Barcelona, Roma sau Paris?

TIPĂREȘTE

S-a nimerit sa plecam la Barcelona la 2 zile dupa teribilul accident in care un nebun a ales sa moara impreuna cu pasagerii pe care trebuia sa-i duca in siguranta la destinatie. Si dupa ce ca am o problema cu avionul a mai trebuit sa se intample si asta. In fine, daca va scriu inseamna ca a fost in regula, dar am avut mari emotii.

Avem in fiecare an o sesiune de turism cultural, de grup, iar acum, la Barcelona, am fost 18, mai multi ca oricand. In general ma ocup de alegerea sejurului, program, conditii si in timp ne-am disciplinat si ne-am distrat, ceea ce a facut ca grupul sa se tot mareasca.

Am cautat pe net o cazare care sa ne convina, am ales hotel Rialto de 3*, despre care am scris aici si am mers cu aceeasi agentie cu care mergem de obicei, care ne-a facut oferta cea mai buna; 570 EUR/familie, care a inclus cazare 5 nopti cu mic dejun la hotel Rialto (327 EUR/camera dubla), avion Blue Air (230 EUR/2 persoane) si locuri rezervate in avion (12 EUR).

Am stat in avion langa o romanca foarte vorbareata care statea de 13 ani in Barcelona si care mi-a impartasit din experienta ei acolo. Cu toate ca mi-am luat notite, absolut tot drumul, spre amuzamentul grupului, nu am facut deloc cum imi notasem. De aceea, eu cred ca povestile altora ne pot orienta, dar mie mi se pare imposibil sa mergi pe urmele cuiva.

Cu toata documentarea pe care o facusem inainte de plecare, trebuie sa va spun ca nu aveam o imagine clara a modului in care o sa abordam lucrurile. Stiam ce avem de facut si am zis ca in functie de pozitia hotelului si de cum ne mai sfatuim cu receptia, asa cum facem de obicei, o sa actionam in consecinta. Acum stiu insa altfel si spun ca indiferent unde stai in Barcelona, trebuie sa iei ca reper Piata Spaniei si Piata Catalunya. De aici poti sa faci (pe jos) cea mai mare parte dintre obiectivele importante ale Barcelonei.

Din Piata Spaniei, Dealul Montjuic cu toate obiectivele lui (gradini, fantani, Arena Olimpica, Castelul Medieval, multe locuri de view, etc), Muzeul Satului spaniol Poble Espanyol, Palatul National care gazduieste Muzeul National de Arta Catalana, in dreapta Caixa Forum – o frumoasa cladire restaurata ce gazduieste din 2002 o colectie de arta contemporana.

Seara neaparat in zona fantinilor pentru a admira frumosul spectacol de muzica si lumini iar dupa, o relaxare de o ora-doua in fosta arena de coride, acum o frumoasa arena comerciala (Arenas Barcelona) cu o terasa la ultimul nivel plina de restaurante. In piata sunt si turnurile, fantana din mijlocul pietei, in spatele arenei parcul Joan Miro si altele care mi-au mai scapat, probabil.

Din Piata Catalunya ajungi, tot pe jos, intr-o parte pe Bld Rambla de Catalunya pana la Casa Batllo si Casa Milla, cele mai importante ale lui Gaudi, casa Les Punxes, cu o frumoasa arhitectura medievala si inca 20-25 de minute pana la Sagrada Familia, iar in partea opusa pe Las Ramblas care se termina la Port Vell. Strabatand Rambla, ai Piata Bouqeria, Teatrul Principal, Opereta, Piata Reial, Muzeul de Ceara, in stanga pe oricare din stradute iesi in Cartierul Gotic si catedrala Barcelona (La Seu), Primaria. Ajungand aproape de port, ai Coloana lui Colomb, apoi portul cu Acvarium, Bulevardul cu Palmieri, Arcul de Triumf, Parcul Ciutadella si mai departe un pic plaja Barcelonetta. Stadionul, Parc Guell, Tibidabo, care sunt mai departe se pot face ori ajungand cu metroul, ori facand escale din bus-ul turistic.

La sfarsitul sejurului, avand o alta imagine a Barcelonei si a obiectivelor sale, pot sa spun ca o parte din lucruri le-am fi facut altfel. Poate ca n-am spus ceva nou sub soare, dar pentru cineva care se gandeste la Barcelona pentru prima data si nimereste chiar review-ul meu poate fi important.

Despre transportul in Barcelona se stie deja ca cea mai buna alegere este cartela T10, care are 10 calatorii (logic!!!) si costa 9.90 EUR. Ea te ajuta sa calatoresti in decurs de o ora si un sfert, folosind numai o calatorie, cu oricate mijloace de transport daca nu le repeti. Cartela este transmisibila si din cauza pozitiei centrale a hotelului care ne-a permis sa ajungem la multe obiective pe jos, noua ne-a fost suficienta cate una de persoana in acest sejur.

De la aeroport am luat trenul pana la statia Passeig de Gracia si apoi metroul 2 statii pana la statia Liceu (pe Rambla), unde stateam, totul cu o calatorie T10, drum care a durat aproximativ o ora.

Daca ajungeti la Monserrat nu aruncati cardul de calatorie pe care il primiti. Pe el scrie ca este valabil pentru tren, cremaliera (sau telecabina) si metrou. Noi am crezut ca doar in ziua aceea, astfel ca seara unii l-am aruncat. Dar cei mai destepti au incercat sa intre la metrou si urmatoarea zi si tot timpul pana am plecat au circulat cu acel card. Deci, pastrati cardul daca mergeti la Monserrat si incercati sa intrati cu el pana va spune “gata”.

Daca sunteti adeptii citty-tour-ului (noi da), va sfatuiesc sa faceti turul in prima sau a doua zi, daca stati mai mult, pentru ca o data cu biletul de autobuz primiti carnetelele acelea cu reduceri pe care noi le-am folosit din plin. Noi am facut citty-tour-ul a treia zi pentru ca era sarbatoarea Floriilor la ei si pe langa obiective voiam sa vedem si catedralele pe langa care treceam unde aveau loc procesiuni legate de aceasta sarbatoare. Am vazut multi oameni pe strada si la catedrale, imbracati frumos, care umblau in mana cu crengute (de maslin in general), cum sunt la noi crengutele de salcie, dar si cu niste ornamente facute de mana, tot sub forma unor crengute, chiar ca niste pomisori colorati, facuti mai simplu sau mai complex. Revenind la carnetele, ele ne-au fost de folos la absolut tot ce a urmat dupa aceea. Am avut reduceri la Sagrada, la Pueblo Espanyol, la Casa Milla, la Coloana lui Colomb, la Muzeul de Ceara…... absolut peste tot pe unde am intrat, Inclusiv la shopping. Reducerile erau intre 10 si 50% si pentru o familie s-au tot adunat si a contat.

Nu ne-am cumparat cardul Barcelona pentru ca acolo ai reduceri la multe muzee iar noi nu prea suntem adeptii muzeelor, iar unul, doua, la care am fi intrat nu justifica costul cardului. Am pus pe hartie inainte de plecare ce insemna acest lucru si nu ne-a iesit socoteala, dar cred ca fiecare trebuie sa aleaga, in functie de ce vrea sa vada. La noi nu a functionat dar am folosit carnetelele de la citty-tour aproape in aceeasi masura.

De mancat, am mancat in multe locuri, inevitabil si pe Rambla, fiind asa de aproape. A fost destul de scump, iar mancarea se bazeaza pe multa prajeala, nu mi s-a parut ceva deosebit la banii pe care ii dadeam. Cu toate ca cele mai multe sfaturi pentru mancare le-am avut pentru restaurantele chinezesti care nu au doar mancare chinezeasca ci si internationala, traditionala, tapas-uri, etc. iar portiile sunt bune si ok ca pret, n-am ajuns niciodata intr-unul in cele 6 zile. Am mancat aproape exclusiv tapas-uri prin tot felul de locuri si inghetata de la Giovani. Nici nu cred ca trebuie un sfat despre mancare in Barcelona. Este la tot pasul, atentie doar la preturi. Singura regula de care trebuie sa tii seama, este ca peste tot in lume: in buricul targului este mai scump decat doua strazi mai incolo.

Vorbind despre mancare trebuie neaparat sa va spun de Vanesa de care am dat mergand de la Casa Milla la Sagrada, pe jos, traseu de aprox 20-25 de minute. Cum la baieti li se facuse de o bere ne-am oprit la o carciumioara mica, cu 3 mese afara dar cu multe in restaurantul de la subsol dupa cum am vazut ulterior. Nu stiam ca este vorba de romani, asa ca am cerut berea pe care ne-a adus-o un spaniol (prietenul Vanesei dupa cum aveam sa aflam) si apoi a venit Vanesa, o timisoreanca frumoasa si vorbareata. Este si ea tot de 13 ani in Barcelona impreuna cu mare parte din familie, parintii si cativa din cei 11 frati. I-a fost greu primii 6 ani, dar acum avea acest restaurant care mergea bine si nu are de gand sa se intoarca in Romania. Am plecat convinsi ca n-o sa ajungem sa si mancam la ea, dar dupa ce am vizitat Sagrada ne-am intors tot pe acolo. Pentru 2 ore, in jurul pranzului, are o oferta la 9.90 EUR cu felul 1, felul 2, un desert si o bautura si aveai de ales din 3 feluri (la felul 1 aveai 3 optiuni, la 2 la fel, s. a. m. d). Asa cum eram obisnuiti, am crezut ca ofertele acestea cu 3 feluri inseamna portii mici. Acuma pentru ca am stat de vorba si am fost mai multi, poate ca ea, saraca, a exagerat cu portiile, dar mancarea a fost de-li-cio-sa, singurul loc in care ne-a placut sa savuram si nu doar sa umplem burtica pentru ca trebuia.

Noroc ca baietilor nu le era foame si ei au vrut doar o bere, iar noi, fetele, cate un meniu pe care a trebuit sa-l impartim cu ei pana la urma, pentru ca a fost imposibil sa-l dovedim. La primul fel eu am avut niste paste (gen tortellini), umplute cu peste si un sos extraordinar, portie care imi era absolut de ajuns. A urmat felul 2, care a insemnat 2 bucati de peste (un soi de care nu am mai auzit si nici nu-mi amintesc acum) cu o garnitura de orez si legume preparate in stil italienesc. Farfuriile decorate cu ierburi si sosuri au aratat foarte bine. La desert, pentru ca aveam de ales intre 3 si noi nu ne hotaram, ne-a sugerat sa o lasam pe ea sa ne puna pe un platou din toate, si sa le mancam la comun, ceea ce am si facut.

Asa ca ne-a adus un tiramisu, o prajitura cu crema de lamaie, o inghetata si bonus o cupa de iaurt, toate, inclusiv iaurtul facute in casa, de catre ei si toate cu un gust deosebit. A fost singura data in Barcelona cand eu am fost ghiftuita. Nu ne-am mirat ca la ora aia restaurantul ei era plin si ca se saluta si se pupa cu o gramada de lume care venea sa manance la ea sau doar trecea pe strada. Am gasit-o pe Vanesa in penultima zi si ne-a parut rau ca nu am avut cum sa mai ajungem, dar va recomand din toata inima sa mergeti la ea, daca aveti drum pe langa Casa Milla. Pana la urma cu 10 EUR am mancat 2 persoane ceea ce nu s-a mai intamplat nicaieri in Barcelona. Restaurantul se numeste EDEN si se afla pe Provenza 332 con Diagonal (adresa dupa cartea de vizita) si este foarte aproape de Casa Milla (La Pedrera). Site-ul lor pizzeriaeden.com

Cea mai buna mancare a fost la Vanesa iar cea mai buna inghetata la Giovani. Am apucat sa mancam inghetata si din alte locuri pana l-am descoperit pe Giovani dar apoi nu l-am mai schimbat, chiar daca inghetata era un pic mai scumpa. Pentru ca am fost clienti fideli si ne-a recunoscut cand ne-am dus a 2-a oara, ne-a intrebat cate zile stam si am primit un cartonas, ca un card, pe care ne stampila de cate ori luam o inghetata si la 5 primeam una gratis. Cum 5 inghetate erau usor de mancat, mai mancau si sotii, cand nu mancau bere, asa ca am beneficiat si de oferta lui Giovani.

Sa va spun si ce am facut noi in cele 6 zile. Stiu ca s-a scris mult despre Barcelona si informatii despre toate obiectivele sunt cu prisosinta pe net. De aceea n-o sa fac decat o trecere in revista a obiectivelor la care am ajuns noi, cu un minim de informatii asa cum mi-au ramas mie in minte. Oricum nu sunt adepta documentarii exagerate si scrierii unui review incarcat de prea multa informatie tehnica, deci o sa ma rezum la o prezentare oarecum generala, pe zile, pentru ca mi-am notat seara ce am facut in ziua respectiva si acum mi-a fost mai usor sa centralizez datele.

Pozitia centrala ne-a oferit multe avantaje, in sensul ca in fiecare seara, dupa o zi de alergat, ne bucuram de forfota si farmecul Ramblei, precum si a portului si a a pietei Catalunya. Cum strada noastra dadea in Rambla, cam pe la jumatatea ei, in fiecare seara o luam in stanga si ieseam la Coloana lui Colomb si port sau in dreapta catre piata Catalunya.

Nu stiu de ce am avut o alta asteptare privind Rambla. Mi-am imaginat cu totul altceva, dar acum pot sa spun ca o asociez cu strada noastra de la Eforie care duce la mare. Nu spun ca nu mi-a placut forfota ei, statuile, accesul catre port sau catre Catalunya, dar pentru mine a insemnat un bulevard aglomerat, cu terase cu mancare si servicii bune, dar nu foarte si destul de scump, cu magazine si chioscuri pline de toate natiile pamantului si de tot felul de kitsch-uri. Ce sa mai spun de faptul ca trebuie sa fii cu ochii in patru permanent din cauza hotilor de buzunare, pe care ii vezi misunand peste tot. Altfel mi-a placut Rambla de Catalunya, de ex, bulevardul care porneste de la piata Catalunya in partea opusa Ramblei. In fine, nu este asa important asta, voiam doar sa mentionez ca in capul meu Rambla insemna altceva decat am gasit.

In prima zi am avut la dispozitie doar sfarsitul dupa amiezii, spre seara, timp pe care l-am folosit pentru recunoasterea zonei. Dupa ce ne-am cazat, ne-am plimbat pe Rambla si stradutele adiacente, am mancat la o terasa pe Rambla, apoi am mers pana la Coloana lui Columb (Columbus Monument) pe care am admirat-o pe afara si ne-am propus sa ne urcam sus intr-una din zile. Am ajuns la Port Vell si pret de vreo doua ore am trecut de pe un pod pe altul, am intrat in mall, am iesit din el catre Acvarium si ne-am intors acasa pe bulevardul cu palmieri (Paseo de Colon) . Am remarcat pe Rambla, Muzeul de Ceara, pe care l-am vazut in alta zi, Teatrul de Opereta, Teatrul Principal, faimoasa piata colorata La Bouqeria, Piata Reial, o frumoasa piata intre cladiri prin care intram din Rambla si ieseam pe o straduta ingusta care ne ducea la hotelul nostru. Toate acestea, impreuna cu statuile, ne-au devenit extrem de familiare pentru ca in fiecare zi faceam cel putin o plimbare de-a lungul Ramblei.

A doua zi ne-am propus sa mergem pe Dealul Montjuic si fiind destul de aproape, sa ajungem pe jos. Am plecat de la hotel, am iesit in Rambla si aprox la 200 de m spre port am intrat pe strada Nou de la Rambla care ne-a scos chiar la baza dealului (la o intrare secundara, cea principala este din Piata Spaniei). Pe Nou de la Rambla am gasit Palau Guell, un conac proiectat de Antoni Gaudi, pentru industriasul bogat Eusebi Guell care a crezut si l-a sustinut pe Gaudi in aproape toate proiectele sale, pe care l-am admirat doar pe afara, dar dupa ce m-am intors si am urmarit un filmulet pe youtube mi-a parut rau ca n-am intrat fiind asa de aproape de noi. Cladirea face parte din patrimoniul mondial UNESCO si daca ajungeti in zona poate nu-l ocoliti. Cu toate ca stabilisem ca o sa mergem cu telefericul si apoi cu telecabina pana la Castelul Medieval, cand am ajuns la baza dealului si am privit in sus mi s-a parut ca va fi un drum asa de frumos ca n-am rezistat tentatiei de a merge pe jos. Merg cu usurinta pe jos, multe ore pe zi, fara sa am o problema, asa ca ne-am despartit si cativa am luat-o pe jos, iar restul au folosit telefericul (cu o calatorie T10) si apoi telecabina (ptr 11.50 EUR/persoana, dus-intors). Drumul pana in varful dealului la Casteul Medieval a fost foarte frumos. Am intalnit in drum gradini si am intrat pentru o scurta plimbare, am avut mai multe locuri de panorama de unde am admirat toate obiectivele importante ale Barcelonei, am trecut prin Satul Olimpic al Olimpiadei din 1992 si am ajuns in varf la Castelul Medieval care gazduieste Muzeul Militar ce prezinta arme, uniforme si armuri. Ne-am intors cu telecabina pentru 7.80 EUR si mi-a parut rau, m-as fi bucurat mai mult daca faceam drumul tot pe jos. Am luat si funicularul care ne-a dus in port si acolo am facut o plimbare cu cataramanul, de 40 de minute, care ne-a permis sa avem o vedere asupra Barcelonei si dinspre mare. Binenteles bilete negociate, ca peste tot, de altfel. Am avut reduceri aproape peste tot, cu ajutorul carnetelelor de la citty tour, sau cu ajutorul negociatorilor nostri sefi.

Daca tot eram in port am intrat la Acvarium si pentru ca nu am alt criteriu de comparatie, pentru mine a fost cel mai frumos, iar seara am mers cu metroul 4 statii pana in Piata Spaniei (Placa d’Espanya) ca sa vedem Fantanile Magice pentru ca era singura zi cand puteam sa o facem fiind in extrasezon (programul in extrasezon este vineri si sambata intre 19.30 si 21.30). Ne-am bucurat de un spectacol de muzica si lumini, am admirat toate din Piata Spaniei de la iesirea din metrou pana sus la Muzeul National de Arta Catalana (MNAC) : cele 2 turnuri, inalte de 47 de m construite dupa modelul turnului de la Basilica din Piata San Marco din Venetia, Arenas de Barcelona (o fosta arena destinata luptelor cu tauri, acum un centru comercial cu acoperisul deschis publicului, o terasa circulara, plina de restaurante, unde am zabovit si noi, dupa ce am parasit zona fantanilor, pret de 2 ore). Am avut o panorama absolut superba de la Muzeul National asupra obiectivelor importante: Sagrada, Torre Agbar, o constructie interesanta, destul de recenta (2005), cu o forma care a creat o multime de discutii si dispute, in fond un sediu municipal al companiei de apa din Barcelona…, dar mai ales dealul Tibidabo, care era iluminat feeric. La Tibidabo, cu toate ca il aveam pe lista, nu am mai ajuns, pentru ca atunci cand am cerut relatii la receptia hotelului despre cum ajungem si ce vedem, ni s-a spus ca parcul de distractii nu functioneaza si o sa gasim acolo catedrala si view. Cum catedrale am tot vazut iar view-uri am avut o multime, am lasat Tibidabo pe data viitoare. Am mai admirat in Piata Spaniei Fantana impresionanata din centrul pietei, proiectata de un architect care a colaborat cu Gaudi, astfel ca se vad influientele acestuia in sculpturile care decoreaza fantana. La 20.30 toate luminile s-au stins pentru ca a fost ora pamantului, motiv pentru care ne-am indreptat spre Arenas Barcelona, unde, ne-am plimbat pe terasa de pe acoperis, am admirat de acolo Parcul Joan Miro, zona din spatele Arenei, cunoscut initial ca Parcul Abatorului pentru ca acolo era abatorul arenei de coride. La intoarcere, pe strada noastra, foarte aproape de hotel era o catedrala unde era slujba de Florii la care am asistat si noi pret de 10-15 minute si ne-a placut ritualul. Fiecare persoana isi lua la intrare cate o crenguta de maslin dintr-un cos si cu ea agitand-o intr-o parte si alta se cantau cantece din care noi nu am inteles nimic dar imaginea oferita a fost impresionanta. La 12 noaptea s-a schimbat si ora ceea ce a facut ca bioritmul nostru sa nu aiba de suferit prea mult.

A treia zi in drum spre statia de unde trebuia sa luam citty-tour-ul, trecand prin Piata care adaposteste Primaria, din Cartierul Gotic, am vazut si noi cum se face o filmare. Era vorba despre un film de razboi si am cascat gura o gramada. A fost o intreaga desfasurare de forte acolo care ne-a acaparat. Am luat apoi citty-tour-ul linia albastra (14 statii) + rosie (23 de statii) si am avut opriri la Casa Milla (La Pedrera), fara sa o vedem pentru ca era o coada foarte mare si pe jos am fost sa admiram Casa Batllo, pe langa care trecusem, apoi tot pe jos catre Sagrada Familia, am trecut pe langa Casa Les Punxes. Aceasta casa iti sare in ochi datorita turnurilor ascutite (punxes = varf ascutit, cui), are forma unui castel dar este de fapt un bloc de locuinte pentru oameni obisnuiti. Am dat ocol Sagradei si am plecat. Era o aglomeratie de nedescris din cauza procesiunilor ocazionate de Floriile catolicilor. Am luat din nou citty-tour-ul pana la stadionul Camp Nou, unde am facut escala. Unii l-au vizitat, altii ne-am plimbat doar prin complex, am facut poze, am mancat praji si am baut o bere. Din nou in bus, am trecut pe faimosul bulevard Diagonal, cu cei 5 km de shopping ai lui (din cei 11 lungime), pe langa frumoasele cladiri negre ale renumitei banci Caixa, banca la care a lucrat si fiica regelui, infanta Cristina. Ne-am oprit apoi la Parc Guell care ne-a placut foarte mult dar nu am vazut Casa Gaudi pentru ca era inchisa. Am mancat in zona parcului Guell, la un restaurant unde am intalnit iarasi un roman care lucra acolo si ne-a fost de ajutor. Pana s-a inserat am mers cu bus-ul. Am trecut a doua oara pe la unele obiective si am ras, asa din nimic, pana am dat in isterie si asa s-au amuzat si ceilalti calatori iar noi am uitat sa ne mai dam jos. In zapaceala noastra am uitat sa schimbam bus-ul albastru cu cel rosu care trebuia sa ne faca un tur al statiunilor de pe litoral. Acolo am ramas si ne-am plimbat cu bus-ul albastru, razand din te miri ce, pana ne-a dat jos soferul si ne-a spus ca programul s-a terminat.

A patra zi am fost la Monserrat. Pana in Piata Spaniei de unde se ia trenul catre Monserrat, am ajuns cu metroul 4 statii de la Liceu (Rambla). Biletul ne-a costat 26.30 EUR/persoana si a inclus tren+cremaliera pana la manastire+funicular pana mai sus de manastire catre chiliile preotilor eremiti. Am ales cremaliera in locul telecabinei pentru a ajunge de la tren, sus, la manastire, la 1030 m, la sfatul unui roman pe care l-am intalnit la hotel si care ne-a spus ca este mai spectaculos cu cremaliera si la dus sa “vanam” locuri pe partea stanga (pentru ca in dreapta era versantul si nu vezi mai nimic) iar la intors invers, pe dreapta, ceea ce am si facut. Tot el ne-a spus sa nu ratam corul de copii de la ora 13 din interiorul manastirii si intr-adevar am avut parte de un moment foarte emotionant. Dupa cor ne-am cam separat. Unii au mers la Fecioara Neagra (sau Fecioara Intunecata), statuie sculptata, se spune, de chiar Sf. Luca. Sf Petru a adus-o de la Ierusalim la Monserrat unde a ramas sute de ani iar cand s-a vrut sa fie mutata, aceasta nu s-a clintit. La Fecioara Neagra vin cupluri casatorite din intreaga Spanie pentru a primi binecuvantarea pentru ca exista o zicala care spune ca “Un barbat nu este cu adevarat insurat pana nu si-a dus mireasa la Monserrat”. Ca sa ajungi la ea trebuia sa te asezi la o coada foarte mare care dura peste o ora dupa estimarea noastra ceea ce insemna sa pierdem funicularul pentru chiliile preotilor eremiti. Asa ca am iesit din catedrala in piata basilicii unde exista un cerc (un punct energetic) in care toata lumea se fotografia cu mainile ridicate catre soare (mai mult perechi). N-am inteles exact ce se intampla in acel punct, sotul meu zice ceva de comuniunea celor care cred in Iisus.

Cei care nu ne-am asezat la coada pentru Fecioara Neagra, am luat funicularul de la manastire si am urcat pana la 1400 de m (asa scria pe un panou, dar noi credem ca erau vreo 1200) unde erau 5 trasee catre zonele in care preotii eremiti isi facusera chili. Noi am ales sa ajungem la chilia lui Sant Joan si Sant Onofre pana la care era un traseu de cate 15 minute, iar apoi am ajuns la Santa Magdalena pe un traseu de 40 de minute. Extraordinara plimbare, nu cumva sa o ratati daca ajungeti. Cand ne-am intors, am avut timp doar de masa la autoservirea de jos, unde am mancat foarte bine si rezonabil ca pret. Ne-a parut rau ca nu mai aveam timp sa vizitam tot domeniul manastirii, care era destul de intins, dar in aceasta perioada nu circulau ultimile 2 trenuri catre Barcelona, asa ca a trebuit sa ne grabim pentru a ajunge la timp la ultimul.

Pentru ca era inca destul de devreme, dupa cremaliera si tren, am ajuns din nou in Piata Spaniei de unde am mers cu metroul pana la statia Dresane, la Columna lui Colomb, unde pentru 3.60 EUR ne-am urcat sus cu liftul pentru o panorama asupra Barcelonei.

De la Coloana lui Colomb, in drum spre casa, pe Rambla, am intrat la Muzeul de Ceara pentru 12 EUR. Era spre sfarsitul programului, nu ajunsesem acolo decat 4 perechi si baietii au ales o bere iar noi, fetele, am intrat. Eiii, aici a fost cea mai mare distractie din concediul acesta, undeva unde chiar nu ne asteptam. Dupa cateva camere de personalitati, istorice, poeti, cantareti, politicieni, cand am crezut ca vizita s-a terminat am ajuns in dreptul unui lift deasupra caruia scria “vizita continua”. In tot muzeul, la ora aceea, am mai vazut doar o pereche de romani, tineri, care au intrat o data cu noi dar pe care i-am pierdut. Ei au trecut repede pe langa toate exponatele, noi, am facut analiza, ne-am pozat, ne-am verificat cunostintele, cine era ala, ce-a facut, de ce era acolo. Astfel ca la liftul cu pricina nu mai era nimeni. Am intrat in lift sa vedem daca ne duce undeva si nu s-a intamplat nimic. Am iesit, am vrut sa ne intoarcem, parca nu ne induram, ne-am dus iar in lift si tot asa ne-am chirait vreo 10 minute pana ne-am trezit fata in fata cu un tanar care radea (ne-a vazut pe camere cat eram de ingramadite) si ne-a poftit in lift. A apasat pe buton, secretul era sa asteptam mai mult decat stiam noi ca se astepata pana porneste un lift si ne-am trezit la alt nivel unde tipul ne-a invitat tot razand sa ne continuam vizita. Si aici a inceput distractia. Au urmat niste camere cu efecte, un submarin, o camera de tortura, comoara de sub ape, un jaf la banca, cu Bonny si Clyde, care dansau in timp ce functionarii bancii erau impuscati. In toate camerele astea ne-am chirait, am tipat cand treceau liliecii pe deasupra noastra, cand s-a deschis o usa si o mana incerca sa ne apuce si sa ne traga inauntru, peste tot semiintuneric. Cand am ajuns la jaful de la banca am inceput si noi sa dansam, doua cate doua, si radeam noi de noi, de parca dadusem in paranoia. De la jaful de la banca am iesit intr-un hol in care era alt tanar care se uita intr-o multime de monitoare si radea si el cu gura pana la urechi “Ne-ati vazut pe camere, nu? ”, “Da, da”. Ce-o fi zis bietul baiat, femei in toata firea, am urlat in halul ala pe acolo. Dupa aceea nu am putut sa ne mai abtinem. In celelalte camere in care intram nu faceam decat sa tipam si sa radem, pana a venit un baiat si aproape ca ne-a dat afara pentru ca programul oricum se terminase de un sfert de ora, dar noi nu mai aveam notiunea timpului. Ne-a condus pana la iesire, sa se asigure bietul om ca scapa de noi. In strada ne asteptau ai nostri care erau ingrijorati si nu-si explicau ce am facut atata inauntru, cand lumea iesise cu mult inaintea noastra. N-am putut multa vreme sa le povestim pentru ca nu puteam sa ne oprim din ras. Uff, foarte frumoasa zi.

Fiind tarziu am mers agale spre casa, facand inca o plimbare pe Rambla si in Piata Reial (Piata Regilor, marginita de o serie de cladiri istorice ce au facut parte din Marele Palat Regal), piata de care ne-am indragostit foarte tare pana la plecare.

A cincea zi am plecat catre Sagrada Familia, cea mai importanta creatie Gaudi, (care a locuit in incinta pe perioada constructiei si si-a dedicat toata viata acesteia), iar in drumul spre metrou ne-am oprit la colorata Piata Bouqeria, care era atat de aproape de noi si pe langa care trecusem de atatea ori. Ne-am clatit ochii, am mancat una-alta de pe acolo si am iesit. Destul de scumpa piata, dar cu aranjamente foarte frumoase.

Un bilet la Sagrada Familia ne-a costat 14 EUR, intrare fara urcare in turnuri cu liftul, pentru ca se vandusera toate biletele pentru acea zi. Ce sa spun despre interiorul Sagradei? SA MERGETI SA VEDETI. Este cu totul altceva decat am vazut pana acum. In materie de catedrale, Basilica San Pietro de la Roma, a fost tot ce am vazut noi mai frumos pana acum. Dar acum, Sagrada, ne-a amutit. Tin sa spun doar ca am citit pe net cum multi nu recomanda sa dai banii ca sa vezi interiorul, pentru ca nu ai ce sa vezi mai mult decat la exterior, fiind inca in lucru, dar mie nu mi s-a parut deloc asa. Chiar daca sunt niste schele acolo, nici nu-ti dai seama. Prima impresie cand intri este ca totul este la locul lui terminat, apoi vezi detalii. Dar nici vorba sa nu recomand vizita din cauza de lucrari. Asa ca intrati in Sagrada, veti fi impresionati. Si am stat la coada pentru bilete aprox 15 minute.

Cand am facut city-tour-ul, din prezentarea audio ghidului am retinut raspunsul lui Gaudi la intrebarea “Cat mai dureaza constructia edificiului Sagrada” care a fost “Clientul meu are tot timpul din lume”. Foarte tare! Ce dreptate a avut!

Am plecat pe jos de la Sagrada catre Casa Milla (La Pedrera) , blocul ondulat construit de Gaudi. Biletele le cumparasem inca de dimineata si a fost cea mai mare coada la care am stat noi in Barcelona, in jur de o ora. Biletul a costat 18.50 EUR. Intre Sagrada si Casa Milla am facut o escala la restaurantul Vanesei de care v-am povestit mai sus, pentru masa. Chiar daca ni s-a parut initial destul de scumpa intrarea, Casa Milla a meritat toti banii pe care i-am dat.

De acolo am mers pe jos pana acasa pe Rambla de Catalunya, un bulevard foarte frumos, am trecut prin Piata Catalunya unde ne-am oprit la putin shopping, unii in El Corte Ingles, renumitul mall, altii in C&A si H&M-ul din piata.

La 22.00 am plecat, doar eu si sotul meu, la Teatrul Palacio del Flamenco la o seara de flamenco pe strada Bales, in zona Casa Milla, statia de metro Diagonal. Am cautat toate zilele cel mai bun spectacol si in final am ales aici. Ne-am sfatuit si cu receptia hotelului si cu toate ca aproape de noi mai erau terase care aveau spectacole de flamenco, am zis sa fie unul cat se poate de adevarat. Acesta este chiar un teatru, echipa era formata din 14 membri, unii in spate care asigurau partea instrumentala, altii in laterale care ii sustineau pe dansatori batand din palme si din picioare, iar cei care dansau 2 cupluri si 2 vedete care s-au perindat cu mai multe momente si costumatii. Ne-au spus sa strigam “ole” de fiecare data cand ne place ceva si trebuie sa va spun ca ne-a durut gura pe noi dar si pe ceilalti prezenti (teatrul era plin), de cat ne-am manifestat. Show&drink-ul pe care l-am ales a costat 35 de EUR/persoana si a fost o seara nemaipomenita. Ne-am intors acasa la 12 noaptea facand jumatate din drum pe jos ca sa povestim despre spectacol si despre vedeta masculina care a dansat intr-un anume fel, arata dumnezeieste, dar fata il trada un pic. Cand am iesit de la spectacol ne-am dus la casa de bilete si am intrebat-o pe domnisoara de acolo ce varsta are si ne-a spus 61, moment in care am strigat in cor “ole”.

Am tot amanat un obiectiv care era foarte aproape de noi, Catedrala Barcelona (Catedrala Sfintei Cruci si a Sfintei Eulalia, dupa sfanta care patroneaza Barcelona, dar cunoscuta foarte bine sub numele de “La Seu”), in piata la Seu, la care am mers in ultima zi. Probabil ca a fost printre putinele basilici care a fost construita, distrusa si iar refacuta de atatea ori si intr-un timp atat de lung din lipsa de bani. Pentru 3 EUR am urcat si in turn pentru a nu stiu cata panorama asupra Barcelonei. Ne-am mai plimbat un pic prin Cartierul Gotic (Barri Gotic) , centrul medieval si foarte bine conservat al orasului, cu labirintul lui de stradute inguste si cladirile vechi si inalte, lucru pe care l-am facut aproape in fiecare zi pentru ca acolo era situat hotelul nostru. Aici a trait si a lucrat Picasso, precum si Joan Miro, arhitectul care a lucrat cu Gaudi si a carei fantana o vazusem in Piata Spaniei.

Pe ultima suta de metri am fost la Pueblo Espanyol, muzeul satului spaniol. L-am avut pe lista inca din prima zi cand am facut Montjuic-ul si mi-ar fi parut rau sa plec din Barcelona fara sa ajungem acolo. Biletul de intrare 10 EUR. Aici am intrat prin magazinele de suveniruri si atelierele mestesugaresti, am vazut cum se face o vaza de sticla, am degustat ciocolata, sangria si am cumparat tot felul de bunatati. Ne-a placut satul construit ca o fortareata cu ziduri, biserica si case ca in toate provinciile Spaniei. Magazinasele de tot felul ne-au facut sa pierdem o gramada de timp dar nu ne-a parut rau, in final am cumparat si un cadou deosebit.

Fuga-fuga la hotel sa ne luam bagajele, un shopping scurt la Desigualul de vis-à-vis, la care ne-am uitat cu jind in fiecare zi si cand plecam si cand veneam (cu 20% reducere de la carnetelele citty-tour) si gata, la aeroport, metrou 2 statii+tren (o calatorie T10), trenul de la Passeig de Gracia, pe care scrie R2 Aeroport.

Barcelona a fost pentru noi o destinatie mai scumpa decat Roma, pe acelasi segment de timp si comparabila cu Parisul. Fara nici o legatura cu banii, in avion, la intoarcere, ne-am tot intrebat: Barcelona, Roma sau Paris?

Pentru mine, Roma. Categoric.

---

VIZUALIZĂRI: 5940 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI