Redescoperind Bucovina. Partea I

TIPĂREȘTE

„Bucovina este partea cea mai veche și mai frumoasă a țării noastre, raiul Moldovei. Acolo e sfânta cetate a Sucevei, scaunul domniei vechi, acolo scaunul firesc al unui mitropolit care în rang de neatârnare era egal cu patriarhii, acolo sunt moaștele celor mai mari dintre domnitorii români, acolo doarme primul descălecat Dragoș, îmblânzitorul de zimbri, acolo Alexandru cel Bun, întemeietorul de legi, acolo Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, zidul de apărare al creștinătății. Bucovina este pământ sfânt, a cărui apărare ne-a costat pe noi râuri de sânge, veacuri de muncă, toată inteligența noastră trecută, toate mișcările cele mai sfinte ale inimii noastre” - Mihai Eminescu

În cele cinci zile petrecute în Bucovina am încercat să planific „ieșirile” cât mai bine cu putință pentru a îmbina dozele masive de istorie și cultură de care eram conștientă că vom avea parte cu perioadele de odihnă și relaxare atât de necesare, mai ales la vârsta noastră... ????Așa încât ceea ce am văzut noi în acest răstimp poatre fi „bifat” cu ușurință de aceia dintre voi mai tineri în maxim trei zile.

Salvându-mi pe Google maps destinațiile, am văzut că alcătuiesc un soi de desen de forma unei elipse. Distanțele dintre ele sunt mici iar șoselele, chiar și cele secundare, s-au dovedit a fi aproape neașteptat de bune. Pentru optimizarea deplasărilor, am ales un singur loc de cazare, în partea sudică a elipsei, și anume în satul Mănăstirea Humorului, cu acces foarte rapid la orășelul Gura Humorului, de unde se răsfiră spre est, vest și nord drumurile ce duc către principalele obiective turistice.

Și uite așa se face că nu am avut de parcurs mai mult de 150 km pe zi și șoferul nu s-a obosit foarte tare, iar după ora 5 după-amiaza, când ne întoarceam după vreo opt ore de hălăduieli, se putea și el omeni cu o berică... ????

Pe AFA sunt postate multe reviewuri bine documentate despre această regiune superbă a țării și mare lucru nu aș avea de adăugat la informațiile conținute în ele. Deci nu-mi rămâne decât să mă străduiesc să nu vă plictisesc prea tare.

Și voi începe cu primul obiectiv vizitat, cel mai apropiat de pensiunea noastră, din curtea căreia l-am și putut admira cu nesfârșită plăcere.

Mănăstirea Humor este unul din cele opt locașuri religioase bucovinene cu fațade acoperite de fresce, adevărate capodopere unice în Europa, incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO între 1993-2010. Meșterii știuți ori anonimi care le-au ridicat și pictat au reușit să îmbine cu mare măiestrie stilul arhitectonic bizantin ordodox cu elemente gotice și renascentiste, punând totodată în valoare prin imagini preferințele personale ale domnitorilor din dinastia Mușatinilor și ale boierilor care le-au ctitorit.

Complexul monahal are o așezare superbă, poate doar puțin știrbită de tarabele cu obiecte populare amplasate în parcare și de covoarele atârnate pe gardurile de pe ulița ce urcă domol către poarta din lemn. Odată pătrunși în curtea vastă, plină de iarba păscută tacticos de o văcuță și de tufișuri de flori plăcut mirositoare, te simți transportat într-o altă lume, mai veche, mai încărcată de spiritualitate și cu siguranță mai bună.

Am plătit taxa de intrare - 10 lei/persoană, 5 lei pentru copii și pensionari, tarife valabile la toate mănăstirile vizitate, așa că nu le voi repeta. Și ne-am apropiat de sfântul lăcaș, de dimensiuni relativ modeste, pentru a-i admira proporțiile perfecte și mai ales picturile exterioare.

Citesc că prima mănăstire a fost ridicată pe acest loc în 1415 de către vornicul Oană de la Tulova, iar mai târziu a primit din partea lui Ștefan cel Mare un Tetraevangheliar care cuprindea o miniatură a domnitorului, aflat acum în muzeul de la Putna.

Din motive necunoscute, biserica a fost dărâmată în jurul anului 1500 (o parte din ruine se pot vedea). În 1530, marele logofăt Toader Bubuiog și soția sa Anastasia, cu încuviințarea și sprijinul domnitorului Petru Rareș, au început să ridice actuala construcție, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, în plan triconc, în formă de cruce fără turlă și cu pridvor deschis, o inovație preluată pentru întâia oară în Moldova din Țara Românească.

Pictura interioară și exterioară, în acea nuanță predominantă și emblematică de un roșu-maroniu intens, a fost realizată în 1535 de Toma din Suceava și ucenicii săi. Am admirat îndelung scenele ilustrând Cina cea de taină, Patimile lui Iisus, viața Fecioarei, catapeteasma și mai ales Asediul Constantinopolului înfățișând în fapt Cetatea de scaun a Sucevei atacată de turci și tătari, în care artistul și-a „strecurat” autoportretul printre apărători.

Incinta mănăstirii mai cuprinde ziduri defensive și un turn cu trei nivele, adăugate din porunca domnitorului Vasile Lupu în 1641. În turn am văzut mulți turiști urcându-se pentru a privi de sus împrejurimile. Printr-o altă poartă masivă din lemn se pătrunde pe aleea care duce spre biserica nouă.

După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în 1775, viața monahală a fost întreruptă și mănăstirea a fost transformată în biserică parohială, pentru ca din 1850 să funcționeze ca școală și mai apoi depozit. Statutul de mănăstire a fost reluat în 1991.

Beneficiind de poziția privilegiată a pensiunii noastre, ne-am delectat zilnic cu priveliștea mănăstirii pe pantele înverzite ale plaiurilor bucovinene care induc acea stare profundă de liniște interioară de neegalat și am ascultat imnurile cântate de măicuțe și clopotele bătând dimineața și seara, învăluiți de atmosfera minunată de pace sufletească.

Gura Humorului, stațiune turistică de interes național cu o populație de cca. 14.000 de locuitori, se află la mai puțin de 10 km de Mănăstirea Humorului. Orășelul pitoresc așezat între Obcinele Mari, Obcinea Voronețului și cea a Humorului m-a surprins prin aglomerația cu care ne-am confruntat mereu, explicația fiind probabil poziția sa pe o șosea mare și intens circulată (E576), la distanțe aproape egale (35 km) de Suceava și Câmpulung Moldovenesc.

Nu îl pusesem pe lista cu priorități, dar am fost deturnată de o recomandare primită de la gazda noastră: Complexul de agrement Ariniș, rebotezat de soț, așa cum vă spuneam vezi impresii, în complex de „amuzament” ... ????Bun, hai să vedem despre ce-i vorba, am hotărât într-o zi, când reușiserăm să ne îndeplinim mai devreme misiunea vizitării obiectivelor „serioase” .

L-am dibuit ușor, urmând indicatoarele din oraș, și în drum, de pe podul de peste pârâul Humor, am aruncat o privire spre pârtia de schi Șoimul - sus știu că se ajunge cu telescaunul, dar nu am verificat dacă funcționa și pe timpul verii. Am oprit în fața localului Vente, cu o terasă mare dar complet goală la acea oră. De o parte și de alta a sa, dar și vizavi, o grămadă de spații de parcare (pline ochi), cu plată la automate. Numai că n-aveam mărunțiș la noi, așa că ne-am abandonat Loganul pe un petic de iarbă și am pătruns în complex, cu gândul de a ne răcori la piscină.

Până să ajungem acolo, am trecut pe lângă tot felul de drăcii dintr-acelea care fac deliciul copiilor: un parc de aventuri cu tiroliene și copaci pe care să se cațere, o chestie care se cheamă tubing (ce o fi însemnând? ????), tir cu arcul și o sală mare de sport care nu știu ce cuprinde. Intrarea nu se plătește, achiți doar ce „cosumi” din multitudinea de distracții. Există și terenuri de tenis iar pe malul râului Moldova s-a amenajat o alee pentru plimbări și o pistă unde te poți da cu bicicleta închiriată. În plus, sunt și câteva terase tip fast-food și chioșcuri cu înghețată, sucuri, gogoși, hot dog etc.

Luasem din portbagaj sacoșa cu costumele de baie și prosoapele, dar ce să vezi? ne aștepta o surpriză neplăcută! ???? Bazinele exterioare erau închise pentru că în dimineța aceea plouase și nu voiau să se strice calitatea apei..., după cum ne-a explicat tipul de la casa de bilete. Asta e, dacă tot suntem aici, hai să încercăm piscina acoperită. Plătim câte 40 lei (la bazinele de afară prețul este de 50 lei/persoană) și ne îndreptăm către locul unde speram să ne răcorim.

Ni s-au dat brățări de hârtie care bănuiesc că ar fi trebuit controlate la intrare și am purces către vestiare. Dulăpioarele din vestiare erau din alea cu cheiță cu cifru. Numai că la toate cele din sectorul pentru doamne ușile erau stricate. Am făcut tot felul de manevre pentru a ne lăsa boarfele în siguranță în dulăpiorul de la bărbați, motiv pentru care m-am enervat???? și mi-am uitat telefonul în sacoșă, așa că nu am putut face poze în interior.

Piscina e foarte mare (25 m lungime) și apa foarte... caldă, fără a fi termală; o mențin la o temperatură constantă de 30 de grade, dacă nu mă înșel. Atmosferă sufocantă. ????Și apă cam prea adâncă după gustul meu de înotător de NEperformanță. Sunt și saune, dar nu le-am testat.

Am revenit la Ariniș în după-amiaza zilei de vineri, și de data asta bazinele exterioare erau deschise publicului. Foaaarte, prea numeros... ????De fapt, bazinul cu apă adâncă și rece era aproape gol. În schimb, la bazinul cu apă călduță de 1,40-1,60 m adâncime era lume ca la balamuc! Multe șezlonguri, copii cu colaci de baie, tineri, chiar și babalâci ca noi. Sărituri în cap și pe burtă, direct pe spinările celor din apă. Muzică dată la maxim, veselie așijderea... ????

Mă întreb cum o fi pe acolo în zilele de sâmbătă și duminică. Nu, mai bine să nu mă gândesc... ????Din fericire, dincolo de bazine există o pajiște transformată în spațiu de recreere..., unde să te retragi la umbra copacilor ca să moțăi...

Una peste alta, o idee bună acest centru de agrement și o experiență destul de plăcută pentru noi, deși primăria, care înțeleg că este cea care administrează complexul, ar mai avea multe de făcut în privința curățeniei și pentru îmbunătățirea serviciilor. Părerea mea!

Mănăstirea Voroneț, monument UNESCO, supranumită „Capela Sixtină a Estului” datorită celebrei fresce a Judecății de Apoi de pe fața de vest, este situată la cca. 7 km de Gura Humorului, în satul cu același nume, aflat într-un podiș întins. Se numără printre cele mai cunoscute locașuri de cult bucovinene și am găsit-o într-adevăr, plină de turiști, inclusiv străini veniți în grupuri organizate.

Parcarea s-a dovedit a fi încăpătoare, dar drumul în pantă până la intrarea în complexă mi s-a părut un calvar. ????Avusesem proasta inspirație de a alege după-amiaza pentru vizită, tocmai cu gândul că va fi mai puțină lume, însă se vede treaba că m-am înșelat. Colac peste pupăză, în jurul orei 16 era o căldură înfiorătoare și cu mare greutate am suportat strecuratul prin bazarul cu de toate, de la icoane, straie populare și străchini vopsite, până la magneți, șepci și tricouri inscripționate și jucării chinezești din plastic sau pluș. O devălmășeală care nu are nimic de-a face cu pregătirea unui moment de reculegere... ????

Din această cauză mărturisesc că vizita nu mi-a priit, așa cum ar fi trebuit. Ce-i drept, mai văzusem mănăstirea de câteva ori, deci partea informativă nu mai intra prea mult în discuție. Îmi fac însă datoria de veche AFA-istă ????pentru a vă împărtăși câteva detalii.

Biserica mănăstirii, purtând hramul Sfântului Gheorghe, a fost ridicată din porunca lui Ștefan cel Mare în 1488 într-un timp record de numai trei luni și tot atâtea săptămâni iar în 1547 i s-a adăugat pridvorul și fațada a fost pictată.

Pe fundalul faimosului albastru de Voroneț obținut din pigmenți naturali au fost pictate Arborele lui Iesei sau Genealogia Mântuitorului, în timp ce pe coloane sunt înfățișați Platon, Aristotel și alți mari filozofi ai antichității. Sfântul Cuvios Daniile Sihastrul e zugrăvit în stânga ușii de intrare, iar pe contrafort marele mucenic Sf Gheorghe, patronul mănăstirii. Tabloul votiv îl prezintă pe întemeietorul așezării mănăstirești, marele voievod Ștefan, împreună cu doamna Maria Voichița și fiul Bogdan, moștenitorul tronului, închinând lăcașul lui Iisus Hristos.

Tematica picturilor este cea comună celorlalte biserici moldovenești: peste 350 de scene din calendarul religios, Judecata de Apoi, Sfinții Martiri, portretele clericilor care au avut în îngrijire lăcașul înainte ca acesta să fie părăsit de monahi după alipirea Bucovinei la Imperiul Habsburgic. În unele locuri au fost adăugate elemente populare de tipul buciumului. În afara frescelor de o excepțională valoare, impresionează icoanele, unele din ele deteriorate în perioada habsburgică, catapeteasma din lemn de tisă aurit, ușile împărătești.

O capodoperă a artei medievale moldovenești! ❤️

Cu acestă constatare și după aprinderea câtorva lumânări pentru odihna sufletelor adormite și sănătatea și bunăstarea celor vii, părăsim mănăstirea.

Însă călătoria continuă!

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

Două mănăstiri monumente UNESCO cu fresce interioare și exterioare superbe, amplasate într-un cadru natural pitoresc

Pace și bucurie sufletească la Humor, agitație și ceva nervi la Ariniș, aglomerație mare, talcioc kitsch și căldură sufocantă la Voroneț

---

VIZUALIZĂRI: 890 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI