Cappadocia - tinutul oraselor subterane si oamenii lor

TIPĂREȘTE

Dintre toate locurile de interes naturale, istorice si create de mana omului in Cappadocia, orasele subterane sunt, fara indoiala, cele mai populare locatii pentru vizitatori. Exista 36 de orase subterane in regiune, dar cred ca multe altele asteapta sa fie descoperite. Cat a durat sa fie finalizate, cat de multi oameni au muncit pentru a le sapa, cum au fost construite aceste locuri magnifice si modul in care resturile au fost eliminate sunt inca necunoscute. Desi nu exista nici o sarcina pe care ingeniozitatea si forta de munca a omului nu o pot depasi, aceasta trebuie sa fi fost foarte dificila avand in vedere tehnologia din acel moment. Astazi doar portiuni din orasele subterane sunt deschise publicului. Se cunosc prea putine date despre acestea si apar constant multe intrebari despre ele.

Dupa cum am spus exista 36 de orase subterane in regiunea Cappadocia, locuri sigure pentru crestinii timpurii, atat pentru a raspandi noua credinta in secret, cat si pentru a se inchina liber fara persecutii. Mai tarziu aceleasi locuri au fost utilizate ca adaposturi in timpul raidurilor arabe din secolele al VI-lea si al VII-lea.

Derinkuyu. Situat pe soseaua principala Nevsehir - Nidge are o populatie de 10.700 de locuitori (conform recesamantului din 2010). Este asezat la o altitudine de 1335 m, la 50 km de Nidge si 29 km de Nevsehir. Derinkuyu a devenit o destinatie populara, atragand in fiecare an zeci de mii de turisti spre orasul subteran, fostele biserici bizantine si alte obiective istorice.

Conform celor relatate de ghidul nostru, Seljuk, orasul subteran - „Unterground” - a fost descoperit din intamplare si deschis publicului larg de catre Directoratul de Antichitati si Muzee in 1965. Se crede ca hititii, romanii, bizantinii si chiar proto-hititii au trait in orasul subteran, care este considerat a fi a noua minune a lumii antice de catre vizitatori.

Dupa controlul antitero obisnuit, am coborat in subteran cu mare atentie, unul dupa altul, urmand ghidul care deschidea drumul. La primul si al doilea nivel descoperim scoala misionara, lacasul de botez, bucataria, depozitele de alimente, dormitoarele, salile de mese, cramele si grajdurile toate legate intre ele de tuneluri lungi si inguste. Simt deja umezeala cum trece prin piele. Ascunse, tunelurile de evacuare si magaziile pentru arme, le descoperim la nivelurile trei si patru. Cand orasul a fost atacat, locuitorii au scapat prin aceste tuneluri. Se banuieste ca un tunel de la nivelul trei a ajuns pana la orasul subteran din Kaymakli, la 9 km distanta. Din pacate putul de aer (ventilatie) pentru acest tunel s-a deschis catre terenul cultivat si a fost rapid umplut cu piatra si pamant. Exista indicatii ca unele niveluri ale orasului subteran au fost candva folosite ca adaposturi deoarece includ usi din piatra de moara intre tuneluri. In timpul unui atac tunelurile puteau fi blocate din interior cu aceste pietre de moara, iar oamenii urmau sa coboare la adaposturi. Aceste usi nu puteau fi deschise din exterior. Folosind gaurile din centrul usilor pietrelor de moara, locuitorii orasului subteran se puteau apara de pericolul care venea din exterior. Pe cele mai joase niveluri se gasesc cisterne de apa, tuneluri de evacuare secrete, o biserica, o sala de intruniri, un mormant si puturi de aer. Orasul subteran Derinkuyu are 52 puturi de aer, adancimile lor variind intre 70 si 85 de metri in functie de unghiul suprafetei, si asigurau aer proaspat pe toate etajele.

Orasul subteran a fost cunoscut in istorie sub denumirea Melagobia, insemnand „Putul Adanc” : pana in 1962, locuitorii din Derinkuyu si-au satisfacut necesitatile cu apa din cisternele subterane ffolosind roti de scripete, conform informatiilor oferite de ghidul Seljuk.

Biserica cu planuri incrucisate de la ultimul nivel are 10 m latime, 25 m lungime si 2,5 m inaltime. Din motive de securitate nu s-a permis accesul in perimetru. Am patruns pana in fata ei, la oarece distanta, unde se afla o sala de intruniri cu trei coloane. La curatarea orasului subteran, un mormant, acum gol, a fost gasit la capatul tunelului din dreapta acestei sali. „Scheletul gasit in mormant a fost trimis la Ankara pentru analiza”, a spus Seljuk. Exista aproximativ 450 - 500 de incaperi subterane sub Derinkuyu si alte 600 de deschideri care duc pana la acestea. Intrucat unele dintre aceste deschideri sunt in prezent case folosite, unele parti ale primelor etaje ale unor orase subterane sunt utilizate ca locuri de depozitare. Accesul la podelele mai de jos este dificil deoarece sunt umplute cu mizerie. Unele din aceste dezvoltari subterane coboara pe 18-20 de etaje.

Orasul subteran acopera o suprafata de 4 kmp si este considerat a fi suficient de mare pentru a adaposti 2000 de familii. Se crede ca o parte din resturile de la constructia acestor orase subterane au fost azvarlite pe lizierele dealului Sogdele, la vest de Derinkuyu si in albia unui rau secat in directia Kaymakli - Derinkuyu. Numarul mediu de locuitori ai acestui oras subteran a fost de 10.000. Acesta este un lucru uimitor, avand in vedere tehnologia limitata disponibila in acei ani si arata cat de mult poate obtine ingeniozitatea si forta de munca umana. Pentru constructia piramidelor din Egipt se estimeaza ca s-a lucrat cu 100.000 de oameni. Oare cate suflete au muncit pentru constructia orasului subteran Derinkuyu si cate si-au pierdut viata? Raspunsuri greu de gasit!

Orasul subteran reprezinta creatia omului, dar ceea ce urma sa vedem mai departe depaseste orice imaginatie. „Natura este stapana la ea acasa”, ne-a spus Seljuk, in timp ce ne deplasam cu microbuzul catre un mic orasel din arealul cappadocian.

Uchisar. Mic orasel asezat pe partea stanga a soselei Nevsehir - Urgup, la 8 km de Nevsehir si la 12 km de Urgup, cunoscut ca destinatie preferata pentru turisti. Casele au fost ridicate pentru prima daata in jurul castelului, dar din cauza cresterii populatiei si a eroziunii solului, in timp, locuitorii s-au mutat catre partile inferioare ale vaii, lasand cetatea in mijlocul orasului. Cetatea are o pestera mare in interior si cele trei tuneluri diferite care duc spre ea se intalnesc intr-o incapere spatioasa. Exista, de asemenea, camere si depozite impreuna cu tuneluri, dar unele dintre acestea s-au prabusit si sunt umplute cu pietre si pamant. Din varful cetatii, privelistea peste Valea Goreme este deosebita si face ca acest loc sa fie popular pentru amatorii de fotografii. Locuitorii au inceput sa-si deschida casele ca pensiuni pentru turisti, iar acestia se declara multumiti in pofida preturilor enorme, deoarece obtin privelistea uluitoare a Vaii Goreme din gradini sau de la „ferestrele” camerelor

O prima oprire s-a facut la o „Panorama”, intre Uchisar si Guvercinlik, in fata ochilor nostri fiind deschisa Guvercinlik Vadesi (Valea Porumbeilor). Pigeon Valley este un loc magnific, unic, gaurile artificiale de pe stancile calcaroase atrag cu siguranta atentia. Sunt facute de mana omului pentru familiile de porumbei. O pasare sfanta pentru locuitorii zonei. In perioada in care cresterea porumbeilor era in prim plan, oamenii aveau sa beneficieze de ingrasamintele acestor pasari pentru podgorii, dar si de ouale acestora folosite la conservarea picturilor murale din biserici. Panorama este superba si nu pot descrie in cuvinte. La fel s-a intamplat si la cea de-a doua oprire, la Zemi Vadesi, o portiune de 6 km intre Goreme, Uchisar si Ortahisar plina de pesteri, arcade, case rupestre si stalpi de pamant. O zona in care intalnesti multe mirese, iar Seljuk a spus ca aici „se primeste binecuvantarea Creatorului pentru o casnicie lipsita de griji”.

Ramai mut de uimire si nu poti da vreun termen de comparatie la cele vazute. Ziua se apropia de asfintit cand am ajuns in Urgup unde am innoptat. Pentru a doua zi urma sa fac un zbor cu balonul deasupra intregii zone urmata de o vizita la muzeul din aer liber din Goreme. Fara sa stiu ce ma asteapta, am adormit rapid si bustean. A doua zi trebuia sa ma trezesc devreme!

(va urma).

---

VIZUALIZĂRI: 963 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI