Calabria nu e o alegere între Scila și Caribda

TIPĂREȘTE

Recunosc faptul că nu mai auzisem până atunci despre Lamezia Terme. Evident, după cum sună, e în Italia, dar nu aveam nici cea mai mică idee în ce parte a Italiei se află. Așa că, am deschis Google Maps și am aflat: Lamezia Terme este un oraș în Calabria, regiunea italiană ce ocupă vârful „cizmei”.

Fac aici o paranteză pentru cei care doresc să afle mai multe despre oraș, urmând linkul dat spre wikipedia: acesta este spre wikipedia italiană, pentru că varianta în engleză este mai săracă în informații (nu mai vorbesc de cea în română); pentru „anglofoni”, soluția este simplă: dacă folosiți browserul Google Chrome, dați clic dreapta pe orice zonă a paginii și alegeți din fereastra ce se deschide, comanda: «Translate to English»; după câteva momente, pagina va fi tradusă (foarte bine!) și, în dreapta-sus, apare o mică fereastră, în care scrie: «This page has been translated» și în care mai sunt două „butoane”: «Show original» și «Options», asta din urmă permițându-vă să alegeți o altă limbă (eventual română) în care pagina să fie tradusă. Traducerea în română nu e însă prea grozavă, din două motive: primul este pentru că ea se face din italiană în engleză și apoi din engleză în română și a doua pentru că Google Translate mai are încă mult de învățat la traducerea din engleză în română (by the way, puteți contribui și voi la perfecționarea traducerii!).

Dar să revenim la subiect …

Calabria era pentru mine o regiune complet necunoscută, cu excepția faptului că aruncasem o privire spre Reggio Calabria de pe malul celălalt al strâmtorii Messina, când am vizitat Sicilia.

Cum Italia este una din preferatele mele, am decis imediat că merită să vizitez și această regiune a ei și am stabilit că cel mai potrivit ar fi să o fac în vacanța de Paște. WizzAir operează zboruri săptămânal spre Lamezia Terme, în fiecare duminică, așa că am ales să plecăm chiar în ziua de Paște și ne-am întors după o săptămână.

Prețul biletelor, cumpărate în 8 ianuarie, a fost foarte convenabil: 465 lei (deci aproximativ 100 €), pentru două persoane, dus-întors, cu rezervarea locurilor, dar doar cu bagaj de cabină (fără bagaj de cală). Trebuie să spun că, de la vacanța petrecută în Malta (vezi impresii), mă obișnuisem deja cu economia la bagaje, pentru că am constatat că, renunțând la câteva lucruri mai puțin utile, pentru o săptămână îmi este suficient un rucsac, pe care îl pot lua în cabina avionului. Mai greu a fost pentru soție, dar s-a antrenat, forțată de situație, la călătoria în Maroc și a reușit și ea performanța să se mulțumească doar cu bagajul de mână la Wizz Air.

Pentru a vedea cât mai multe locuri, aveam două variante: fie făceam un circuit și mă mutam cu cazarea în diverse locuri, fie alegeam o cazare unică, de unde plecam în fiecare zi spre altă destinație, întorcându-ne seara. Am ales această a doua variantă, pentru că am găsit o cazare foarte convenabilă, la zece minute de mers cu mașina de la aeroport, un hotel de familie, de trei stele, la prețul de 35 € pe noapte.

Evident, în acest caz am preferat să închiriez o mașină, pentru a avea libertatea de a mă deplasa. Pentru aceasta, am apelat la serviciile aceleiași agenții prin intermediul căreia am făcut și închirierea mașinii în precedenta călătorie, în Maroc. Este vorba de agenția celor de la Ryanair (car-hire.ryanair.com), care are niște oferte foarte bune. Chiar dacă zborul a fost cu Wizz Air, am putut face închirierea mașinii prin intermediul celor de la Ryan Air și am beneficiat de o mașină de dimensiuni mici (Fiat 500 sau similar) de la Firefly, pentru 8 zile, la prețul de 151 €. La fața locului, mi s-a dat o Toyota Yaris de ultimă generație, cu vreo 30 000 km la bord și în stare foarte bună, cu care, până la plecare, am făcut vreo 1000 de km.

După ce am rezolvat problema cazării și pe cea a mașinii, am trecut la planificarea pe zile a celor ce aveam să vizităm. Singura grijă (nu foarte mare, însă) a fost aceea că primele două zile (prima și a doua zi de Paște) ne așteptam să fie totul închis. Culmea a fost că nu a fost întru totul așa, am găsit în ziua de Paște chiar și un supermarket deschis (care după aceea a stat restul săptămânii închis). Dar a trebuit să ținem seama, de exemplu, de programul muzeelor pe care le aveam în program, motiv pentru care am lăsat vizita la acestea în timpul săptămânii.

După consultarea a numeroase surse de informații, a rezultat următorul

1. Ziua întâi, 16 aprilie: Lamezia Terme

București – Lamezia Terme: decolare: 8:35; aterizare 9:30

Cazare: Hotel Ristorante L’Avvenire, Via degli Oleandri, 17, 88040, Gizzeria; GPS: 38.941308, 16.209956

Locuri de vizitat:

• Castello Normanno Svevo, GPS: 38.982654, 16.324230
• Cattedrale dei Santi Pietro e Paolo, GPS: 38.973885, 16.322656
• Museo Archeologico Lametino: Corso Numistrano, 87, GPS: 38.974731, 16.318929
• Museo Diocesano: Via Mons. Vittorio Moietta, 7, GPS: 38.976726, 16.320608
• Parco Dossi; GPS: 38.963866, 16.352805

2. Ziua a doua: Amantea

Ufficio turismo: Via Vittorio Emanuele

Parcare: Via S. Maria, 19; GPS: 39.123055, 16.078468 (sud) sau Via Nuova, 19; GPS: 39.133831, 16.076696 (nord) sau la plajă: GPS: 39.130052, 16.069474

Locuri de vizitat:

• Castello di Amantea; traseul pornește de aici: GPS: 39.136123, 16.075563
• Chiesa del Carmine, GPS: 39.136249, 16.077654
• Chiesa di San Bernardino da Siena, GPS: 39.134271, 16.078880
• Collegiata di San Biagio, GPS: 39.136316, 16.073901
• Chiesa di San Francesco, GPS: 39.136334, 16.073924
• Chiesa di San Giuseppe, GPS: 39.133872, 16.078696
• Chiesa di Santa Maria la Pinta GPS: 39.131459, 16.078347
• Palazzo delle Clarisse, Lungomare (faleza), Parcul municipal cu Grotta
• Scogliera di Coreca GPS: 39.095049, 16.081754

Scogliera înseamnă stâncă și chiar asta este: o stâncă ieșită în mare, cu un peisaj splendid; aici am mâncat la restaurantul hotelului La Scogliera un platou cu fructe de mare delicios.

3. Ziua a treia: Tropea și Vibo Valentia

Tropea

Ufficio Turistico: Piazza Ercole: 38.678456, 15.897528

Parcare: GPS: 38.679346, 15.895880

Locuri de vizitat:

• Chiesa di Santa Maria dell'Isola, (lângă parcare)
• Spiaggia di Tropea
• Centro storico
• Cattedrale Normanna (Duomo, sau cattedrale di Maria Santissima di Romania), GPS: 38.678141, 15.898661
• Capo Vaticano, GPS: 38.619396, 15.829303

Aici, de fapt am început cu Capo Vaticano, puțin mai la sud de Tropea, cu peisaje care-ți taie respirația și o plajă de nota zece, unde se făcea deja plajă și baie în mare. Apoi am urcat spre nord, mai întâi în Tropea, apoi în Vibo Valentia. Spre seară am ajuns și în Pizzo Calabro, unde am revenit sâmbătă pentru a-l vizita pe-ndelete.

Vibo Valentia

Parcare: Via Spogliatore, 3; GPS: 38.672843, 16.100720

Locuri de vizitat:

• Castello normanno-svevo și Museo archeologico statale Vito Capialbi, GPS: 38.671448, 16.108072
• Centro storico
• Chiesa di Santa Maria Maggiore e San Leoluca
• Scavi di Hipponion
• Monterosso Calabro, un sat de munte pitoresc, la 15 km de Vibo Valentia

4. Ziua a patra: Catanzaro

Ufficio turismo: Palazzo Doria, Discesa Piazza Nuova

Parcare (gratuită): Via Gaetano Alberti GPS: 38.913180, 16.590532

Locuri de vizitat:

• Parco della Biodiversità Mediterranea (și Muzeul Militar 10:00 - 13:00; 17:00 - 20:00), GPS: 38.918007, 16.581577
• Piazza G. Matteotti, GPS: 38.910379, 16.587917
• Chiesa di San Giovanni: Vicoletto S. Giovanni, 15, GPS: 38.908881, 16.588961
• Basilica dell'Immacolata: Piazza Luigi Rossi, Corso Giuseppe Mazzini, 85, GPS: 38.907622, 16.591708
• Teatro Politeama, Via Giovanni Jannoni, 53, GPS: 38.905846, 16.593880
• Ponte Bisantis: punct de belvedere: Viale Corrado Alvaro, 9-11; GPS: 38.910310, 16.584792
• Punct belvedere spre mare: Via Enrico de Seta, 8; GPS: 38.901769, 16.596156
• MARCA - Museo delle Arti
• O plimbare pe coastă , de la Catanzaro Lido, spre Squillace Lido, Copanello, Caminia, Staletti, Squillace

În drum, la intrarea în Catanzaro Lido, o oprire la unul dintre cele mai mari centre comerciale calabreze:

• Le Fontane, GPS: 38.844916, 16.648004

Am încheiat ziua cu o scurtă vizită în

• Tiriolo, un pitoresc sat tipic calabrez, cocoțat în vârf de munte, la 8 km de Catanzaro

5. Ziua a cincea: Reggio Calabria

Parcare în nord (gratuită): Via Giunchi, GPS: 38.115741, 15.649735

Ufficio turismo: Palazzo San Giorgio - 89125 Reggio Calabria

Locuri de vizitat:

• Scilla, pe drumul spre Reggio Calabria, Piazza S. Rocco, 8, GPS: 38.253585, 15.715290
• Lungomare Falcomatà și Corso Vittorio Emanuele II
• Corso Giuseppe Garibaldi
• Il Museo della Magna Grecia, Piazza Giuseppe de Nava, 26, GPS: 38.114332, 15.651212
• Castello Aragonese și Chiesa Degli Ottimati: Via Girolamo Arcovito, 75, GPS: 38.105605, 15.644632
• Duomo: Via Tommaso Campanella, GPS: 46, 38.105741, 15.641696
• Museo Diocesano Villa Umberto I

6. Ziua a șasea: Cosenza

   Ufficio turismo: Corso G. Mazzini, Piazza 11 Settembre, GPS: 39.297964, 16.253841

   Parcare cu plată: GPS: 39.295241, 16.257729 (subterană, la InterSpar, sau descoperită, în spate)

   Locuri de vizitat:

   • Corso G. Mazzini cu Museo all'aperto Bilotti (muzeul de artă în aer liber), GPS: început: Piazza XX Settembre, GPS: 39.293613, 16.255968, sfârșit: Piazza Carlo F. Bilotti, GPS: 39.302015, 16.252311
   • Centro storico
   • Castello Svevo, GPS 39.286996, 16.257697
   • Galleria Nazionale di Palazzo Arnone, GPS: 39.290659, 16.261972
   • Museo dei Brettii e degli Enotri, Salita S.Agostino, 3, GPS: 39.289350, 16.263976
   • Duomo di Cosenza, Piazza Duomo, 1, GPS: 39.289005, 16.259859
   • Convento S. Francesco Di Paola, Corso Plebiscito, GPS: 39.292299, 16.259771
   • Chiesa di San Domenico, Piazza Tommaso Campanella, GPS: 39.292253, 16.257617
   • Chiesa di Sant'Agostino, Salita Sant'Agostino, GPS: 39.289590, 16.263744

7. Ziua șaptea: Pizzo Calabro

Inițial, pentru această zi, programasem o vizită la Corigliano Calabro și apoi în satul Altomonte, dar am ajuns la concluzia că suntem cam obosiți pentru a merge 170 km până acolo, așa că am ales o destinație mult mai apropiată, unde mai fusesem, cam pe fugă: Pizzo Calabro, o localitate la doar 30 km, unde se mănâncă celebra înghețată locală, tartuffo.

Parcare: 38.734733, 16.158359 sau 38.737302, 16.164617

Locuri de vizitat:

• Passeggiata in centro storico
• Castello Aragonese (Murat), GPS: 38.735662, 16.160137
• Chiesa di Piedigrotta: parcare: 38.741369, 16.174837
• Duomo di San Giorgio Martire, GPS: 38.736082, 16.161282

După ce am vizitat obiectivele (pentru Castelul Murat și biserica Piedigrotta am luat un bilet combinat, 4 € de persoană), ne-am oprit în Piazza della Repubblica, în centru și ne-am așezat la o masă de la Caffeteria Belvedere, ca să savurăm un tartuffo și un cappuccino. Spre seară, am mai dat o tură de final prin Lamezzia Terme.

În ultima zi nu am mai avut timp decât să luăm micul dejun, să ne luăm rămas bun de la gazde, să predăm mașina închiriată și să ne îmbarcăm pentru zborul spre București.

Cum zborul spre Lamezia Terme era destul de dimineață, am venit cu mașina personală de la Pitești și am lăsat-o, pentru 100 de lei, timp de opt zile, la o parcare de lungă durată din Otopeni, deschisă mai recent, dar care oferă aceleași facilități ca și celelalte și pe care am găsit-o folosind serviciile unui sait internațional specializat. Cine este interesat, îi pot da detalii.

Am decolat la 8:35 și am aterizat pe aeroportul din Lamezia Terme la 9:30 (ora locală). Zborul a durat ceva mai mult de o oră și jumătate și a fost efectuat cu un Airbus 320. La ducere, din cele 180 de locuri ale aeronavei, aproximativ un sfert au fost goale, dar și la întoarcere avionul nu a fost complet plin. Avionul stă o jumătate de oră pe aeroport, timp cât durează debarcarea pasagerilor aduși și îmbarcarea celor preluați, după care își ia zborul înapoi, spre București.

Am decolat la 10:00 și am aterizat la Otopeni cu 10 minute mai devreme de ora prevăzută, care este 12:50.

Pasagerii, ca și la ducere, erau, în principal, români și italieni, dar la întoarcere era și o familie de chinezi cu doi copii, probabil din Hong Kong, pentru că vorbeau între ei în engleză.

La aeroport, ne-am dus la zona Plecări, de unde, după ce i-am anunțat pe cei de la parcare, am fost preluați de aceștia, ne-am recuperat mașina și am pornit spre casă.

În privința transportului, nu pot să mă pronunț decât asupra celui rutier, cu mașină personală sau închiriată. În cei aproximativ 1000 de km parcurși într-o săptămână, am mers pe tot felul de drumuri. Cel mai bun este, firește, autostrada Napoli-Reggio Calabria, fostă A3, redenumită de curând A2, autostrada del Mediterraneo, care continuă parcursul nord-sud al autostrăzii A1, Autostrada del Sole. Porțiunea Salerno-Reggio Calabria, de aproape 450 km lungime, fiind administrată de Agenția Națională Autonomă a Străzilor (ANAS), autoritate de stat, este gratuită. Eu am parcurs această autostradă între Cozenza și Reggio Calabria, pe vreo 190 km și pot spune că deși, din motive de relief ea nu dispune în anumite zone de bandă de urgență, ci doar de refugii din loc în loc, este o autostradă în stare foarte bună și, evident, foarte utilă, având în vedere problemele de relief întâlnite pe parcurs. De altfel, din întreaga sa lungime de 442,9 km, 125 km sunt parcurși prin cele 190 de tuneluri, dintre care 35 au peste 1 km lungime. De asemenea, 97 km sunt de poduri și viaducte, dintre acestea 70 având o lungime de peste 300 m. Asta înseamnă că doar jumătate din parcursul autostrăzii este construit pe teren normal. Oricum, drumul pe această autostradă este foarte spectaculos, mai ales în porțiunea calabreză, unde, de multe ori, mergând spre sud, ai în stânga un perete muntos, în timp ce în dreapta se deschide de la înălțime o priveliște formidabilă spre Marea Tireniană.

O altă arteră principală calabreză este SS 280 (Strada Statale 280 dei Due Mari), care este aproape o autostradă, doar că nu prea are banda de urgență. Oricum însă, este un drum rapid, cu viteza limită maximă admisă de 110 km/h și cu lungimea de 34 km, construit ca legătură între Catanzaro și aeroportul din Lamezia Terme. La capătul dinspre Catanzaro se termină la Viadotto Bisantis, un viaduct spectaculos (numit uneori și ponte Morandi, după numele proiectantului), pe care se intră în Catanzaro, peste valea râului Fiumarella (fiume înseamnă în italiană râu)

Drumurile între localități sunt în stare bună și foarte bine semnalizate. Singurele drumuri care uneori mai lasă de dorit sunt cele din localități. Specific zonei, dar și prin alte părți (Sicilia, de exemplu), sunt destule drumuri înguste, mai ales în localități, unde se întâmplă destul de des să mergi pe un drum pe care încape o singură mașină. În plus și în orașele calabreze am întâlnit celebra zona a traffico limitato (ZTL), dar aici este mai puțin restrictivă decât, de exemplu, în Toscana, pentru că de cele mai multe ori, fie se aplică doar în sezonul turistic, fie se aplică doar între anumite ore. Oricum însă, dacă sunteți cu mașina, atenție la indicatoarele pentru această zonă!

Circulația, în perioada în care am fost eu, a fost lejeră doar în orașe a fost puțin mai aglomerată, dar nu foarte mult. Am înțeles însă că în sezonul estival este multă aglomerație, mai ales în orașele mari și în stațiunile litorale.

Șoferii italieni sunt, în general, foarte disciplinați și civilizați și respectă regulile, cu excepția celei privitoare la limita de viteză (uneori, mai ales pe autostradă). Și, ca o regulă generală, respectă regulile mersului în coloană. Practic, nu am văzut pe nimeni care să se aventureze în slalom pentru depășirea mașinilor dintr-o coloană.

Un alt aspect pozitiv este cel privind mașinile cu girofar. Am întâlnit multe ambulanțe în misiune, dar niciuna nu avea sirenele pornite, doar luminile de avertizare. E drept însă că toți participanții la trafic se grăbeau să le facă loc.

Benzina (cei care au fost în Italia știu foarte bine) este scumpă, mai scumpă decât în majoritatea țărilor europene. În Calabria, cea mai ieftină benzină super am găsit-o la 1,529 €, dar am văzut și stații care o vindeau la peste 1,6 €. Prețul cel mai întâlnit era de 1,569 €. Motorina este ceva mai ieftină, dar nu cu mult. Sunt multe stații cu autoservire. Sâmbăta și duminica și în zilele de sărbătoare, practic toate stațiile de carburant funcționează în regim de autoservire, asta însemnând că ai nevoie de un card, pentru că la multe stații nu se poate plăti cash. Oricum, la cele la care se poate plăti cash nu se dă rest. Am constatat și că la unele stații, cardul meu nu a fost acceptat.

Calabria este o regiune foarte frumoasă, cu un potențial turistic uriaș, încă exploatat doar în mică măsură. Deși mica Grecie, cum mai este numită uneori regiunea are locuri frumoase, ea este vizitată mai mult de italieni și doar în sezonul estival. E drept, am întâlnit destui turiști străini, dar nici pe departe atât de mulți câți am întâlnit, de exemplu, la Bologna, anul trecut, în aceeași perioadă. În sezonul estival vin totuși mulți turiști, majoritatea italieni, pentru că regiunea nu duce lipsă de plaje foarte frumoase. Am dat chiar de o plajă cu nisip roz, ca celebra plajă Elafonissi, din Creta. Oricum, cui îi place soarele și marea, aici are de unde alege, atât partea estică, la Marea Ionică, cât și partea vestică, la Marea Tireniană dispunând de plaje dintre cele mai frumoase. În plus, facilitățile sunt foarte bune, iar prețurile, comparabile cu cele din Sicilia sau Grecia, cu siguranță mai mici decât în zonele italiene situate mai la nord.

Dar zona dispune și de alte locuri frumoase, peisaje încântătoare și vestigii istorice la tot pasul. În mai toate localitățile mai răsărite există un castel normand, datând din secolele al XII-lea sau al XIII-lea, dar numeroase sunt și vestigiile mai vechi, datând din vremea colonizării grecești, care a avut loc încă din secolul al VII-lea î. C, sau cele din vremea Imperiului Roman.

Cert este că regiunea a cunoscut un amestec de civilizații și populații, care îi conferă un specific aparte.

Când le spuneam că suntem din România, calabrezii nu se mirau deloc, având în vedere că cei mai mulți străini stabiliți în zonă sunt români, dar erau foarte mirați când le spuneam că nu locuim în Italia și că venim din România ca simpli turiști.

Patronul hotelului la care am stat îmi spunea că a avut și el patru angajate românce (câte una, pe rând), dar că, de obicei, românii vin acolo la munci în agricultură, de regulă pentru cele 6 luni cât durează sezonul agricol, după care stau celelalte șase luni în România, plătiți de statul italian. Asta, în timp ce terenurile agricole din România stau nelucrate, mi-am zis eu. În ultimul timp însă, a continuat patronul, mulți români nu se mai întorc acasă iarna, pentru că și-au adus cu ei toată familia, inclusiv copiii, practic stabilindu-se definitiv acolo.

Care ar fi concluziile pe care aș putea să le trag după vizita în Calabria? În primul rând, e o zonă frumoasă, în care m-aș întoarce oricând cu plăcere, pentru că are acel mix de munte și mare, de civilizații și de culturi și pentru că este mult mai puțin comercială decât zonele turistice consacrate, dovadă fiind pentru asta și faptul că în întreaga zonă, eu nu am întâlnit decât două oficii de informații turistice funcționale, unul în Cosenza și celălalt în Amantea, deși ar fi fost necesare, categoric, mult mai multe.

Care este specificul zonei? Marea, care o înconjoară din toate părțile, dar și muntele între țărmuri. Să nu uităm însă nici celebrul tartufo di Pizzo și nici castelele normande … și fructele de mare … :)

Ce mi-a plăcut cel mai mult? Greu de ales … între centrul istoric din Cosenza, Lungomare din Reggio, Museo Archeologico Nazionale di Reggio Calabria, cu ai săi Bronzi di Riace, Capo Vaticano, Scilla, sau Tiriolo și multe altele … dar mai bine nu aleg, pentru că toate cele văzute mi-au plăcut și m-au impresionat profund.

Așa că, cel mai bine este să vă fac invitația de a vizita și voi Calabria, pentru că sigur nu veți regreta, fie că veți merge doar pentru plajă, soare și mare, fie că veți explora și alte frumuseți ale regiunii.

Altfel spus, niciodată nu vă veți afla, decât, poate, la propriu, între Scila și Caribda, pentru că în Calabria întotdeauna alegerea va fi grea, având de ales doar între două (sau mai multe) lucruri bune!

Vă urez călătorii frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 11351 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI