Bergamo, o plimbare la înălțime

TIPĂREȘTE URMARE de aici

Bergamo, o plimbare la înălțime

În acest an am avut ocazia să vizitez o minusculă parte din meleaguri italiene, asta în premieră pentru mine, până atunci nu am mai pășit pe pământurile Cezarului. Despre unde am locuit și unde am mâncat în zonă am povestit aici :vezi impresiivezi impresiivezi impresiivezi impresiivezi impresii

și acum a venit rândul să povestesc despre o primă impresie despre un oraș istoric Bergamo

Bergamo se poate accesa prin cale aeriană (aeroportul internațional Orio al Serio) și cale rutieră. Dinspre Milano se poate accesa folosind autostrada A4.

În cele 2 vizite făcute (o dată în orașul de sus, Alta Citta și o dată în orașul de jos am folosit o mașină închiriată pe tot parcursul vizitei. Locul de cazare fiind într-o localitate de suburbie Cologno al Serio cca 20km de centru, am folosit drumul expres 591, Via Cremasca, Via Giosue Carducii, Via Corpo Italiano di Liberazione, și așa mai departe tot mai sus pe serpentine până am ajuns la parcarea de la Citta Alta (accesso parchegio Citta Alta) 3 euro/o oră de parcare în garaj subteran, dar de fapt este încastrat în zidurile cetății. Dacă se parchează după orele 18.00, se plătesc doar 6 euro și se poate sta până la ora 24.00. A doua zi am parcat în orașul de jos într-o parcare liberă dar mai departe de obiective.

Bergamo este capitala regiunii Lombardiei, când aud de acest nume mi se face pielea găinii deoarece îmi aduce aminte de covid care în această zonă s-a răspândit prima oară în Europa.

Despre istoria orașului Bergamo nu am învățat la școală și nici în timpul vizitei nu a fost timp de așa ceva. Dar am învățat ceva acum, am citit cu mare interes ceea ce s-a scris despre istoria orașului. Redau în următoarele :

Bergamo este situată la aproximativ 50 de kilometri nord-est de Milano, la poalele Alpilor, la granița cu Valea Po. Orașul în sine are 119.476 de locuitori (la 31 decembrie 2022), aglomerația (în sens mai larg) cuprinde aproape jumătate de milion de locuitori.

Vechiul oraș de sus (Città Alta) se află la 380 m deasupra nivelului mării. pe un deal. Orașul de jos (Città Bassa, de asemenea se mai numește Città Borghi) și unele suburbii se întind în jurul dealului orașului vechi, atât pe câmpie, cât și peste dealurile adiacente.

Potrivit lui Justinus, galii au fondat Bergamo după expulzarea etruscilor. Potrivit lui Ptolemeu, orașul aparținea tribului Cenoman, după Cato, orobienilor, care îl numeau Parra. Locul a fost cucerit de romani în anul 196 î. Hr. Cucerit în î. Hr. și numit Bergomum. A devenit municipium și a aparținut tribului Voturia. Când Imperiul Roman de vest era în declin, Attila a făcut pentru prima dată o invazie fără succes a Galiei în 451, Apoi, liderul hun s-a întors în nordul Italiei în 452 și a cucerit și jefuit mai multe orașe acolo, inclusiv orașul Bergamo. În anul 460, generalul roman occidental Ricimer a câștigat o victorie asupra alanilor de lângă Bergamo. În 569, Bergamo a căzut în mâinile lui Alboin și, ulterior, a devenit reședința unuia dintre cele mai importante ducate lombarde. La sfârșitul secolului al VI-lea, ducele Gaidulf de Bergamo a încercat în zadar să devină independent de Imperiul Lombard. A fost executat în 594. Rothari, ultimul duce de Bergamo, a căutat titlul de rege în 701, dar a fost învins și ucis de regele Aripert al II-lea. Apoi a transformat Bergamo într-un Gastaldat dependent de capitala Pavia.

După înfrângerea regelui lombard Desiderius împotriva domnitorului carolingian Carol cel Mare, orașul a intrat sub stăpânirea francilor și a devenit sediul unui conte. În secolul al X-lea, membrii familiei Giselbertine erau conți de Bergamo, care au ajutat orașul să-și recapete o importanță mai mare. Influența lor a scăzut spre sfârșitul secolului al X-lea și din 904 episcopi pro-imperiali au domnit în Bergamo. Domnia lor a luat sfârșit atunci când episcopul Arnulf a fost demis din funcție în disputa de învestitură de la Sinodul din Milano din 1098. Acum cele mai influente familii au fost de acord să facă din Bergamo o comună cu caracter aristocratic.

În 1156, ostilitățile lui Bergamo cu orașul apropiat Brescia au început și au continuat mulți ani. În 1167, Bergamascos s-au alăturat Ligii Lombarde a comunităților din nordul Italiei, care era îndreptată împotriva lui Barbarossa. În 1183, această rebeliune împotriva politicii italiene a împăratului a fost soluționată în pacea de la Constanța, iar Barbarossa a fost binevenită când a intrat în Bergamo în anul următor. Disputele dintre diferitele părți implicate în guvernare, formate din cele mai importante familii urbane, au amenințat structura municipală din Bergamo încă din ultimele decenii ale secolului al XII-lea. În 1206 a avut loc o luptă între familia Suardi, care era pro-Ghibelline, și clanul Rivola, care erau guelfi. Luptele ulterioare ale partidului i-au determinat pe Bergamascos să întemeieze Società del popolo în 1230, care trebuia să prevină noi ciocniri cu 200 de infanterişti.

În 1237, Bergamo a luptat de partea împăratului Frederic al II-lea în bătălia de la Cortenuova împotriva Ligii Lombarde. Din 1261 până în 1264 a avut loc o bătălie împotriva Guelph Milan, care s-a încheiat cu subjugarea de către torriani. În acel moment, au exercitat signoria la Milano, iar Filippo della Torre a devenit Podestà de Bergamo în 1264. În 1296 a avut loc un război civil între Colleoni și Suardi. Aceștia din urmă au fost nevoiți să fugă, dar s-au putut întoarce cu ajutorul familiei Visconti, care conducea Milano din 1277. Când regele Ioan al Boemiei s-a mutat în Italia, soții Bergamasco l-au ales signor în 1331, dar el a deținut această funcție doar câteva luni, deoarece a pierdut curând în fața lui Mastino al II-lea della Scala, Domn al Veronei. În 1333, Azzo Visconti a legat Bergamo de Milano pentru o perioadă mai lungă de timp. Cu toate acestea, cele mai importante familii din Bergamo au încercat de mai multe ori să redevină independente, mai ales când Gian Galeazzo Visconti a murit în 1402. După expulzarea vicarului ducal, a fost ales guvernator Roger Suardi, care a dat Bergamo lui Pandolfo al III-lea. Malatesta vândut (1407), sub a cărui domnie orașul a prosperat.

În 1419, Bergamo a venit la Filippo Maria Visconti, dar un partid puternic simpatic pentru Republica Veneția sa agitat împotriva stăpânirii Visconti. În următorii câțiva ani, Milano și Veneția au alternat între conducerea asupra Bergamo până când orașul a căzut în cele din urmă în stăpânirea acestuia din urmă în 1428. Au fost mai târziu mai multe cuceriri de către francezi și spanioli, dar venețienii au reușit să recucerească orașul în fiecare caz. Orașul a fost fondat în 1509 de Ludovic al XII-lea. luat, dar recâștigat deja în 1516 de către venețieni, care din 1561 au fortificat puternic în special orașul de sus și au dominat Bergamo până în 1796.

După cucerirea de nordul Italiei de către Napoleon, Bergamo a devenit parte a Republicii Cisalpine în 1797, ca parte a dizolvării Republicii Veneția în pacea de la Campo Formio. După căderea lui Napoleon, a fost austriac din 1815 și a împărtășit soarta regatului lombardo-venețian. Istoria ulterioară a orașului este legată de Risorgimento, Bergamo oferind cea mai mare parte din Garibaldini în așa-numita Procesiune a O Mie. Ca parte a Regatului Sardiniei, a devenit capitala provincială a Regatului Italiei în 1859 și mai târziu a noului stat italian. Orașul avea 23.819 locuitori în 1881, cu Borghi 33.977 locuitori.

Până în perioada de după Primul Război Mondial, existau reglementări de construcție care garantau fiecărui locuitor al orașului de jos o vedere neîntreruptă asupra Bergamo Alta. Cu puțin timp înainte de sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, orașul a fost cucerit de aliați și partizani italieni la sfârșitul lui aprilie 1945. Papa Ioan al XXIII-lea venit din provincia Bergamo și a fost rector în seminarul din Bergamo de Sus. Astăzi, Città Alta are încă un liceu umanist, marea bibliotecă a orașului și facultățile umaniste ale Universității din Bergamo, fondată în 1960 (Università degli Studi di Bergamo).

În primăvara anului 2020, Bergamo a fost, alături de Lombardia, regiunea din Europa cea mai afectată de pandemia de COVID-19

Am parcurs Citta Alta în lung și în lat iar obiectivele turistice le voi descrie în ordinea în care le-am văzut atunci. După ce am ieșit din parcarea subterană cu liftul am putut admira orașul de jos de pe o terasă dintr-o zonă de parc aflată la umbra zidurilor superioare ale orașului. Pe urmă am luat străduțele la pas și admirat clădirile istorice. Ador vechiturile arhitecturale iar Bergamo Citta Alta această fortăreață cu multe ziduri de incintă nu duce lipsă de acestea. Numele primei piețe văzute acolo îmi vine în minte Piazza Mercato del Fieno.

Se pare că pe lângă furnicarul de turiști și localnici circulă și mașini aici nu este interzisă circulația în zonele mai mult pietonale. Ce-i drept se circulă foarte încet altfel nici nu se putea. Carosabilul este fie piatră cubică fie piatră naturală de mici dimensiuni în anumite zone sînt ca ouăle și ca aspect și ca mărime.

După câțiva pași am ajuns în Piazza Vechio, adică piața veche. Un furnicar de turiști își făcea selfie pe aici, fie cu fântâna din mijlocul pieței fie cu turnul Campanone construit în secolul XII și cu posibilitate de urcare la peste 52 m pentru panoramă. La margine se află o mulțime de terase, iar vizitatorii își savurează cafeaua, berea sau paharul de vin.

Trec spre Piazza Duomo și admir capela Colleoni construită în secolul XV cu frescele, statuile și coloanele aferente. La câțiva pași observ catedrala Sant Alessandro Martire. Catedrala a fost construită în secolul XV și este sediul episcopului din prezent. Este construită în stil arhitectural neoclasic. Bazilica Santa Maria Maggiore a fost următorul obiectiv observat. Construcția a început în anul 1137 dar nu s-a reușit finalizarea. În 1350 parțial s-a reușit finalizarea. Este o biserică construită în stil romanic. În spatele bazilicii se află o altă bisericuță se numește Fontanone. din acest loc am mers spe un loc de belvedere spre cealaltă parte al orașului de sus. De aici se poate admira atât orașul de jos cât și Milano în îndepărtare. Cel puțin câteva clădiri înalte din Milano am putut distinge și eu.

La întoarcere am putut admira capela Sfânta Cruce (Capella di Santa Croce), o capelă istorică construită în secolul XII. Am căutat neapărat să mă duc să văd funicularul istoric. Funicularul Bergamo-San Vigilio s-a inaugurat în 1912 și face legătura între orașul de jos și orașul de sus. Folosirea funicularului costă 17,5 euro, o singură urcare sau coborâre. Urmărind vechiturile mai departe am trecut din nou prin Piazza Vechio și am ajuns mai departe la piața Lorenzo Macheroni și într-o piață închisă piazza della Citadella. Cred că am parcurs toate străduțele din Bergamo, după ce am mâncat la un restaurant local am făcut un scurt tur de seară și în afara cetății în imediata proximitate a acestuia. Am observat că există destule muzee interesante dar am băgat pofta în cui, atât s-a putut. Un localnic cu care am fost acolo a spus că este nevoie de 5 zile să vizitez Bergamo așa cum vreau eu. De asemena mi-a povestit că Bergamo a avut/are 5 ziduri de incintă, o adevărată fortăreață.

Dar las pozele să vorbească pe urmă îmi spuneți dacă vă place sau nu Bergamo. Călătorii faine.

---