Complexul muzeal Iulian Antonescu - întoarcere la izvoare

TIPĂREȘTE

Complexul muzeal Iulian Antonescu din Bacău (str. 9 mai nr. 7) a fost înfiinţat în 1957 ca Muzeu Regional de Istorie. Inugurarea a avut loc în 1959 cu secţiile de istorie, ştiinţele naturii şi artă. Cu timpul secţiile de ştiinţe ale naturii şi artă s-au dezvoltat independent ca alte muzee în locaţii diferite. În 2003 s-au unificat Muzeul Judeţean de Istorie cu Muzeul Judeţean de Etnografie şi Artă care sunt secţiile principale şi ale actualului Complex Muzeal.

Încă de la înfiinţare, muzeul şi-a propus şi a reuşit să valorifice patrimoniul cultural local bogat în situri arheologice dar şi în cultura tradiţională rurală. Are ca profil de activitate înafara interfaţei de muzeu o importantă activitate de cercetare, conservare, restaurare a obiectelor valoroase de patrimoniu. În 1990 s-a construit un local nou, singurul din ţară conceput pentru un muzeu de istorie modern. În actualul Complex Muzeal funcţionează secţiile de arheologie, istorie, etnografie, galeria de expoziţii temporare ˝hol˝, o bibliotecă de 9000 volume şi sală de conferinţe pentru nenumăratele evenimente care se organizează aici. Programul de vizitare este de marţi până duminică de la 8 la 17. Taxa de vizitare este de 12 lei cu reducere de 50% pentru pensionari, elevi, studenţi şi militari.

În faţa clădirii impunătoare cu pereţi de sticlă se află statuia marelui arheolog şi istoric Vasile Părvan născut în 1882 în judeţul Bacău (fost Tecuci) şi decedat înainte de vreme la 45 de ani. Lui i se datorează descoperirea cetăţii Histria şi studiul aprofundat al cetăţilor dacice.

Cât despre Complexul Muzeal din Bacău acesta poartă numele lui Iulian Antonescu , eminent istoric, muzeograf, profesor universitar, organizator al muzeului încă din 1957. În holul Complexului, o plăcuţă de bronz aminteşte vizitatorului despre personalitatea sa. Tot în hol am văzut un afiş cu o expoziţie despre Casa Regală a României, care din păcate s-a închis la 30 iunie. Pe un perete al galeriei ˝hol˝picturi de factură naivă al unor copii din primele clase primare mi-au adus aminte că în ei stă speranţa noastră.

O scară monumentală de marmură m-a condus în secţia de arheologie. Exponatele prezentate evocă istoria acestui pământ încă din paleolitic (1000000-10000 ani î. Hr.) Sunt expuse piese din siturile paleolitice de la Buda şi Lespezi, o machetă a sanctuarului de la Brad şi a unei case din neolitic (5600-3500 î. HR.), reconstituirea cetăţii dacice de la Zargidava (Brad), piese din epoca bronzului şi din cultura hallstatt (1200-400 î. Hr) cum ar fi podoabele din necropola de la Gioseni. Este interesantă o hartă de dinainte de cucerirea romană, în zonă trăind dacii care au rămas liberi, sargaţii.

Aceeaşi scară monumentală m-a condus la etajul următor unde funcţionează secţia de istorie. Am admirat Tetravangheliarul dăruit bisericii Precista de Alexandru fiul lui Stefan cel Mare, obiecte recuperate din săpăturile de la Curtea Domnească, colecţii numismatice între care tezaurul de la Măgura cu sute de danari romani din sec. I-II. Sunt expuse statui ale lui AL. Ion Cuza, M Kogălniceanu, mobilier de epocă din sec. XVII-XVIII, uniforme, arme, medalii ale soldaţilor din războiul de independenţă şi primul război mondial.

Următorul etaj este secţia de etnografie. Aici sunt redate scene din ocupaţiile de bază rurale, portul popular, o casă mobilată cu tindă şi două camere. Măşti populare, război de ţesut, vopsele naturale pentru lână, veşminte bisericeşti, unelte agricole, totul are o eleganţă naturală şlefuită peste generaţii. Nu lipseşte nimic din preocupările şi ocupaţiile oamenilor care nu aveau televizor sau internet dar totuşi aveau o viaţă plină, trăiau într-o comunitate. Cei care v-aţi petrecut vacanţele la bunici la ţară, privind pozele veţi avea senzaţia că vă întoarceţi la anii copilăriei. M-a impresionat o sală de clasă cu bănci de lemn, o tăbliţă de ardezie, un abac şi un catalog scris caligrafic în anul 1904. Amintiri, amintiri!

Ca mărturie a continuei preocupări pentru dezvoltarea muzeului stau cifrele: la înfiinţare în 1957 nu era niciun obiect de patrimoniu, în 1977 piesele cu valoare istorică sau arheologică erau 18000 astăzi sunt peste 35000. Am părăsit Complexul Muzeal Iulian Antonescu cu bucuria că pentru câteva ore m-am întors la izvoare.

---

VIZUALIZĂRI: 890 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI