Popas la Baia Mare

TIPĂREȘTE

Cea de-a doua zi a periplului nostru maramureșean a fost una dintre cele mai încărcate. Am început prin a vizita două biserici-patrimoniu UNESCO (Biserica de lemn din Surdești - una dintre cele mai înalte biserici de lemn din lume și Biserica de lemn din Budești - păstrătoare a cămășii de zale a legendarului haiduc Pintea). Satul Sârbi cu complexul său de instalații tehnice tradiționale și satul Bârsana faimos pentru arta meșterilor cioplitori de aici, dar și pentru Mănăstirea Bârsana - un renumit complex monahal, ne-au solicitat destul de mult ca timp, așa încât, la Baia Mare unde aveam programat un popas, am ajuns spre sfârșitul zilei.

Primul și cel mai important obiectiv vizitat în oraș (obiectiv care mi-a lăsat frumoase amintiri și o bogată colecție de fotografii) a fost Muzeul de Mineralogie "Victor Gorduza". Plini de încântare, ne-am încheiat periplul cu o plimbare prin Piața Cetății și prin împrejurimi.

Dacă ajungeți la Baia Mare - oraș al mineritului, recunoscut ca atare din anul 1142, azi reședință a județului Maramureș, străjuit de munții Gutâi și Igniș și udat de râul Săsar - dacă aveți numai puțin timp la dispoziție, acordați-l centrului istoric și împrejurimilor lui pentru că acolo sunt amplasate principalele obiective turistice și culturale ale orașului!

Nu prea știam la ce să mă aștept de la acest popas pe care îl aveam programat la Baia Mare. Văzusem atâtea locuri interesante în cursul zilei, mintea îmi era atât de plină de impresii, iar aparatul foto literalmente burdușit cu imagini din locuri în care nu mai fusesem niciodată încât - gândindu-mă la popasul de la Baia Mare - îmi spuneam că orice voi vedea, pentru mine va fi nou, va fi interesant.

Așadar, după vizitarea Muzeului de Mineralogie "Victor Gorduza" (în care pierdusem noțiunea timpului, trezindu-mă singură în imensitatea sălilor de expoziție, admirând și fotografiind comorile pământului), autocarul ne-a condus în centrul istoric al orașului. Nu rețin pe ce stradă ne-a lăsat și de unde urma să ne preia. Rețin doar că urmându-ne ghidul, am ajuns la Turnul Ștefan, în Piața Cetății.

Piața Cetății din Baia Mare, dominată de Turnul Sfântul Ștefan, simbol al orașului, a fost restaurată și amenajată în scop turistic în urmă cu doar câțiva ani. Întreaga zonă este acum un adevărat muzeu și mă bucur că în scurtul nostru popas la Baia Mare am fost conduși acolo. Dacă vei poposi în Piața Cetății, vei descoperi mai multe obiective, dar cel care-ți va atrage atenția în primul rând, fiind vizibil de departe, este Turnul Ștefan - o rămășiță a Bisericii "Sfântul Ștefan" ridicată de Iancu de Hunedoara în sec. XV. Construit în stil gotic, înalt de 40 m, turnul care avea și rol de supraveghere a orașului, poate fi în prezent vizitat. Ajungând acolo mult după terminarea programului de vizite, noi nu am avut această șansă.

Și dacă tot veni vorba, pentru cei interesați, programul de vizitare este: Luni - Vineri în intervalul orar 10.00-17.00, Sâmbătă și Duminică în intervalul orar 11.00-18.00. Urcările se fac din oră în oră, după bătaia clopotului (ultima urcare făcându-se la ora 17.00). Grupurile au nevoie de o programare prealabilă și în acest sens este afișat și un număr de telefon. Taxele de acces sunt modice: 2 lei/persoană - adulți, 1 leu/persoană - elevi, studenți, pensionari și 0,50 lei/persoană - preșcolari. Accesul copiilor sub 16 ani este permis doar dacă sunt însoțiți de adulți. În cazul grupurilor programate în prealabil (minim 15 persoane) taxele sunt la jumătate, preșcolarii având acces gratuit. Taxele de acces se achită la Biroul de Informare Turistică aflat la demisol.

Deși știam că mulți dintre noi nu s-ar fi aventurat să escaladeze scara înaltă, îngustă și spiralată, cred că efortul de a urca în turn ar fi meritat. Trebuia doar ca noi să fi ajuns acolo mai devreme și să fi avut mai mult timp la dispoziție. Aflăm din informațiile afișate în proximitatea edificiului că Turnul Ștefan - turnul-clopotniță a fostei biserici "Sfântul Rege Ștefan", adăpostește un clopot de două tone turnat la Arad în jurul anului 1500 și că mecanismul ceasului din turn a fost realizat de un meșter ceh acum mai bine de 400 de ani. Se spune că acest ceas este unic în România, în lume mai dăinuind doar trei din cele cinci realizate.

Cu acceptul regelui Ludovic I de Anjou, Biserica "Sfântul Rege Ștefan" a fost construită în perioada 1347-1376. Pe la jumătatea secolului următor, orașul intră sub tutela Principelui Iancu de Hunedoara care începe construirea turnului în 1446. Acesta a fost terminat în 1468 de Matei Corvinul. Au urmat vremuri lungi, cu tulburări și dispute între Principatul Transilvaniei și regatul maghiar, biserica trecând de la o administrație la alta, servind - pe rând - cultul protestant, evanghelic, calvin, reformat, iezuit. Din când în când, a beneficiat de reparații și îmbunătățiri (repararea acoperișului, montarea unui nou clopot, construirea celor patru turnulețe de colț, acoperirea turnului și montarea unui orologiu în turn...) Prima parte a sec. XVIII și construirea unei noi biserici, au marcat începutul perioadei de abandon a Bisericii "Sf. Ștefan", aceasta ajungând în cele din urmă în paragină. În 1847, cu acordul Episcopiei catolice, biserica a fost demolată păstrându-se doar turnul cu ceas. Alături de turn, vizitatorul de astăzi poate vedea un crucifix impunător despre care se spune că marchează intrarea în vechea biserică. Se mai pot vedea conturul fostei biserici marcat pe pavaj, precum și - sub nivelul pașilor, protejate de geamuri groase, de sticlă - ruine ale zidurilor bisericii. Peste tot sunt panouri cu succinte informații pentru turiști.

În afară de vestigiile bisericii de lângă turn, săpăturile arheologice din Piața Cetății au scos la lumină și rămășițele ascunse sub pământ ale altor două biserici - Biserica "Sf. Ecaterina" (Sz. Katalin - datând din sec. XIV, demolată parțial în 1724 și definitiv în 1847) și Biserica "Sf. Martin" (Sz. Marton - datând din sec. XV, distrusă la începutul sec. XVIII, la începerea construirii Catedralei "Sf. Treime"). Pe lângă fundațiile acestora, au fost descoperite aprox. 700 de morminte, motiv pentru care localnicii au denumit acest loc "țintirim", adică cimitir. Impresionant este și carilonul - ansamblul celor 37 de clopote montate pe zidul de lângă ruine. Se spune că din când în când aceste clopote bat în memoria celor care au fost scoși din mormintele de aici. Nu știu la ce interval de timp. Noi nu am prins un astfel de moment.

Cum spuneam, Biserica "Sf. Martin" ridicată în stil baroc, între anii 1717-1720, gândită pentru a înlocui Biserica "Sfântul Rege Ștefan", a fost în administrarea iezuiților până în 1773 când ordinul a fost desființat.

Astăzi, această biserică este Catedrala romano-catolică "Sf. Treime". Pe fațada construcției remarcăm trei nișe care adăpostesc, fiecare, câte o statuie - în lateral statuile Sf. Ignațiu de Loyola și Sf. Alois Gonzaga, iar central statuia Sf. Iosif cu Pruncul Isus Christos în brațe. Nu am intrat în interior. Deși am fi vrut să o facem, orele înaintate și obiectivele ce urmau a fi văzute nu ne-au permis.

Tot din mers și tot în grabă am admirat cea de-a doua biserică din Piața Cetății - Biserica ortodoxă "Sf. Nicolae" cu turnurile sale zvelte și cu frumoase reprezentări ale sfântului pe latura vestică a lăcașului.

Vis-à-vis de Biserica ortodoxă "Sf. Nicolae" se află Teatrul Municipal Baia Mare (inaugurat în sec. XVIII, actualul sediu fiind construit în 1967), iar ceva mai în jos, Muzeul Județean de Artă "Centrul Artistic Baia Mare".

Din Piața Cetății, de lângă Turnul Sfântul Ștefan, urmând Strada Crișan pe lângă Várvédö Galéria - o galerie de artă găzduită de o frumoasă, dar prea ponosită clădire - ajungem curând în Centrul istoric al orașului.

Centrul istoric al municipiului Baia Mare (Orașul medieval Rivulus Dominarum), fosta Piață Centrală, astăzi monumenent istoric, în prezent cunoscută sub numele de Piața Libertății, locul în care, în evul mediu se organizau târguri, este acum o zonă pietonală, largă, aerisită, mărginită de multe restaurante cu terase, de clădiri vechi, cele mai vechi din oraș, unele frumos restaurate, dar și de o mare parcare, astfel că și cei care vin aici cu mașinile personale se pot bucura de câteva clipe de relaxare.

Fântâna arteziană, decorată cu un grup statuar este - după părerea multora, mai ales după ce au fost informați cât de cât asupra semnificației monumentului - cel mai important punct al zonei pietonale. Este o realizare modernă, cunoscută sub numele de Monumentul Rivulus Dominarum (numele medieval al orașului, întemeiat în 1329). Creatorul său este sculptorul Károly Kádár, etnic maghiar, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. Pe monument este reprezentat și ocrotitorul orașului, Sfântul Rege Ștefan.

Dar, cea mai veche clădire civilă din Piața Libertății este Casa Iancu de Hunedoara numită și Casa Elisabeta, construită în anul 1446 de Iancu de Hunedoara pentru soția sa, Elisabeta Szilágyi - mama regelui Matia Corvin, ca parte a castelului medieval ridicat de acesta.

Dacă aveți mai mult timp la dispoziție, merită să rămâneți mai mult în Piața Libertății. Veți descoperi și alte construcții-monument, clădiri pe care noi le-am văzut doar "din goana calului" - Muzeul memorial Gheza Vida, cunoscut sculptor maramureșan, Casa Lendvay Márton, actor al teatrului maghiar din prima jumătate a sec. XIX, Teatrul Municipal Baia Mare - Secția Păpuși, Thurman Oliver Galéria, o galerie de artă care duce mai departe numele unui fost merituos primar, Centrul de Afaceri Millenium III - fostul Han "Vulturul Negru" (construit în anul 1790, ulterior sediu de primărie, apoi sediu al "Judecătoriei și Oficiului de Carte Funciară".

Dacă părăsiți piața și înaintați pe Strada Podul Viilor, curând veți ajunge la Biserica reformată din Baia Mare, construită la sfârșitul sec. XVIII, cu ceas și turn înalt, vopsit în galben sau la podul care traversează râul Săsar. Nici Muzeul Județean de Istorie și Arheologie nu este departe. Cei interesați se pot bucura de o nouă lecție de istorie a orașului.

Din păcate, pentru noi, turiști aflați în goană după obiective nemaivazute, ziua turistică s-a sfârșit aici. Din mersul autocarului care ne conducea la cazare, ghidul ne-a semnalizat Bastionul Măcelarilor, ultima rămășiță a zidurilor de apărare a orașului, ziduri construite în sec. XV, străjuite de șapte turnuri. Bastionul Măcelarilor apărând Poarta de Sud a cetății (una dintre cele patru porți principale de intrare în oraș) cu depozite de muniții la primul nivel, era prevăzut cu guri de tragere la cel de-al doilea nivel.

Ghidul ne-a mai spus că aici, în preajma Bastionului Măcelarilor, în urma unei trădări, a fost împușcat mortal legendarul haiduc Pintea Viteazul.

La 16 km de Desești, în munți, în drum spre Baia Sprie, străbătând Pasul Gutâi (numit și Pasul Gutin sau Pasul Pintea), într-o curbă accentuată, puțin mai jos de Hanul "Pintea Viteazul", am văzut și Mormântul lui Pintea. Nu știu dacă este un mormânt adevărat sau doar un cenotaf, dar pentru întregirea imaginii viteazului haiduc și chiar a legendei care încă mai circulă prin lume, mormântul lui Pintea Viteazul este un adaos benefic unui circuit în Maramureș. Pe placa albă, de marmură, se poate citi: "Legenda spune că Pintea Viteazul a cărui viață a fost curmată de uneltirile nobililor din Baia Mare, la 7 august 1703, a fost înmormântat în acest loc de către oștenii săi. "

---

VIZUALIZĂRI: 838 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI