Prin Cascais spre Boca do Inferno

TIPĂREȘTE

După o zi călduroasă prin Belem, ce ar fi putut să ne răcorească mai bine dacă nu o baie in apele oceanului! Și, cum cele mai apropiate plaje de Belem sunt cele din Cascais, am luat trenul iar după aproximativ 15 minute am coborât in gara din Cascais.

De la un mic sat de pescari la locul in care nobilimea portugheză iși petrecea vacanțele in a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Cascais este și astăzi una dintre cele mai căutate stațiuni de pe țărmul portughez al Atlanticului.

Apropierea de Lisabona și Sintra, plajele frumoase cu nisip fin sau plajele sălbatice aflate pe țărmuri stâncoase, importantele competiții maritime internaționale, cazinourile de renume, au făcut din Cascais una din cele mai bogate localități din Peninsula Iberică.

Pentru că abia așteptam să văd oceanul și să fac plajă, de cum am coborât din tren am căutat cea mai apropiată plajă. Nu a fost prea greu, un indicator ne arăta in ce direcție este Praia da Conceição.

Am ajuns repede pe faleza de deasupra plajei de unde am privit mulțimea de oameni de pe nisipul fin al plajei. Praia da Conceição este o plajă cu nisip fin, situată intr-un mic golf, adăpostită de valurile puternice ale oceanului, potrivită pentru familiile cu copii. Este o plajă aproape in permanență aglomerată deși in imediata ei apropiere este o altă plajă, la fel de de frumoasă și la fel de aglomerată, Praia da Duquesa.

Nu ne-am oprit pe această plajă, era prea multă lume, și ne cam lovise și foamea, motiv pentru care am plecat in oraș să vedem ce găsim.

Orașul este micuț, cu un centru vechi și cu multe alte străduțe foarte inguste, mărginite de căsuțe albe sau viu colorate.

Centrul este străbătut de Rua Federico Arouca, o stradă pietonală, cu o frumoasă Calcada Portuguesa. Strada este și o importantă arteră comercială, cu multe magazine, restaurante și cafenele. Aici ne-am oprit noi, pe terasa unui restaurant, ca să mâncăm ceva și să mai prindem puteri.

Gandul de a merge pe o plajă nu ne-a părăsit, așa că am plecat spre Praia da Rainha, o plajă aflată chiar in apropierea centrului orașului. Plaja preferată a Reginei Maria Amelia, Praia da Rainha, este o plajă mică, cu nisip fin, aproape mereu plină de turiști. Nu ne-am oprit nici aici, mai era puțin până la apusul soarelui, așa că am plecat mai departe in explorarea orașului.

Pe o promenadă foarte frumoasă de-a lungul țărmului, pășind pe un pavaj acoperit de ceramică in alb și negru, am trecut pe lângă Palacio Seixas - un vechi conac conac construit pe locul fortăreței din Foz - apoi am mers pe Passeio Dom Luis I și am ajuns in Praça 5 de Outubro, centrul istoric al orașului.

In centrul pieței se află statuia lui Pedro I al Portugaliei, un rege crud și drept, cel care se pare că le-a smuls inima celor care i-au ucis marea iubire, pe Ines de Castro.

Dar, cea mai frumoasă clădire din Praça 5 de Outubro este Palacio dos Condes da Guarda, care adăpostește la etaj primăria orașului iar la parter Muzeul Orașului. Clădirea datează din secolul al XVIII-lea și frumusețea ei este dată de plăcile ceramice decorative de pe fațadă, fiecare ilustrând figura unui sfânt.

Vis-à-vis de Praça 5 de Outubro se află Praia da Ribeira, cunoscută și ca Praia dos Pescadores, nume rămas din timpurile când pe această plajă poposeau bărcile pescarilor. Este o plajă aflată oarecum in drum, aglomerată și străbătută in permanență de turiștii care vin să vadă centrul istoric sau care merg spre sau dinspre Citadela.

Construită intre secolelel XV și XVII cu scopul de a apăra coasta Cascais și estuarul râului Tejo, Citadela Cascais este in prezent un important punct turistic. Fortăreața este compusă din trei zone: Turnul Santo Antonio de Cascais, fortăreața Nossa Senhora da Luz și reședința guvernatorului. Fortăreața a fost restaurată iar in fosta reședință a guvernatorului funcționează azi Muzeul Palacio da Citadela.

Trecuse timpul, soarele era la apus, și ne-am gândit că cel mai bun loc in care ne-am putea afla in acest moment al zilei ar fi la Boca do Inferno. Nu mai aveam mult de mers până acolo, iar drumul de-a lungul țărmului oceanului, era foarte frumos.

Dar, până la Boca do Inferno am trecut pe lângă un frumos palat – Palacio dos Condes de Castro Guimarães. Deși arată ca un castel medieval, palatul, un mix de stiluri arhitecturale, a fost construit in anul 1900 pentru a găzdui pe timpul verii aristocrația portugheză. In prezent in interiorul palatului este un muzeu unde sunt expuse picturi, porțelanuri, mobilier vechi, și o orgă neo-gotică.

Vis-à-vis de Palacio dos Condes de Castro Guimarães, pe un ponton deasupra mări, se află Casa de Santa Maria, clădire care a găzduit de-a lungul timpului importante personalități - Președintele SUA Richard Nixon, Ducii de Windsor, Regele Umberto II al Italiei.

Drumul mergea acum chiar deasupra mării, nu mai erau clădiri, ieșisem din oraș și ne apropiam de Boca do Inferno, loc al cărui nume vine de la gura căscată unei peșteri prăbușite. Apele oceanului intră in această prăpastie, se izbesc de stânci și se transformă intr-o spumă involburată. Parcă ar fi un cazan care dă in clocot, sau un vulcan care erupe. Pestera a fost subiectul primului film care descrie o peșteră – A Sea Cave Near Lisbon – film realizat in 1896 de Henry Short. Există o platformă de pe care se poate vedea peștera, iar atunci când oceanul nu este agitat se poate coborâ pe stânci, dar cu mare atenție că pot fi alunecoase.

Noi am avut noroc, oceanul era liniștit, poate chiar prea liniștit reducând mult din efectul de infern al peșterii.

Timpul a trecut, soarele se ascundea undeva in ocean, iar noi trebuia să ne intoarcem in Lisabona, după incă o zi plină.

Ne-am despărțit de Boca do Inferno și am plecat spre gară, incântați de cele câteva ore petrecute in Cascais.

---

VIZUALIZĂRI: 1989 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI