Seniori la Cannes - Intalnire cu un ,,vip''

TIPĂREȘTE

Am visat ca merg la Cannes, un oras pe care mi-l imaginam aristocratic, plin de ,,glamour'', vanitos, prea bogat pentru a-mi permite sa golesc contul bancar...

Dar excursia de o zi cu seniorii din aprilie 2013, mi-a tradus in fapt ,,himera''.

Primavara mocneste puternic in capul meu in aprilie, la Cannes, la mai putin de o luna de zile, cand aici se va intinde covorul rosu pentru celebrul festival de film.

Am plecat dimineata cu autocarul din San Remo, 40 de senioare si seniori veseli foc, cu destinatia Coasta de Azur -statie Cannes si Antibes.

Aveam personal intalnire cu un ,,vip'', pe La Croisette, celebrul bulevard de fite -da, cred ca primavara si astenia m-au pocnit rau in cap... sunt extenuata de munca la serviciu...

Il caut pe amicul meu la Hotel Martinez... nu, nu e aici, poate e la Carlton -stati sa-mi ridic ochelarii fumurii -nu, e prea opulent -poate s-a cazat la Hilton sau la Majestic...

Nu, nu stiu unde e... poate eu am inteles gresit locul intalnirii, il caut pe plaja aurie, cu nisip fin, pe care ar invidia-o si un seic arab in oaza lui de acasa... poate e pe acel scaun albastru, albastru... aici e Mediterana, albastrul are tot culoare de vip.

Ma asez si eu pe un scaun si-mi intind elegant picioarele senioriale, ascultand cantecul vrajit al marii, ca doar am fugit de acasa, sa scap de stres...

dar ,,baz -baz ''-nu mai e liniste, e un zgomot puternic, ridic lunetele mioape, clipocesc din ochi si vad un helicopter privat ce se duce probabil sa aterizeze pe un aeroport... poate acolo sus in ceruri e ,,vipul ''meu ce va cobori de sus sa descinda spectaculos, pentru o vizita la Cannes... o fi vreun nabab sau un miliardar rus, treaba lor... trec 30 de minute... noi trupa de seniori stam pe faleza si asteptam trenuletul turistic contra cost...

Ma uit la ceas... am o intalnire clandestina cu un vip, sa sun oare la Hotel de Ville, ce se vede peste drum?

,,Bonjour, que puis -je faire pour vous? ''ma intreaba o voce.

Ma razgandesc si inchid mobilul meu de vip senior.

Stau si ma uit pe bulevardul La Croisette, o panglica acolo, cica e magica si se intinde pe 3 km de-a lungul unui golf cu ingeri, ... palmierii superbi, in evantai aliniaza o mare albastra de vis... cateva iahturi bogate pigmenteaza portul... din nou vad scaune goale, nu e ,,high season'', nu e multa lume si ma gandesc ca vara nu e nici un loc liber...

In departare sunt oare insulele Lerins? Sunt oare la Cannes sau visez iar cu ochii deschisi?

Da, sunt pe faleza cu 40 de seniori ce au furnici in picioare, ne plimbam si noi pentru a vedea si a fi vazuti, pe aici stiu ca se plimba starurile si dau autografe, se saruta sau se imbratiseaza sau mai fac si scandal... Le simt parca mirosul de parfum scump, si daca ,,moi ''nu poate ca ele sa-si printeze o mana ,,for ever'', imi pun si eu degetele in nisip, pana cand amprenta mea de vip anonim va fi sparta de valurile zbuciumate si suparate, la ceas de primavara.

Da, sunt si eu un star obisnuit ce am ajuns pe coasta cu fite, zisa de azur.

Ma uit lung la iahturile elegante, la ,,raison d'etre''a Rivierei franceze, oare ce fac distinsii proprietari, se plimba, se relaxeaza in fata unei cupe de sampanie, vor sa fie vazuti sau sa se ascunda de criza sau sa spele niste bani?

Orasul asta cred ca traieste la extreme, e supraaglomerat in timpul festivalurilor si e linistit intre petreceri... noi, seniorii am nimerit la pauza, cortina e data la spalat si covorul rosu e la curatat...

Cannes este o linie de hoteluri exclusiviste si plaje private, este visul oricarui muritor de a se intalni cu un vip, pe strada, poate fi Maria ce se intalneste cu Nicole Kidman sau poate fi Georgel ce ia un autograf de la Brad Pitt.

Dar, eu sunt aici cu domnii si doamnele senioare, si ca sa fim si noi ,,cool '', stam si asteptam pe la Croisette sa vina trenul, alb si simpatic, ca l-am pierdut pe ultimul la mustata, poposind la un punct sanitar si stand la coada, ca era fara taxa, aproape de mare si cu miros de ,,chimicale''.

Afara e soare, e lumina ca mierea ce curge pe oasele mele obosite, sunt 19 grade si perdeaua de nori s-a ridicat... asteptam pe bulevardul vedeta... pe unde ,,defileaza ''oameni, ca tine si ca mine, bogati si saraci.

Mai casc gura la cladirile frumos aliniate ce evoca la ,,belle-epoque' Hotel Carlton din 1912, hotel Martinez, construit in 1929, ce atrage clienti excentrici, vedete ale ecranului, muzicieni si top modele... Este hotelul bogatilor prin excelenta... sa ma mai defilez putin prin fata lui si sa-l imortalizez pentru arhiva.

Nu as cuteza sa intru in pantofii mei sport, nu am nici palarie cu pampon si firele de la ciorap sunt duse, cand i-am agatat de un pietroi pe plaja...

In paralel cu La Croisette se afla celebra RUE D'ANTIBES, marginita de niste sfere de bronz, colorata cu firme de renume: Armani, Versace, Zara, Mango, Sephora, etc

Aceasta strada este vechea cale regala imperiala, care lega Toulon de Antibes.

Rue Antibes e in rivalitate cu La Croisette, este eleganta si cocheta, cu un buchet de flori: parfumerii, bijuterii, florarii, pret-a -porter, cofetarii, saloane de ceai, institutii de infrumusetare, ce mi-ar place sa fac o programare.

Aici pe Rue d' Antibes sunt star pentru cateva clipe, mi-am pus si eu mana pe vitrine, nu e timp de vizite in interior, suntem manati cu umbrela de ghid contra cronometru...

Plec din Rue d'Antibes cam molesita de spendoare si cu o usoara ciuda ca filmul e cam scump. Banii de pe card dau gongul final... stop... Scumpetea pluteste in aer si pe RUE MEYNADIER, o alta strada comerciala, pietonala in prelungirea orasului vechi, SuQUET.

Poate ca aici ,,la vie est en rose '', dar pe mine casele marilor designeri nu prea m-au emotionat, mai mult mi-a placut mirosul dintr-o ,,charcuterie '', ca mi-era foame si ma gandeam acasa la carnati.

Eu nu sunt un vizitator cosmopolit, eu sunt un senior turist ,,made in Romania ''... dar sper ca nu ati uitat, eu am venit aici fiindca am intalnire cu un vip...

In concluzie, shoppingul rimeaza la Cannes cu arta de a trai pe picior mare.

Cannes este o vitrina a modei fara frontiere, aflat mereu sub reflectoare, de o efervescenta internationala.

E o eticheta, un oras cu mai multe chei, este cred unic, pluralist, are o identitate a sa si e totusi deschis tuturor turistilor.

PALATUL FESTIVALULUI

In fine facem un scurt popas cu trenuletul, de 5 minute, in fata palatului Festivalului de film. -dar ce sa vad la ,,gascanul laudaros'', nu e nici un covor, nu a venit de la spalat, treptele sunt goale, nu am intalnit nici o ploaie de stele, nu m-a invitat nimeni inauntru, nu mi-am pus nici pantofi cu toc si nici rochia lunga, mi-am imaginat pentru 10 secunde un Spiderman acolo, un pirat din Caraibe, un Brad Pitt cu umbrela siroaie de lacrimi, protejand pe doamne in tinute ,,wow '', ajutandu-le elegant ca un gentilhomme sa nu cada cu fata in jos pe trepte din cauza cuielor inalte din talpi. Nu vad strassuri, diamante... nu e Beverlly Hills, mi-ar fi placut doar sa o vad pe Sharon Stoe cu rochia ei albastra, Roberto Cavalli...

Mai e insa o luna pana la festival si orasul Cannes isi urmeaza vocatia sa de zeci de ani, sa onoreze stralucirea vedetelor.

Da, e adevarat, aici e un fel de Hollywood european ce atrage turistii ca un cantec de sirena.

PLIMBARE CU TRENULETUL IN ORASUL VECHI, SUQUET

Prea adulatul Cannes, chiar arata fain cu linia lui eleganta de hoteluri, trebuie sa ai portofelul gros, de vrei sa fii la fel de trufas ca el.

Dupa ce am bifat scurt idolul, cetatea filmului, cu covorul magic ce zburase la curatatorie, suspin cu jind, in timp ce microfonul din ureche tipa in franceza, ca am ajuns in orasul vechi... cu viteza ne facem culoar si ajungem in batrana inima a orasului. Alt peisaj, mai pe sufletul meu... urcam pe stradute vechi si labirintice, nu prea pot face poze asa repede, totul pare intact... nu as fi avut chef sa urc pe jos si apoi sa si cobor, desi nu prea sunt adepta zeului pe roti.

Suquet este centrul istoric... strazile lui sunt in panta si intortocheate, are magazine si restaurante cu zecile.

Orasul a stiut sa isi pastreze fata trecutului... fragmente se regasesc si in scena prezentului.

Ajungem sus in PLACE DE LA CASTRE, de unde avem o panorama minunata asupra orasului si a portului vechi de la 60 de metri.

In Castelul de la Castre se afla si muzeul Suquet, instalat intr-o veche citadela.

BISERICA NOTRE DAME -d'ESPERANCE din Suquet a fost construita intre 1521-1648 si este in stil gotic.

Ma plimb 20 de minute si admir panorama, se vede La Croisette si marea, savurez jocul de lumini al orasului...

Apoi intr-un colt ascuns dupa un zid, descopar niste drogati, ce par sa nu ne vada., stau langa o toaleta publica cu miros infect... se duse si pata de romantism., alo domnule primar, va vad turistii, ce faceti?

Coboram apoi cu trenul mai la vale. si ajungem din nou in fata Primariei, departe de paiete si sclipiciuri, as fi vrut sa merg si la Marche de Forville, sufletul provensal al orasului, care stiam ca se imbraca dimineata in culorile vii ale pietei... dar nu a fost sa fie...

Ma uit in schimb la o partida de petanque, jucata printre arborii mediteraneeni, un joc cu bile colorate ce trebuie lovite succesiv, si care a devenit in Franta, sport national.

In oras forfota e mare... chiar strada e un spectacol, cu tentatii, mie insa mi-au ramas in sertarele memoriei doar aceste cadre...

Dar am intalnire cu un vip... da, in fine l-am gasit, e inalt, robust si e in trening, sta cu burta la soare si doarme pe gratis, pe o banca in fata primariei, fara sa plateasca chirie... e un om sarac, ,,Bonjour monsieur ''... cine esti tu. un om oarecare, un om fara nume, un vip obisnuit intr-un oras cu multe chei necunoscute, cu oameni bogati, si poate saraci.

Da, mie mi-a placut Cannes, orasul ,,banal'', unde ei francezii, obisnuiti, sunt vedetele, pentru ca ei au doua expresii preferate... ,,savoir-vivre ''si ,,la joie de vivre ''.

(Nu va pot oferi multe poze ,majoritatea sunt prea personale si in grup)

---

VIZUALIZĂRI: 4604 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI