Prin Bucovina după 12 ani - partea a doua

TIPĂREȘTE

A patra zi și ultima din periplu nostru bucovinean

Ne facem bagajul, mâncăm, ne bem cafeaua, predăm cheia de la cameră aceeași domnișoare care ne-a întâmpinat la sosire, cu mulțumirile de rigoare și o luăm spre casă.

După Gura Humorului, unde ne-am oprit din nou să cumpărăm covrigi bucovineni, la primul sens giratoriu urmăm indicatorul spre Spătărești. Foarte puțin mergem pe DN2 și urmăm indicatorul spre Târgul Neamț.

Trecem prin oraș, nu am reușit să urcăm până la Cetate, dar i-am văzut ruinele din vârful dealului unde stă cocoțată de pe drumul spre Mănăstirea Neamț, cel puțin așa pare văzută d la distanță.

La ieșirea din oraș un mare blocaj rutier. Mare târg, mare!!! la intersecția cu Humulești. Am reușit să facem dreapta spre Mănăstirea Neamț.

Mănăstirea Neamț – este prima biserică construită de Petru I Mușat între anii 1374-1391. Dar actuala mănăstire a fost construită de Ștefan cel Mare în 1497. Acum mănăstirea este de călugări și este funcțională.

Am lăsat mașina în parcare și intrăm în curtea interioară pe sub turnul porții de intrare. Am intrat în bisericădoar în tindă, nu am putut intra în biserică. Nu știu să vă descriu ce sentimente ciudate am avut. Pereții interioari ai bisericii erau pictații dar erau negrii, iar în curtea interioară totul mi s-a părut gri.

Nu am putut să stau foarte mult am ieșit foarte repede.

Vis-a-vis de intrarea în biserică este o clădire circulară ca o turlă, Librărie scria că este. Am intrat dar la fel de repede am ieșit. Tot ce era la vănzare erau puse ala-ndala, de toate găseai dat nu-ți venea să cumperi nimic. Și chiar nu am cumpărat nimic.

A fost singura mănăstire din toate cele vizitate care nu mi-a plăcut.

Pe drumul spre Mănăstire este o rezervație naturală de Zimbri. Ne-am oprit, nu era deschis încă, programul începea la ora 10, dar lângă poarta de intrare am văzut harta rezervației. Este un mare parc, rezervație naturală, cu grădină zoologică, cu alei prin pădure sau pe malul lacului. Am renunțat de a intra, era prea mult și nu aveam timp.

Ne-am întors spre Târgul Neamț, am evitat aglomerația de la târg, ieșind în drumul județean pe niște străduțe lăturalnice și ne-am îndreptat spre Mănăstirea Agapia.

Mănăstirea Agapia - a fost construită între anii 1641-1643 și are fresce pictate de Nicolae Grigorescu. Este a doua mănăstire ortodoxă de maici. Aici este de fapt Ansamblul Agapia, unde sunt chiliile măcuțelor în jurul biserici, arătând ca un sat cu căsuțe desprinse parcă din povești. Toate erau proaspăt văruite.

După prima vizită prin Bucovina această mănăstire mi-a rămas la suflet. Acum am găsit-o prospăt văruită cu toate terasele ce înconjoară biserica pline cu flori. Slujba se terminase, atmosfera era caldă în lumina soarelui ce strălucea.

Ieșim pe poarta spre Casa Memorială Alexandru Vlahuță și constat cu plăcere că multe recondiționări au fost făcute chiliilor. Toate acele căsuțe cu pridvor în față plin cu flori, cu micile grădini îngrijite din fața caselor sunt așa cum le țineam eu minte. Acum erau înfloriți bujori și liliacul.

Vizităm și casa memorială Alexandru Vlahuță, ne întoarcem și înainte de a intra în curtea mănăstirii, în partea dreaptă constatăm că a fost construită sau poate doar recondiționată o terasă, închisă pentru turiști, pe pereții căreia am descoperit picturi cu diverse mesaje. Una din picturi era cu un fragment din scrisoarea lui Alexandru Vlahuță către sora lui.

Da, mi-a plăcut mănăstirea așa cum am găsit-o astăzi.

Am plecat mai departe spre Mănăstirea Văratec.

Mănăstirea Văratec – a fost fondată în anul 1785 și este ceea mai mare biserică ortodoxă de maici.

Această mănăstire nu am reușit să o vizităm la prima noastră plimbare prin Bucovina. Tot ce-mi amintesc este că atunci ploua torențial și nu putem coborî din mașină. Acum eram nerăbdătoare să o văd.

De cum am intrat în curtea mănăstirea am avut un sentiment plăcut și pielea mi s-a făcut de găină. Nu știu cum să descriu în cuvinte, curtea, chiliile, biserica văruită proaspăt m-au lăsat fără glas. A fost wow!!!

Curtea destul de mare ce înconjoară biserica este plină de flori, cu alei printre rondurile cu flori de iasomie, liliac, bujori, toate acum erau înflorite.

Biserica în interior este în reconstrucție, fiind amenajat în clădirea din stânga biserici altarul și tot acolo se țin slujbele. Când am ajuns noi slujba tocmai se terminase, avusese loc afară, preotul împărțea anafură enoriașilor prezenți la slujbă.

Poate pentru că acum am văzut-o prima dată și nu știam cum este mi s-a părut totul foarte frumos. Am plecat cu un sentiment de împăcare sufletească.

Numai de aici am cumpărat de la magazinul biserici câteva suveniruri.

Lângă parcarea din fața mănăstiri este un magazin cu produse de brutărie, pateuri, pâine, siropuri și suc de brad sau afine. Am cumpărat câte un pateu cu brânză și un pahar cu suc de brad și am stat la umbră, pe treptele unei porți de intrare într-una din chiliile măicuțelor.

Tot aici este și mormântul lui Veronica Micle.

De la primul izvor de lângă mănăstire am luat și apă rece să avem pe drum.

Am ajuns la Piatra Neamț, doar am trecut prin oraș și am intrat pe vestitul drum DN2 pentru a ajunge acasă.

La Bacău ne-am oprit și am mâncat tot la mall. Nu-l conving pe soțul meu să ne oprim oriunde să mâncăm. Ba nu este nimeni, ba nu am timp să opresc pentru că nu l-am văzut din timp, așa că la mall a fost mai bine.

Cu cât ne apropiam de București cu atât se aglomera. Înainte cu vreo 5-6 km de intrarea în Râmnicu Sărat am stat blocați în trafic ca o jumătate de oră. Prin Buzău am trecut destul de ușor și de aici spre București.

Obosiți, dar mulțumiți am ajuns acasă.

A meritat toată această plimbare prin Bucovina.

Știu, sunt mult mai multe de văzut sau vizitat dar noi atât am reușit să vedem.

Este foarte greu să decrii în cuvinte toate locurile văzute, așa că vă doresc și vouă să mergeți să le vedeți și să simțiți ce am simțit eu.

Ca o cocluzie după această plimbare într-o zonă plină de istorie, de cultură și religie pot spune că a fost superb. Prin toate satele pe unde am trecut există pensiuni de la 2 margarete la 4 sau 5 stele sau chiar hoteluri butic. Zona Obcinelor bucovinene este de nedescris.

Toate cele bune tuturor.

---

VIZUALIZĂRI: 2322 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI