Arhitectură și mare - Prin satele Peninsulei Bodrum

TIPĂREȘTE

În timpul documentării pentru vacanța din Bodrum am citit și vizionat fotografii și despre câteva porturi și localități mai mici, dar pitorești ale peninsulei.

Astfel că într-o după amiază un pic mai noroasă am pornit într-un periplu pe coastele scăldate de mare. Șoseaua, cu câte o bandă de mers pe sens, arată bine și urmărește în multe locuri linia țărmului oferind câteva puncte de belvedere frumoase. Sunt și indicatoare destul de multe. Din autogara centrală din Bodrum pleacă microbuze spre toate aceste localități, cred că la fiecare 10-15 minute.

Prima oprire a fost în satul Torba, format din câteva cartiere aruncate pe coastă și un mic port la mare. Câteva yahturi elegante erau ancorate vis a vis de vase pescărești înțesate de plase pentru pescuit. Un turc arătos cu musteață mânuia cu iscusință un ac reparând o plasă de pescuit. Portul era străjuit de vile tipice cu etaj, înconjurate de multă verdeață și flori felurite. Turnul semeț al unei moschei se ițea deasupra caselor. Într-un capăt de port străjuia o cisternă albă de apă, făurită din piatră, simbol prezent în multe locuri din peninsulă.

Urmează o localitate ceva mai mare, Yalikavak. Aici rețeaua stradală e mai dezvoltată, trebuie să cauți portul (liman) și un loc de parcare (cu plată ori fără – 5 TL). Terasele aflate direct pe chei sunt drăguțe, turci simpatici încercând să te atragă să mănânci la ei ori să bei o cafea. După terase se află și o bucată de plajă, nisip cu pietriș parcă, dotată cu umbreluțe și șezlonguri. Portul este ceva mai dezvoltat având mai multe secțiuni: pescăresc, de agrement și industrial. În apă, pe pereții cheiului – o grămadă de arici de mare simpatici... hi, hi, hi. De-a lungul falezei este și un parc drăguț, două ansambluri statuare, o moară de vânt, bănci, toaletă publică. Pe străduța de lângă chei e un mic bazar, de fapt o stradă comercială cu magazine pe ambele părți – suveniruri, textile, dulciuri, sticlărie, pictură, etc. Nu lipsesc nici de pe această stradă localurile de servit masa ori ceaiul – foarte pitorești. Prețurile sunt sensibil mai mici față de Bodrum.

După alți kilometri parcurși printre sute de căsuțe albe înșirate pe dealuri ajungi într-un port cu un aspect rural pregnant – Gumusluk. Cu toată aparenta sărăcie afișată de locuri pitorescul e mai presus de toate. Paradoxal în capătul străzii ce duce la port e o parcare foarte mare, amenajată cu barieră și citire automată a numărului mașinii (5 TL ora). Tot țărmul e plin de terase plasate exact pe malul mării, majoritatea cu specific pescăresc – prețuri afișate destul de măricele. Am găsit acolo un fel de cofetărie-patiserie cu produse excelente. Simpatici sunt copacii plasați în apă și plini cu un fel de tărtăcuțe uscate, tărtăcuțe ce îndeplineau și rolul de veioze ori lampioane la multe terase. Frumos pictate aceste tărtăcuțe se vindeau și ca suveniruri. În larg erau ancorate mai multe vase; există și un mic port. De lângă aceste terase se poate traversa, prin apă, către Insula Iepurilor, aflată la 50-75 m de mal. Apa ajunge maxim până la genunchi; pe insulă se află câteva vestigii arheologice.

A urmat incursiunea în Ortakent, localitate aflată în interiorul peninsulei. Am ținut să mă opresc aici deoarece în localitate găsești câteva clădiri de piatră, cu parter înalt și creneluri, ferestre doar la etaj – așa-numitele kule - turn (cule în românește – una din ipoteze fiind că aceste modele de case fortificate construite de boierii români ar fi preluate de la turci). Am văzut 3 asemenea exemplare de arhitectură, locuite încă. În una din ele ar fi fost la un moment dat chiar un hotel și un restaurant.

Dacă în una din zilele sejurului la Bodrum aveti parte de ceva norișori, și nu numai, merită să faceți o incursiune în circuit prin aceste localități – nu sunt mai mult de 50-60 km.

---

VIZUALIZĂRI: 3242 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI