Assos, un loc de poveste

TIPĂREȘTE

Dacă acum vreo două săptămâni scriam un articol încercând să caut cea mai frumoasă insulă grecească (vezi review) fără a avea vreun rezultat surprinzător, acum voi începe o serie de articole despre locurile care m-au marcat mult în peregrinările noastre. Spuneam că aproape peste tot am găsit câte un locșor ce m-a impresionat, un loc ce mi s-a sădit în suflet și memorie. :p

O să încerc să vă scriu despre locuri, oameni și obiceiuri. De câte ori mă gândesc la unul anume, primul care îmi vine în minte este Assos . Cred că alături de Creta, prin sudul ei, Loutro , minunatul sat parcă pierdut în timp și spațiu, despre care am scris deja anul acesta, Assosul m-a cucerit definitiv și iremediabil.

Am fost acolo în 2012 … și de atunci în fiecare an, în gând măcar… Știu că au trecut ceva ani de atunci, unele lucruri s-au mai schimbat, cum ar fi drumurile, afectate de cutremurul din 2014 și cel din 2015 care a atins mai grav, Lefkada. Totuși, eu vă voi povesti despre acest loc, mai ales că anul acesta nu au fost prea multe articole despre Kefalonia, ori nu au fost membri AFA acolo, ori nu a fost, la modă” anul acesta insula.

Assos -ul este situat în partea de nord-vest a insulei Kefalonia , cea mai mare insulă din grupul ionicelor. Puteți ajunge aici din capitala, Argostoli , de la aproximativ 36 km, pe drumuri spectaculoase, cu multe serpentine, multe atârnate parcă deasupra mării sau din nord de la Fiskardo , ori din est, din Sami . Dacă ați ajuns la celebra plajă Mirthos , despre care se știe că e aproape întotdeauna în top 10 cele mai frumoase plaje grecești, de la punctul de belvedere se vede deja mica peninsulă unde este Assosul. E obligatoriu să mergeți mai departe, pentru că acolo vă așteaptă un loc de vis, ca de poveste.

Odată intrați în localitate, găsim un spațiu destul de generos de parcare, având în vedere că aici nu sunt totuși foarte mulți turiști. De o parte și alta a limbii de pământ se întinde marea, cu niște nuanțe superbe, ce se schimbă în funcție de razele soarelui, de la albastru închis la turcoaz sau verde smarald. Și casele se întind pe marginea țărmului, apoi se, cocoață” pe deal, în terase, creionând niște culori calde, pastelate, atât de frumoase. Pe partea cealaltă a parcării, câteva scări coboară spre micuța plajă adăpostită la umbra câtorva copaci, pini și chiparoși. Câteva familii cu copii, tocmai se pregăteau cu un prosop pentru plajă. Pentru că am pomenit de copii, cineva spunea săptămâna trecută într-un articol că nu recomandă Grecia pentru cei cu copii, sigur că e opțiunea fiecăruia, dar eu am văzut atâția copii fericiți, de toate vârstele, jucându-se în apă, pe plaje, în toate locurile unde am fost, în toate insulele. Ce-i drept noi mergem ca doi, porumbei” de câțiva ani, pentru că fiul nostru e mare deja și nu mai vine cu noi, el merge acum pe cont propriu. Dar în urmă cu vreo 7-8 ani, îl luam peste tot cu noi, inclusiv în Grecia, pe insule. Chiar și dacă era mai mic, tot așa aș fi procedat.

Dar să revin în Assos, (o ce bine ar fi):), după primele poze cu plaja din stânga parcării, după ce am văzut și aleea ce duce spre castel, după ce ne-am rotit văzând peste tot marea, am mers pe strada care duce spre centrul satului, urcând ușor, admirând de o parte și alta, case frumoase, garduri de fier, pe care se împletesc flori viu colorate și frumos mirositoare, copaci, leandrii, palmieri, chiparoși, smochini; sunt și studiouri mai moderne de închiriat, cu două-trei etaje, pe partea dreaptă, dar sunt și clădiri în ruine, afectate de cutremurul din 1953. Pe lângă fiecare casă, sunt spații cu scări unde localnicii și nu numai pot ajunge mai ușor și pe direct la plaja din centrul satului, cu pietriș alb, amenajat cu șezlonguri și umbrele și mărginit de cele câteva terase, care își așteaptă clienții. Centrul satului, ca o piațetă, cu copaci falnici în mijloc, care asigură umbra necesară pentru a sta la mese, restaurante cu mesele pregătite, câteva magazine, oficiul postal, o cabină telefonică, totul e concentrat acolo, pe un spațiu nu foarte mare. De fapt nici satul în sine nu e mare, sunt cca 100 locuitori permanenți. Nu vă așteptați să găsiți aici viață de noapte, cluburi, sau ceva asemănător, aici găsiți doar liniște și relaxare, probabil apusuri fantastice, sper să am ocazia să văd și apusul acesta după cel din Santorini. (vezi impresii) :p

Dorința mea secretă, e ca peste doi ani, atunci când vom aduna o sumă frumoasă în buchetul căsniciei noastre să o sărbătorim acolo, într-un sejur de câteva zile. Sper să se realizeze! ;)

Aici în centru este și un mic parc, cu băncuțe, care sunt cu vedere la mare, un monument dedicat luptătorilor pentru libertate, câteva tunuri sunt orientate spre partea opusă satului, acel promontoriu unde este situat și castelul. Este vorba despre castelul Assos , construit în perioada dominației venețiene, în secolul XVI, mai precis 1584, de către arhitectul italian Marino Gentilini . Castelul a fost gândit să protejeze insula împotriva atacurilor otomane și a piraților, alături de castelul Saint George din Kefalonia. În 1684, venețienii au preluat insula Lefkas, Lefkada de la turci, iar castelul Assos și-a pierdut încet-încet din importanța strategică. În secolele următoare castelul a rămas fără rol militar. Din 1920, devine închisoare, iar la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, aici sunt închiși prizonieri politici; ei cultivau aici viță de vie și măslini, dar după cutremurul major din 1953, populația părăsește castelul, lăsând în urmă multe ruine.

Astăzi castelul se poate vizita, fără taxă de intrare, după o plimbare frumoasă pe o alee ce șerpuiește din dreapta parcării. Am fost și noi, aleea este largă, construită și reabilitată din fonduri europene; la umbra copacilor, din loc în loc sunt băncuțe unde te poți odihni și admira peisajul care se așterne câte un pic la picioare, dezvăluind parcă treaptă cu treaptă, frumusețea satului și culoarea azurie a mării. La mijlocul drumului este o biserică foarte veche, Biserica Maicii Domnului din Pakoula , care pare părăsită, dar totuși la întoarcerea de la castel, am găsit-o împodobită de sărbătoare, găzduind o nuntă, aveam să ne întâlnim cu nuntașii jos în parcare. Foarte romantic și frumos. :*

Aleea este numai pietonală, e bine să aveți măcar o sticlă de apă și încălțăminte comodă, sport, pentru că sunt cca 1,8 km conform panoului informativ. Doar că ajunși la castel, care este înconjurat de 2000 metri de ziduri exterioare, acoperă 44.000 m pătrați, adică e foarte mult de mers și prin curtea castelului. Sigur depinde cât timp vreți să vă plimbați pe aici imaginându-vă a fi parte a poveștii. Aici întâlnim multe ruine, o biserică mică a Sfântului Marcu , Casa Înaltului Comisar Venețian , clădirea ce adăpostea închisoarea, acestea fiind mai bine conservate. Cel mai frumos este la intrare Poarta cu arcadă , cu Leul venețian al Sfântului Marcu .

La coborâre aveți ocazia din nou, să vedeți satul în toată splendoarea sa, de la înălțimea celor 170 m cât măsoară dealul pe care stă castelul, să vedeți cele câteva plaje ascunse în golfuri mici, ferite de vânturi, la care puteți ajunge doar cu câte o bărcuță închiriată.

Am petrecut doar câteva ore foarte plăcute aici în Assos, dar m-au marcat profund. Îmi doresc să mă pot întoarce cândva aici, dacă se poate pentru aniversarea de care spuneam, sau dacă nu, cu orice altă ocazie. Sper că v-am făcut curioși, iar dacă plecați încolo, nu ratați acest mic colt de rai.

Vă doresc zile frumoase și vacanțe și călătorii plăcute!

Am să închei cu un citat care îmi place foarte mult, l-am mai spus, dar îl repet:

Webmaster, vă rog frumos https://youtu.be/mvODSowT3KY

Mulțumesc frumos!

---

VIZUALIZĂRI: 5572 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI