GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTECâteva consideraţii de început
Am avut inspiraţia, alături de câteva familii de prieteni, să petrecem cumpăna dintre ani, cu ceva timp în urmă, la Belgrad.
Am ales un pachet de revelion de 3 zile şi 2 nopţi, printr-o agenţie turistică din Timişoara. Nu vreau să insist pe acest aspect, doar am vrut să amintesc circumstanţele în care s-a produs această vizită interesantă la Belgrad.
Dar de ce am merge la Belgrad, şi încă de Revelion?
Deci: de ce Belgrad?
1. Belgrad, sau Beograd (forma originală, în limba sârbă), capitala Serbiei, este extrem de aproape de Timişoara, oraşul în care eu locuiesc. Adică, concret, sunt 160 de kilometri între Timişoara şi Belgrad. Deci, nici nu te urci bine în maşină, sau în autocar – cum a fost cazul nostru în această excursie – că ai şi ajuns la destinaţie!
Aşa că, recomand o astfel de experienţă, cel puţin turiştilor români domiciliaţi în sud-vestul ţării (Timiş, Caraş-Severin, Arad, Hunedoara, Mehedinţi), şî de ce nu? Oricui ar fi interesat de o astfel de experienţă.
2. Preţurile mici, şi raportul favorabil calitate/preţ
Da, preţul excursiei a fost mai mult decât tentant. Pentru mai puţin de 300 de euro, parcă au fost vreo 260-270 euro în total, 2 persoane au avut incluse: transport cu autocarul, cazare 2 nopţi, masa festivă de Revelion cu muzică sârbească live, program turistic cu ghid pe parcursul a trei zile prin oraş. Mă cam trec sudorile, nu vreau să mă percepeţi ca pe vreun agent turistic mascat în user, dar dacă a fost o excursie faină şi ieftină, ce să fac, să zic că nu a fost aşa?
Când mă refer la preţurile mici, mă refer inclusiv la preţurile găsite la faţa locului, în oraşul-capitală a Serbiei: în magazine, restaurante etc.
3. Distracţia.
Noi, românii, punem mare preţ pe cheful şi distracţia de Revelion. La noi acest lucru este o adevărată tradiţie şi literă de lege.
Dar, în cazul în care ne sau vă interesează petrecerea Revelionului în străinătate, din punctul de vedere al distracţiei propriu-zise, pe şleau spus al chefului propriu-zis, al chermezei – există nişte “zvonuri. ”
Există diverse “zvonuri” conform cărora revelioanele petrecute în diverse locaţii din Europa din afara României ar consta în esenţă în “reuniuni cvasi-simandicoase”, de scurtă durată, în contradicţie cu “spiritul Revelionului românesc”. Nu e treaba mea acum şi aici să confirm sau să combat un astfel de zvon. Treaba mea în context este să afirm următoarele:
Dragi turisti români, vreţi distracţie de Revelion? Alături de noi, la sud-vest, este un popor care ştie cu adevărat să se distreze, să cânte, să se simtă bine, într-un cuvânt să ne semene, din acest punct de vedere: poporul sârb.
4. Obiectivele turistice
Ei, acum în sfârşit am ajuns la capitolul care mă interesa atunci şi acum pe mine personal, în primul rând.
Acuma, fie vorba între noi. Belgrad nu este Parisul. Sau Londra. Sau Veneţia, Roma sau Madridul. Mă opresc aici, că cine ştie până unde ajung cu enumerările :).
Dar un lucru este de netăgăduit: Belgrad este un oraş cu destule obiective turistice atractive, cu un farmec aparte, o chintesenţă de arome balcanice, slave, chiar vestice, sau mediteraneene, este o metropolă aflată la intersecţia dintre Europa Estică şi Europa Centrală. Sobru, dar totodată şi cald, imbietor. Incărcat de istorie, dar şi dinamic, încercând să ţină pasul cu schimbările vremurilor noastre. Plimbându-te pentru prima oară prin Belgrad, ai impresia că sunt locuri familiare, pe care le-ai mai văzut cândva, undeva. Simţi că…te simţi bine! Deci, rezumând, e un oraş cel puţin frumos, dacă nu chiar remarcabil.
Asadar, ce putem vedea în Belgrad, ca şi obiective de primă mână? Nu voi enumera chiar tot ceea ce am vizitat eu în decursul anilor prin Belgrad, căci de fapt prima mea vizită în acest oraş a avut loc la respectabila vârstă de 7 anişori. Mă voi referi doar la locurile pe care le-am văzut sau revăzut în această excursie de Revelion.
4.1 Vom începe incursiunea noastră în şi din Trg Republike (Piaţa Republicii) .
Este o piaţă centrală a oraşului, loc de întâlnire pentru belgrădeni, sau loc de demonstraţii, proteste, sau dimpotrivă, manifestarea bucuriei localnicilor, de exemplu celebrarea succeselor sportive ale sârbilor.
În Piaţă tronează Statuia ecvestră a lui Mihailo Obrenović, principe al Serbiei din secolul XIX. In spatele ei, se află Muzeul Naţional, iar in jur destule alte clădiri istorice frumoase.
4.2 De aici, plimbarea noastră a continuat pe Strada Knez Mihailova. Aceasta este o stradă pietonală, un excelent loc de promenadă. Plimbarea a fost cu totul agreabilă, într-un context al unei vremi blânde, doar teoretic de iarnă. Pe ambele laturi, se succed cafenele, patiserii, magazine, restaurante, care te îmbie să le treci pragul. Chiar terase la care te puteai aşeza în aer liber, v-am amintit că vremea era mai mult decât plăcută. Cum am mai scris, preţurile erau cel puţin rezonabile.
4.3 La capătul acestei străzi, am ajuns la, zic eu, principalul obiectiv turistic al oraşului, Parcul Kalemegdan şi Cetatea Beogradului. Dealtfel, cetatea mi-a rămas şi mie cel mai pregnant în memorie, alături de Grădina Zoo din apropiere, din prima mea vizită în oraş, cea din copilărie. Nu ai cum să uiţi imaginea acestei cetăţi. Tronează mândră, într-o poziţie strategică, dominând de la înălţime confluenţa râului Sava cu Dunărea. Intrarea în arealul cetăţii este liberă. Contra cost: accesul în Muzeul Militar, respectiv Grădina Zoologică. Legat de cetate, trebuie menţionat un lucru: este o adevărată memorie vie a trecutului tumultuos al naţiunii sârbe. O placă comemorativă aminteşte de victoria lui Iancu de Hunedoara asupra otomanilor, în 1456. Cetatea a fost de nenumărate ori dărâmată, şi tot de atâtea ori reconstruită. Poziţia ei strategică a impus mereu acest lucru, adică refacerea ei.
Din cetate, admirăm în linişte peisajul. Înainte, se vede râul Sava, precum şi Novi Beograd, zona nouă, modernă a oraşului, dezvoltată în ultimii zeci de ani. Aerul proaspăt şî răcoros de ultimă zi a anului, deci teoretic de iarnă, dar practic senzaţia resimţita este de toamnă târzie, ne îmbie să ne plimbăm prin parc. Soarele chiar străluceşte, atmosfera din jur este liniştită, relaxată, Putem privi sau chiar cumpăra suveniruri, printre care remarcăm ponderea importantă a monedelor, medaliilor, bancnotelor de hârtie. Plus tot felul de alte obiecte, unele dintre ele mă întrebam pe cine şi de ce ar interesa. Dar asta nu era treaba mea. Am remarcat în parc Monumentul Victoriei, sculptat de celebrul Ivan Mestrović.
4.4 Luând-o uşor pe partea sudică a parcului Kalemegdan, am ajuns pe Strada Skadarska sau Skadarlija. Această stradă, deosebit de pitorească, are o puternică tentă tradiţională, dar şi boemă. Restaurante tradiţionale, baruri, cafenele, galerii de artă, suveniruri, antichităţi, totul creează senzaţia unui adevărat cartier … Montmartre sârbesc!
De aici am revenit acolo de unde am pornit, în Trg Republike.
4.5 Piaţa şi strada Terazije.
Localnicii, sau chiar şi turiştii, consideră centrul oraşului a fi Piaţa Republicii, sau Parcul-Cetatea Kalemegdan. Dar centrul Belgradului, aşa cum a fost proiectat la vremea sa, a fost conceput a fi Piaţa Terazije. Aici se află Hotel Moskva, pe care eu îl pot aprecia ca fiind una dintre cele mai frumoase clădiri din oraş, dacă nu chiar cea mai frumoasă. Datează de la începutul secolului XX. Pot fi admirate aici destule alte clădiri vechi şi frumoase.
4.6 În faţa Parcului … Pionierilor (ne sună cunoscută denumirea aceasta, nu-i aşa?) poate fi admirată Clădirea Parlamentului Serbiei.
4.7 Obiectivul turistic care te atrage ca un magnet, de oriunde te-ai uita, datorită măreţiei sale la … propriu şi la figurat, este Catedrala Ortodoxă Sf. Sava. Este considerată a fi cea mai mare biserică ortodoxă din lume, şi printre primele 10 biserici din lume, ca mărime. De pe platoul Vračar unde este amplasată, domină întregul oraş prin monumentalitate. In jur este un parc care creează un ambient plăcut, şi pune în valoare alura impresionantă, monumentală, a Catedralei.
Este o construcţie masivă, în stil bizantin, cu domul şi cupola (ca şi semi-domurile şi cupolele mai mici ataşate), având forme rotunde, cu faţada din marmură şi granit. Construcţia ei a început în 1935. Până în momentul în care am vizitat-o, nu era finalizată. Exteriorul, inclusiv faţada, era gata, în schimb se lucra încă în interior. Existau schele amplasate în interiorul monumental al catedralei. De notat că Sfântul Sava, al cărui hram îl poartă catedrala, este întemeietorul Bisericii Ortodoxe Sârbe, figură proeminentă a Serbiei medievale.
In faţa Catedralei, în vârful unei movile cu verdeaţă, ne întâmpină impunătoare Statuia lui Đorđe Petrović sau Karađorđe, erou al istoriei sârbilor, din perioada luptei pentru independenţă împotriva otomanilor.
4.8 Turnul de Telecomunicaţii Avala .
Este un obiectiv turistic cu totul special şi interesant. Este amplasat pe muntele Avala, în imediata vecinătate a oraşului Belgrad, într-o zonă liniştită, aerisită, cu păduri, amestec de foioase şi conifere. Turnul a fost bombardat şi distrus de trupele NATO în 1999, iar apoi refăcut. Accesul în interiorul turnului este contra cost. Am urcat apoi cu liftul în acest turn înalt şi zvelt, cel mai înalt turn din Serbia şi unul dintre cele mai înalte din zona Balcanilor. Sus, acolo unde vântul bătea cu putere, dar aflaţi la adăpostul imenselor geamuri ale arealului de observaţie, am avut plăcuta posibilitate de a admira o imagine panoramică de la mare înălţime a oraşului Belgrad şi a împrejurimilor.
4.9 Clădirile bombardate . Am privit, din autocar, din mers, clădirile sumbre, cenuşii, bombardate şi lăsate aşa, în starea de după bombardamentele la care a fost supus oraşul cu câţiva ani în urmă. Este o mărturie a istoriei zbuciumate, inclusiv în ultimii ani, a acestei ţări şi a poporului sârb.
4.10 Un mall din Novi Beograd . Inainte de întoarcere, am vizitat cu grupul, pentru cumpărături, un mall. Nu mi-a reţinut atenţia prin mare lucru, nici în sens pozitiv, nici negativ. Era pur şi simplu un mall în genul celor din România, cu preţuri asemănătoare. Poate ceva mai mic şi mai puţin interesant decât mallul din Timişoara.
5. Hotelul şi petrecerea de Revelion.
Voi aminti două vorbe şi despre hotel, căci la câte “restanţe” de articole de cazare am, cine ştie când mai apuc să scriu despre acest hotel, slabe şanse, probabil niciodată.
Hotelul Sučević Garni, cotat la trei stele, este amplasat într-o zonă liniştită, pitorească, la poalele muntelui Avala. A fost un hotel decent, cu tot ceea ce am avut nevoie pentru un minisejur plăcut, teoretic în toiul iernii: balcon, încălzire, WiFi, aer condiţionat, televizor, minibar, camerele au mobilier în stare bună dar cu aspect mai puţin modern, baie OK, curăţenia OK.
Piesa de rezistenţă a hotelului a fost însă, aşa cum aminteam, petrecerea propriu-zisă de revelion, din restaurantul hotelului (hotelul are de fapt două restaurante), care s-a întins până spre orele dimineţii. Asta în prima seară/noapte. Iar a doua seară, a avut loc…cina festivă de reacomodare cu efortul! :).
Mâncare în special tradiţională sârbească, produsă în ferma proprie a hotelului, cel puţin aşa ni s-a spus, deci carnea, legumele şi murăturile din producţie proprie. Mâncarea a fost pe principiul “cea mai bună legumă este porcul”, la care chiar dacă eu nu mă raliez, a fost un principiu larg apreciat de către grupul nostru de turişti români, deci nota mea, ţinând cont de părerea generală, ar fi pozitivă. Mai adaug băuturile în aceeaşi notă satisfăcătoare. In schimb, orchestra ca interpretare, la superlativ. Se ştie că sârbii de felul lor sunt foarte talentaţi la muzică, muzica sârbească este plăcută, melodioasă, iar orchestra şi soliştii au fost pe măsura renumelui. Deci pentru fanii muzicii sârbeşti, ca şi pentru fanii muzicii şi petrecerilor în general, a fost un prilej de satisfacţie. O observaţie am aici, totuşi. Poate n-ar fi stricat să interpreteze măcar o piesă românească, sau cel puţin să exprime două-trei vorbe în limba turiştilor români care au umplut sala respectivă. Sau or fi fost, dar mi-au scăpat mie.
Insă singura amintire cu adevărat neplăcută din această vacanţă, dar la care hotelul şi gazdele noastre din Serbia nu au absolut nici o vină, a fost următoarea: în data de 1 ianuarie, pe la miezul zilei, tot grupul de turişti eram adunaţi şi aşteptam cuminţi în vecinătatea hotelului, în autocar, la ora stabilită, pentru a porni în vizitarea obiectivelor turistice ale zilei respective. Si-am aşteptat…Si-am aşteptat…O oră? Mai mult? Fiecare din grupul nostru a rămas cu o percepţie uşor diferită a duratei de aşteptare pe scaunele noastre din autocar, însă ideea contează. Ce-am aşteptat? Să se termine la televizor Concertul de Anul Nou al Orchestrei Filarmonice din Viena, astfel încât două-trei persoane din grupul nostru de turişti, să îl poată viziona integral, iar abia apoi să se alăture grupului.
Care era jumătatea plină a paharului? Uraaa! Dragostea pentru cultură şi muzică adevărată, n-au murit :). Jumătatea goală? Lipsa totală de consideraţie şi respect pentru colegii turişti, a respectivilor fani ai Concertului (de parcă n-aş fi fost şi eu sau alţii amator(i), dar în alte condiţii).
6. Localnicii
Precum am amintit, contactul meu cu vecinii sârbi s-a produs din fragedă copilărie.
Ii apreciez, indiferent cum îi iau, individual, pe cei (foarte) mulţi pe care i-am cunoscut la viaţa mea, sau ca grup. Sunt oameni un pic mai aspri uneori, duri, deseori încrâncenaţi, dar calzi şi buni la suflet, glumeţi, volubili, inteligenţi, dinamici, amabili cu turiştii, fără a fi mieroşi sau fals servili. I-am apreciat mereu pentru poziţia lor curajoasă, integră, dintr-o bucată, însă poate uneori nu le-ar fi stricat un pic mai multă flexibilitate şi diplomaţie. Când mă gândesc că în copilăria mea, noi românii (în general, cu câteva excepţii) parcă trăiam într-o lume paralelă! Trăiam într-o beznă şi negură totală, rupţi inclusiv de realităţile din ţările socialiste din jur, ca să nu mai vorbesc de realităţile din lumea largă, iar ei, sârbii, vecinii noştri, umblau şi munceau liber prin toată lumea, spre exemplu în Austria sau Australia, precum destule persoane pe care le cunoşteam personal! Aveau pe vremea aceea, faţă de noi, vecinii sârbi (iugoslavi) un cu totul alt orizont, o cu totul altă viziune şi integrare în cadrul spectacolului planetar. Am, în tolba de amintiri, poveşti fabuloase, cu şi despre diverşi sârbi şi vechea Iugoslavie, din anii ’70, şi începutul anilor ’80.
Iar acum, ca un arc peste timp? Cel puţin în momentul acestei vizite de Revelion la Belgrad, parcă raportul per ansamblu se schimbase, e drept foarte uşor, în favoarea noastră, a românilor…
Cel puţin asta a rămas impresia mea.
7. Concluzii
Nu a fost şi nu este vacanţa de genul să te dea pe spate, pe care să o aştepţi cu înfrigurare tot anul. Dar:
A fost o vacanţă cu totul agreabilă, cu efort fizic şi financiar minim, şi cu satisfacţii multiple şi de necontestat, din toate punctele de vedere posibile. Este genul de vacanţă de week-end sau de Revelion, pe care îl recomand, cu cea mai mare căldură şi fără rezerve, mai ales turiştilor români domiciliaţi nu prea departe de Serbia. Si dacă mai ţin cont de faptul că Serbia nu înseamnă numai Belgradul, ci are destule alte zone şi localităţi frumoase, nu-mi rămâne altceva de făcut decât să vă invit: poftiţi în Belgrad şi în Serbia, doamnelor şî domnilor turişti români!
Si bineînţeles, să vă urez, acum când, în ton cu perioada de timp în care a avut loc excursia de mai sus, suntem aproape de cumpăna dintre ani:
UN AN NOU FERICIT! şi LA MULŢI ANI!
Trimis de zuftim in 28.12.14 14:09:15
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în SERBIA.
27 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (zuftim); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
27 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Din fericire pentru mine, am avut posibilitatea să vizitez Srpska, chiar dacă nu locuiesc atât de aproape. Am fost in Vrnajcka Banja, in Zajcear si Subotica. Mereu mi-au plăcut sârbii, pentru mândria lor, pentru felul în care-și iubesc țara! Zajcear e pe Valea Timocului, zonă locuită, preponderent, de către " vlahi". Vrnajacka Banja e mai aproape de Nis iar Subotica e, parca, aproape de unguri, sau Slovenija, nu mai stiu și nici nu vreau sa ma uit, acuma, pe net. Ce voiam sa spun este ca, peste tot, sarbii sunt demni dar extrem, extrem de prietenosi, cu obiceiuri atat de apropiate de noi! Da, mi-ai dat o idee, ar trebui sa ma gandesc la o iesire de vreo 2-3 izile in Serbia!
Rog așteptați...
@căpcă1:
Ma bucur ca ti-am putut da o idee buna. Si daca ma gandesc bine, mi-am dat si mie o idee. Nu de alta, dar n-am mai fost de mult la vecinii sarbi.
La începutul lunii noiembrie am vizitat pentru prima oară Belgradul. Am plecat la 7 dimineaţa din Bucureşti cu autocarul şi am ajuns pe la 7 seara, cu muuulte opriri pe drum... Nu.-mi place să petrec atâtea ore în maşină dar n-am regretat nicio clipă din cele patru zile petrecute pe drum şi în capitala Serbiei! Excursia a fost organizată de un grup mare şi cum au mai rămas câteva locuri libere, agenţia de turism ai cărei clienţi suntem de ani de zile s-a gândit să ne întrebe dacă nu cumva ne tentează o plimbare pe nepusă masă la Belgrad. Am vizitat tot ce şi-a propus grupul căruia ne-am alăturat şi noi -Cetatea Beogradului, Catedrala Sf. Sava, Biserica Sf. Marcu, Muzeul Aviaţiei, Muzeul Automobilului, Muzeul Nikola Tesla, ne-am plimbat pe Knez Mihailova şi prin centrul pietonal din Zemun. Am mâncat mult şi bine, minunându-ne de porţiile imense şi de preţurile mici!
Mi-au plăcut oamenii Belgradului, eleganţi, distinşi, civilizaţi politicoşi fără a fi vorbăreţi peste măsură. Cei mai înalţi oameni pe care i-am văzut eu până acum! Bărbaţii ca bărbaţii dar atât de multe femei înalte şi frumoase la un loc n-am întâlnit în altă parte... Mi-au plăcut parcurile, Belgradul mi s-a părut un oraş cu foarte multe spaţii verzi care sub lumina soarelui blând de toamnă căpătaseră culori uimitoare!
M-aş întoarce la Belgrad pentru câteva lucruri pe care mi-aş fi dorit să le fac dar într-o excursie organizată trebuie să urmezi grupul cu care ai pornit la drum. Pentru o plimbare de-a lungul Străzii Skadarlija, pentru o croazieră cu vaporaşul pe Dunăre, pentru bisericuţa Sveta Petka...
Aşa am perceput şi eu zilele petrecute la Belgrad, nu ca pe vacanţa vieţii mele ci ca o plimbare într-un oraş plăcut, cu oameni frumoşi, cu muzee interesante şi mâncare bună de tot! Şi i-am invidiat pe cei care stau un pic mai aproape...
Un An Nou cu sănătate, bucurii şi multe vacanţe frumoase de care să vă amintiţi cu drag!
@Floria
Foarte interesant! Multumesc pentru urari, asemenea! La Multi Ani!
@zuftim: Mi-a placut aceasta vizita virtuala intr-un oras ce pare minunat, pe care inca nu am avut ocazia sa-l cunosc "pe viu"!
Un An Nou cu sanatate, milioane de bucurii, inclusiv turistice!
@zuftim -
Amintiri plăcute, nu numai pentru tine, dar și pentru mine, pentru că Belgradul este un oraș frumos și primitor, cu oameni deschiși și prietenoși, dar și aprigi când e vorba de țara lor.
Și eu m-am plimbat prin Kalemegdan și prin celelalte locuri descrise de tine, review-ul tău aducându-mi aminte de frumoasele momente petrecute aici.
Cu un singur lucru nu sunt întru totul de acord.
Spui așa:
”Când mă gândesc că în copilăria mea, noi românii (în general, cu câteva excepţii) parcă trăiam într-o lume paralelă! Trăiam într-o beznă şi negură totală, rupţi inclusiv de realităţile din ţările socialiste din jur, ca să nu mai vorbesc de realităţile din lumea largă
Ei bine, nu! Eu care mi-am petrecut copilăria, adolescența și o bună parte din tinerețe în ”epoca de aur”, te contrazic categoric, pentru că percepția ta despre acele vremuri este deformată de vârsta pe care o aveai atunci.
Niciodată, chiar și în anii cei mai negri din perioada comunistă nu am trăit ”într-o beznă şi negură totală, rupt de realităţile din jur”. Pentru că așa ceva era imposibil. Chiar și atunci, mijloacele mass-media erau destule pentru a ne informa și a fi la curent cu privire la ce se întâmpla în lume. Doar cei dezinteresați se mulțumeau cu ”informațiile” oferite de propaganda comunistă, dar altfel, posturile de radio străine (Europa Liberă, Vocea Americii, Deutsche Welle etc.) erau ascultate de toată lumea (copil fiind, poate ai tăi se fereau de tine, sau, mai degrabă, chestiile astea nu intrau în preocupările tale obișnuite). Vocea Americii avea deja, în anii '80, un post TV transmis prin satelit, special pentru Europa de Est. Nu mai vorbesc de televiziunile țărilor vecine. Iar voi, bănățenii, erați cei mai favorizați 
, pentru că puteați recepționa fără prea multe eforturi tehnice televiziunea iugoslavă.
Erau apoi ziarele și revistele din Vest, care ajuneau pe diferite căi (unele chiar pe căi oficiale) la noi, cărțile (în anii '80 mi-am perfecționat franceza citind în original cărțile lui San Antonio, împrumutate de la alții, bineînțeles), discurile și benzile înregistrate cu muzică și multe altele.
În sfârșit, nu mai continui, dar te asigur că nu am trăit nici atunci într-o beznă totală, rupt de realitate. 
Și am ținut să subliniez acest lucru pentru că alții, mai tineri decât tine, citind cele scrise de tine, ar putea crede că într-adevăr, așa stăteau lucrurile.
Dar orice ar fi făcut ”cerberii” sistemului, nu puteau să oprească noianul de informații sosite la noi pe toate căile. Iar unii dintre ei, așa cum se va fi dovedit mai târziu, nici nu intenționau acest lucru... Dacă ar fi fost așa, ”scânteia de la Timișoara, care a aprins toată țara” nu s-ar fi produs niciodată...
Încă un review foarte bun. Felicitări și pentru el, și pentru atât de multele excursii făcute. N-am reușit să văd Belgradul, deși câțiva ani , cei mai frumoși zic eu, chiar dacă n-au fost mulți, i-am trăit în Timișoara. Pe vremea aceea era însă cam greu să ajungi pe alte plaiuri, străine.
@crismis
Multumesc frumos. Asemenea, un An Nou fericit!
Draga @zuftim
Superbonus pentru tine!
La Belgrad imi doresc sa ajungsi eu. De altfel am un amic, tot bucurestean ca mine, cu care tot planuisec sa ne intalnim... in afara tarii. Si daca prima optiiune a fost... Ruse (Bulgaria), a doua a fost Belgrad, pentru ca eu ajung des la Timisoara!
Respect pentru tine si pentru toti timisorenii si pentru toti AF-istii!
LA MULTI ANI!
Denisa, Emi, Ema si Dan
Nene Zuftime, un articol minunat despre un oras pe care am avut si eu privilegiul sa il vizitez! Dar la muzeul Nikola Tesla nu ai ajuns?!
@Costi
E binevenita observatia ta. Ma bucur sincer ca nu esti intru totul de acord cu mine, si anume cu un singur lucru, cel pe care l-ai detaliat.
Astia-s oamenii care-mi plac mie, sincer, cei care sunt 70-80 % de acord cu mine, dar nu 100%! Si reciproc!
Dă-mi voie insă, sa persist in greseală, si să nu fiu, la randul meu, in totalitate de acord cu tine.
Una dintre greşelile pe care le-am făcut, este aceea că nu am specificat clar că bezna la care ma refeream era una turistica, nu politica.
Iţi dau un singur exemplu: eu când am cerut într-un oraş din afara ţării, undeva prin 1980, o apă tonică (am ales aşa pentru că-mi plăcea cum sună), în momentul în care am gustat-o, am făcut o grimasă, pentru că nu eram obişnuit cu gustul respectiv. Nu trădam eu însumi o “beznă turistică”, chiar dacă eu personal nu eram la prima ieşire din ţară? Ce-ar zice acum un copilandru, care citeşte acum şi ar afla că @zuftim, în 1980, habar nu avea ce-i aia “apă tonică? ” Aşa-i că râde de mine? Nooroc că majoritatea turiştilor noştri din acea perioadă ştiau despre ce e vorba.
Si voi reveni mai jos cu un exemplu, mai actual, despre perceperea inofensivelor băuturi nealcoolice.
Cât despre “bezna politică”, deşi nu la ea mă refeream, hai să înclin să-ţi dau dreptate.
Dacă zici tu că pe vremea “Epocii de Aur”, covârşitoarea majoritate a populaiei ţării ştia diferenţa dintre o republică prezidenţială şi una parlamentară, care sunt atribuţiile preşedintelui, care ale Parlamentului (avea alt nume atunci, nu-l mai precizez), şi care ale Guvernului, ce e stânga şi ce e dreapta în politică, diferenţa dintre materialism şi idealism, între dialectic şi metafizic etc, ba chiar le trăiseră cu adevărat, le simţiseră “pulsul” acestor noţiuni abstracte, bine, fie cum zici tu.
“Greseala” mea este ca m-am referit la cei multi care traiau, la figurat (si in buna masura…la propriu) in bezna in anii “Epocii de Aur” la persoana 1 plural. Adica, m-am inclus si pe mine intre cei care traiau in nestiinta. Unul din principiile mele este ca nu vreau sa ma dau pe mine “destept”, iar ceilalti ar fi “prostii”.
Totodată, am specificat ca existau si exceptii, in rândurile carora sunt convins ca te situezi, ca dealtfel, probabil, multi colegi de pe AFA. Dacă nu ar fi existat (destui!) români care (din fericire!) să nu se înscrie în şablonul amintit de mine, Revoluţia din 1989 nu ar mai fi avut loc!
Nu mă refeream nicidecum neapărat la mine sau la tine, sau la concitadinii mei de atunci din 1989, din Timişoara, care au aprins flacăra Revoluţiei, sau la cei din Bucureşti, care au dus-o până la capăt (oare chiar până la capăt? – ar zice unii, şi aici urmează din belşug discuţii fără vreun rezultat clar şi definitiv, unanim recunoscut), şi încă destui alţii, mulţi-puţini, din ţară, care avuseseră atât şansa, cât şi curiozitatea, dar şi educaţia sau cultura generală necesare, sau poziţia geografică, să nu trăiască în ignoranţă totală. Mă gândeam la majoritatea populaţiei de atunci (nu de acum!) a acestei ţări, atâta tot. Mulţi nu aveau de unde să ştie multe lucruri (nu peste tot pătrundeau informatiile despre care ai amintit) sau nu-i interesau, sau vedeau şi conştientizau lipsurile pe care le aveau, dar nu considerau acest lucru o problemă de sistem. Rămân la această părere.
Cand scrii ca poate aceste probleme nu faceau parte din preocuparile mele, chiar adolescent fiind eu pe vremea aceea, zâmbesc si ma potopesc aducerile aminte. Eram student în Timişoara, în decembrie 1989.
Dincolo de eventuale discuţii şi/sau controverse sau comentarii politice, sociologice, economice, îţi povestesc ceva, mic şi nevinovat, dar zic eu sugestiv, apropo de băuturi.
Uită-te pe orice etichetă de sticlă de apă minerală plată. Ce scrie pe ea? Evident, “apă minerală plată. ” Incearcă să comanzi la un restaurant apă. Vei fi întrebat: “Ce fel de apă doriţi, minerală sau plată? ” Si nu e modul de exprimare doar al unui chelner, ci al …multora dintre noi (iar mă includ, observi, deşi n-ar fi poate cazul). Am întâlnit şi un chimist (cel puţin aşa s-a recomandat) care s-a exprimat astfel. Sunt convins că ştia cum e de fapt corect şi de ce, însă lucra un pic pentru el subconştientul.
Deci de unele lucruri învăţate în Epoca de Aur nu ne vom debarasa prea curând, ni s-au sedimentat, undeva la nivelul subconştientului chiar, fără să ne dăm seama. In exemplul meu, nevinovata confuzie între apa minerală şi apa carbogazoasă (sau carbogazificată) ni s-a insuflat atunci pe vremuri, prin falsa lor identificare. Atâta primeam, atâta ştiam noi că există în lumea asta, aşa percepem în unele situaţii şi acum lucrurile!
Părerea mea este că acum, fiind un popor inteligent, inventiv si perspicace, beneficiind şi de noua situaţie politico-economică din ţară şi din Europa, poporul roman are toate calităţile necesare pentru a fi demn să facă parte din marea familie europeană! Si face parte!
Eu îmi exprimam o părere despre cei care consider că eram noi atunci luaţi per ansamblu, nu ca şi individualităţi şi excepţii, şi mi-o păstrez.
Mă bucur că am reuşit să-ţi provoc aduceri aminte frumoase despre Belgrad.
@Rodel
Niciodata nu este prea tarziu pentru o astfel de excursie!
Ma bucur sa aud ca de Timisoara te leaga cei mai frumosi ani ai tai din viata.
Si pe mine ma leaga de Timisoara atat cei mai frumosi ani din viata, cat si cei (iremediabil si irevocabil!) cei care nu mai sunt chiar atat de frumosi, ca anii primei tinereti! Stii cum se zice, ce-i frumos tine putin! Si timpul nu iarta.
Multumesc mult pentru aprecieri.
@Dan&Ema
Multumesc frumos pentru aprecieri.
Din partea mea, un gand bun si va doresc un an nou plin de bucurii si satisfactii.
@buterfly
Rosu de rusine si cu multa cenusa turnata in cap (mi-a adus Mosu" un sac de cenusa in dar, pentru activitatea mea viitoare, de cate ori voi fi prins cu mata-n sac), raspuns simplu:
INCA NU.
Multumesc frumos pentru aprecieri.
@zuftim -
Înțeleg acum că ți-ai dat seama de exagerare și încerci să o atenuezi, pentru că, totuși, din exprimarea ta inițială nu reiese câtuși de puțin că te refereai la ”bezna turistică”...
Dar să știi că majoritatea oamenilor cu un nivel de cunoștințe mediu știau și atunci ce e aceea apă tonică, pentru că știau și ce e acela ”gin tonic”.
Nu e cazul tău pentru că, repet, erai prea tânăr ...
Cât privește chestia cu apa, aici nu am înțeles ce vrei să spui.
Apa minerală este acea apă ce conține și foarte mici cantități de minerale. Asta înseamnă că și apa de la robinet este ”minerală”, doar că mineralizarea este mai redusă și mineralele conținute pot fi nu neapărat din cele utile organismului. Singura apă care nu este minerală este apa distilată.
Confuzia care este în capul multora, care asociază apa minerală cu apa carbogazoasă este însă datorată altor cauze, decât faptului că ni s-a insuflat atunci o astfel de confuzie. Explicația este mult mai simplă. Apa plată este și ea tot o apă minerală, dar ea nu este carbogazoasă. Dar o astfel de apă nu se comercializa în perioada comunistă. Singura apă minerală care se găsea în comerț era cea carbogazoasă, de unde, lumea a asociat-o cu apa minerală în general. Apa plată, ca și termenul în sine (care vine din franceză: eau plate), a apărut după 1990, când ea a început să se comercializeze îmbuteliată (apropo de asta, PET-urile, adică recipientele din tereftalat de polietilenă, au apărut tot după 1990) și mulți au tras concluzia:
apă plată ≠ apă minerală = apă carbogazoasă
O ultimă precizare: apa carbogazificată este altceva decât apa carbogazoasă. Mai exact, în timp ce ultima conține gaze în mod natural, fiind extrasă astfel din izvoare, apa carbogazificată este apă căreia i s-a adăugat artificial bioxid de carbon, adică este ”sifon”. Este cazul unei celebre mărci, ”izvorul minciunilor”.
Oricum însă, confuzia nu este de natură turistică.
Majoritatea oamenilor de pe Terra nici nu știu că există și apă minerală carboazoasă (naturală). Chiar un prieten de-al meu, francez, până nu a venit în România, nu băuse apă carbogazoasă și aproape că nu m-a crezut că este naturală. Și nu pot spune despre el că trăise în beznă, nici măcar turistică...
Mă opresc aici ...
P.S: Eu nu am spus că ”pe vremea “Epocii de Aur”, covârşitoarea majoritate a populației ţării ştia diferenţa dintre o republică prezidenţială şi una parlamentară, care sunt atribuţiile preşedintelui, care ale Parlamentului [...]”. Astea nu le știu majoritatea românilor nici acum.
@zuftim - Concediul "mare" din acest an l-am petrecut in Austria si Germania. In Germania am fost intr-o statiune de munte, Grafenhausen, langa fabrica de bere Rothaus, iar in Austria pe malul lacului Millstatter see.
In ambele locatii am bantuit de dimineata pana seara iar cand ne adunam acasa nu prea mai aveai ce sa faci. Ne mai plimbam incolo-incoace, dar statiunile erau foarte linistite, restaurantele se inchideau devreme, nu terase, lumea se retragea in casa, nu prea exista viata dupa lasarea intunericului. Stiam lucrurile acestea pentru ca nu eram pentru prima oara, Austria ne place si revenim regulat. Noroc ca eram rupti de oboseala de peste zi si picam si noi franti.
Dar am hotarat, pentru prima data, sa ne intoarcem acasa prin Belgrad si nu cum faceam de obicei, prin Ungaria. Pentru ca am plecat tarziu din Austria, am ajuns undeva pe la 7 seara in Belgrad si ne-am cazat la casa Olga, care ne-a placut foarte mult, o pensiune la cateva minute de centrul pietonal. Pana ne-am cazat, pana proprietarii, de altfel, foarte draguti ne-au recomandat unde sa mancam... a mai trecut timp, astfel ca am ajuns pe strada principala, super ghiftuiti, destul de tarziu.
Dar cu toate ca nu ajunsesem la Bucuresti, ne-am simtit ca acasa. Ce diferenta, dupa 14 seri atat de linistite! Alta viata! Era aproape 10 seara, terasele erau pline, lumea misuna in sus si in jos, toate magazinele erau deschise, animatie multa, diverse activitati de strada, muzica, ... ce mai, ne-am recunoscut spiritul balcanic si cu toate ca aveam drum lung si a doua zi, nu ne mai dadeam dusi la culcare.
Am facut toata introducerea aceasta, tocmai pentru a sublinia ca si mie mi-a placut foarte mult Belgradul, ca l-am simtit cald si aproape de suflet, chiar daca doar pentru o seara si o parte din a 2-a zi si ca imi doresc foarte mult sa ajung cat mai curand.
Felicitari pentru review. La multi ani si la multe plimbari!
@Aurici -
”Concediul "mare" din acest an l-am petrecut in Austria si Germania. In Germania am fost intr-o statiune de munte, Grafenhausen, langa fabrica de bere Rothaus, iar in Austria pe malul lacului Millstatter see.
ne-am bucura să putem citi impresiile tale de acolo scrise ca articol (review) nou.
Procedând astfel, ai avea ocazia ca prin notele şi evaluările proprii să contribui la o medie mai reprezentativă a acestei destinaţii.
[În plus, dacă vreodată vei solicita informaţii aici, pe sait, cei care îţi vor răspunde o vor putea face cât mai adecvat "profilului" tău turistic (funcţie de locurile în care ai fost, unde ţi-a plăcut şi unde nu, din ce motive etc) ]
@webmasterX - Stiu ca am cautat pe AFA informatii inainte de plecare si daca despre Millstatt am gasit cate ceva, despre Grafenhausen nu am gasit nimic. Sau n-am stiut sa caut. Acum se invalmasesc toate in cap, am facut si am vazut o multime de lucruri in cele 14 zile. O sa apelez la poze, la excelul pe care il tin cu bugetul de cheltuieli pentru excursii si la memoria sotului meu si sper sa reusesc. Dupa revelion urmeaza o perioada foarte, foarte solicitanta pentru mine. Ma straduiesc.
@Aurici
Astept cu interes sa ne povestesti impresiile tale din aceasta vacanta. Sunt convins ca, la fel ca mine, multi colegi ar fi interesati sa ne impartasesti respectivele impresii.
Ma bucur ca si tu ai receptat in mod pozitiv capitala Serbiei, si ca ai amintiri frumoase de aici, desi inteleg ca nu ati petrecut foarte mult timp aici. Nu-i nimic, oricand este loc de o revenire mai consistenta la Belgrad.
Multumesc pentru aprecieri. La multi ani!
Articolul a "primit" o ilustraţie muzicală sau video-muzicală - vezi mai sus, imediat sub titlu.
Daca autorul preferă o altă melodie sau un alt videoclip, este rugat să ne scrie (aici, ca ecou, ori pe PM)
Foarte bun review-ul, despre o destinatie aflată (şi) la îndemâna mea.
Şi când te gândeşti de câte ori am ocolit Belgradul, în drum spre Grecia, de exemplu...
@bogumil
Asa cum au remarcat si destui colegi, Belgradul este un oras cald si primitor. Relaxant si viu. Merita cel putin un popas. Merita chiar un popas de cateva zile, pentru a-i simti pulsul, pentru a-i cunoaste oamenii, pentru a-i vizita obiectivele turistice. Am revenit de fiecare data cand am avut ocazia, aici la Belgrad, cu cea mai mare placere, poate si pentru ca ma leaga destule amintiri frumoase de acest oras.
Multumesc pentru aprecieri.
zuftim - Foarte interesant review-ul tau si totodata foarte oportun. Ma bate de mult gandul sa vizitez si capitala vecina insa am tot amanat momentul din varii motive. Era planificata o escapada intre Craciun si Revelion insa din cauza conditiilor meteo nefavorabile, nu a fost sa fie. Nu cred ca la -10 grade ar surade ciuva ideea unor plimbari indelungate cu degetele inghetate pe aparatul foto . Asa ca ramane pentru anul viitor, chiar sunt foarte curioasa in ceea ce priveste Belgradul, nu stiu la ce sa ma astept, am auzit si de bine si de rau, asa ca pot sa zic ca e una din destinatiile despre care nu am reusit sa-mi formulez nici un fel de opinie. Oricum teritoriile slave nu-mi sunt foarte familiare, am avut ocazia sa vizitez Zagrebul si Bratislava si cam atat. Ambele mi-au placut, sper ca si Belgradul sa se alature lor in curand. Din punct de vedere al cazarii, sa inteleg ca un hotel in zona centrului vechi ar fi de preferat pentru a surprinde atmosfera locului?
@Camelia19:
Avand in vedere ca locuiesti atat de aproape de Beograd, eu zic ca merita! Este un oras cald, primitor, cu farmecul sau, chiar daca nu are stralucirea marilor metropole europene. Si Serbia in general, are farmecul sau, ca tara luata la modul general. Nu are Serbia stralucirea, atractivitatea turistica, puterea economica (si nici preturile suratelor sale slave Croatia si Slovenia, mai dezvoltate economic si turistic inca de pe vremea lui Tito. Dar Serbia are farmecul acela irezistibil, cald, primitor, de care ai atata nevoie ca turisti! De Serbia si oamenii sai ma leaga amintiri frumoase, inca din copilarie. In ceea ce priveste Muntenegru, este o tara minunata, mica, cu peisaje montane si litorale extraordinare. Poate voi avea timp candva sa scriu si despre aceste tari interesante, eventual intre 2 insule cicladice .
Avand in vedere ca locuiesti atat de aproape de Serbia, iti recomand cu maxima caldura Beograd si Serbia in general, dar si Muntenegru, Croatia, Slovenia. Chiar si Macedonia sau Bosnia-Hertegovina, eventual ca popas in drum spre Grecia, merita atentia, mai ales pentru fanii turismului care cauta zone inca neafectate de turismul in masa. Bosnia de exemplu, a gasit o solutie ingenioasa pentru a atrage turisti, prin turismul religios, Medju Gore fiind un celebru loc de pelerinaj religios (controversat insa) mai ales in randurile credinciosilor catolici.
Despre alte zone din spatiul slav, am mai fost in Bulgaria si Slovacia, dar de mult. Despre Bulgaria am scris in articol, a fost prima mea vacanta la mare in strainatate, cu multi ani in urma, a fost ceva romantic, semi-aventuros, o amintire foarte frumoasa.
@zuftim - Abia astept! Intr-adevar, noi locuim aproape de majoritatea tarilor slave si cu siguranta toate merita explorate. In afara de Croatia, unde am petrecut un scurt concediu ce a cuprins Plitvice, coasta Dalmatiei, Dubrovnik si un city break, ca sa-i spun asa, in Zagreb si Varazdin sunt cam in plopi in ceea ce le priveste pe celelalte. Si Muntenegru e pe lista unui posibil concediu, ma intereseaza in principal zona Kotor si mai putin Budva, de exemplu. Poate in urma review-ului tau imi voi largi spectrul de optiuni, asa ca astept cu interes In Macedonia stiu de zona Ohrid dar cam atat. Practic concediul incepea dupa ce treceam vama la greci. De Bosnia ne leaga experienta neplacuta a unui radar pe drumul de intoarcere din Dubrovnik. Cred ca stateau pur si simplu la pescuit turistii ce veneau dinspre Croatia, dar recunosc ca au peisaje frumoase. Iar in ceea ce priveste Bulgaria, am auzit atatea povesti despre furturi (chiar am cunoscuti care au patit-o, deci nu-s doar legende) incat ne-a cam speriat. Daca ne vom hotara vreodata sa o vizitam, cu siguranta nu va fi cu masina, si cu atat mai putin cu motocicleta.
@Camelia19:
Daca tot ai amintit de Muntenegru, intr-adevar, golful si zona Kotor sunt de-a dreptul mirifice! Dar de ce nu (si) Budva? Este mai aglomerata, este frumoasa. Si este aproape de Kotor, si in general de orice obiectiv turistic al tarii. Din Budva se pot organiza ''raiduri'' cu masina peste tot in Muntenegru. Iti mai propun si Ulcinj, in sudul tarii, spre Albania. Aici peisajul e ''doar'' frumos, nu si foarte frumos, ca la Kotor sau zona Budva. In schimb, are o plaja nisipoasa lunga, poate cea mai buna plaja din Muntenegru, Croatia si Slovenia luate la un loc. Stii ca plajele din aceste tari nu prea au nisip. Deci vreau sa spun ca nisipul e mai rar pe plajele din aceste tari, Iar Plaja Mare de la Ulcinj lunga de vreo 12-14 kilometri, cu nisip din cel mai fin, poate prea fin, compenseaza parca raritatea nisipului de pe plajele de pe tarmul estic al Adriaticii. Stii, plaja fara nisip e ca mancarea lipsita total de condimente.
De asemenea, Canionul Tara, din interior, este ravasitor de frumos!
Stii ce cred eu despre Muntenegru? Parca-parca e tara din sud-estul Europei cu cea mai mare concentratie de frumusete peisagistica, raportat la unitatea de suprafata!
Cat despre Bulgaria, incerc sa raman doar cu amintirile frumoase, cele din statiunile litorale, care atunci cand am fost eu acolo, erau de-a dreptul stralucitoare fata de restul tarii, care atunci era cenusiu si mohorat. Niciodata nu am fost furat sau agresat in Bulgaria. Dar am destule amintiri neplacute cu vamesi Bulgari de-a dreptul grosolani, sau cu un chelner bulgar de-a dreptul nesimtit, intalnit insa in... Grecia. Asa ca, nefiind obligat sa merg in Bulgaria, o vizitez... facand popasuri scurte in drum spre Grecia sau Turcia.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Oct.2024 O vacanță comunistă — scris în 21.10.24 de vyrusxulescu din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Jan.2024 Meci la Belgrad - un obiectiv turistic inedit — scris în 01.02.24 de Marius 72 din MEDIAş [SB] - RECOMANDĂ
- Nov.2023 Super vacanta — scris în 23.11.23 de Iuliana16 din POTCOAVA [OT] - RECOMANDĂ
- Jan.2020 Belgrad o surpriza foarte placuta — scris în 27.02.20 de catrinel din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2019 Belgrad — viata dupa bombardamente — scris în 19.08.19 de Ode19 din TIMISOARA - nu recomandă
- Aug.2019 Ok — scris în 09.08.19 de gcristian din TIMIşOARA - RECOMANDĂ
- Jul.2018 O zi in Belgrad — scris în 26.07.18 de r-Uca din TIMIşOARA - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată