Anacapri — „orasul lui dolce far niente” de pe insula Capri

TIPĂREȘTE

Capri este una dintre cele mai frumoase insule din lume, in ciuda dimensiunii sale reduse (suprafata de 10 kmp). M-a vrajit cu salbaticia naturii, panoramele superbe, gradinile cu lamai si portocali.

E un loc plin de romantism, fiind un refugiu pentru imparati, poeti, artisti, care si-au gasit aici linistea, intimitatea. Am sa argumentez ceea ce am spus enumerand cateva personalitati care au ales sa traiasca pe insula Apragopolis   (“orasul lui dolce far niente“), asa cum a fost numita de Octavian Augustus, care si-a construit aici si un palat. Imparatul Tiberius a construit cateva vile, retragandu-se aici in ultimii ani din viata, iar medicul si scriitorul Axel Munthe a construit vila San Michele si a scris aici romanul autobiografic„The Story of San Michele” .  

Pe insula Capri am ajuns cu feribotul pe care l-am luat din portul Napoli, care are mai multe terminale: Molo Beverello, aproape de Castel Nuovo si Calata Porta di Massa, cam la 1 km mai sus. Exista mai multe companii care transporta pasageri catre si dinspre insula Capri, iar pretul unui bilet depinde de ora si companie, variind intre 20 și 30 de euro.  

Noi ne-am trezit de dimineata si am avut de ales intre SlowFerry al companiei Caremar, care pleca la ora 9 din terminalul Calata Porta di Massa si ajungea pe insula la ora 10,25, pretul fiind de 15 euro sau High speed ferry al companiei NLG, la ora 9,30 din terminalul Molo Beverello, care ajungea la ora 10,20 si costa 22 euro.  Urmatorul feribot spre Capri era la ora 11,35, prea tarziu pentru noi, ca si turisti. Am optat pentru cel de la ora 9,30, terminalul fiind mai aproape de port. Surpriza neplacuta a fost ca datorita vitezei mari, a faptului ca vasul era unul de dimensiuni mici, tangajul a fost foarte puternic pe toata croaziera, astfel ca mai bine de trei sferturi din cei de pe vas au suferit de rau de mare. La intoarcere am ales insa o alta companie, Caremar, feribotul fiind de dimensiuni mai mari, inclusiv pentru mijloace auto, astfel ca nu am simtit ca suntem pe valuri.

Pe insula exista 2 mari orase: Capri si Anacapri. Orasul Capri se vede cum te apropii de insula, insa Anacapri, situat mai sus, este destinatia perfecta pentru cei care iubesc linistea, aici sunt mai putine magazine de lux si mai multi artizani.

Mijloacele de transport de pe insula, din portul Marina Grande, sunt autobuzul, taxiul, barca dar si funicularul catre orasul Capri si telescaunul din Anacapri catre Monte Solaro.  

Noi ne-am propus sa vizitam mai intai Anacapri care detine cele mai importante obiective turistice ale insulei: vila San Michelle, Monte Solaro si Grotta Azzurro, chiar daca nu le-am vizitat pe toate. Pentru a ajunge in acest orasel, ne-am indreptat spre statia de autobuz aflata in partea stanga a portului si am luat autobuzul, care este ca toate celelalte mijloace de transport de pe insula, liliputan, cu 8 locuri pe banca. In aceasta perioada a vizitei noastre, nu era foarte aglomerat, insa cred ca vara, in sezon, e un calvar.  

Am coborat in Anacapri, insa nu la ultima statie, pentru ca ne-am dorit sa mergem pe stradutele lor inguste, printre casele cu gradini pline de lamai, portocali si pomelo. Drumul principal pe care merg masinutele, serpuieste inconjurand insula, nu are trotuare, pietonii avand alte alei separate, care din cand in cand se intersecteaza cu drumul principal.

Ne-a placut sa ne plimbam, amestecandu-ne printre localnici si tragand cu ochiul in curtile oamenilor, la terasele imbracate in gresie si lamaii care atarna in copaci, acesta fiind fructul specific zonei, din care se fabrica Limoncello, un lichior folosit ca aperitiv si digestiv. Pe un perete am descoperit cateva versuri scrise pe o placa de marmura, de poeta Alma Siracusa Vuotto, care„cantau” despre„Anacapri cel verde” .

Am ajuns in dreptul Casei Rosa, varuita in „rosu-Pompei” , cu arce la ferestre si creneluri in partea superioara, construita in jurul unui mic fort numit Torre Aragonese, de un colonel american, indragostit de aceste locuri. El a adunat artefacte de pe insula si din Grotta Azzurro, astazi casa fiind transformata intr-un muzeu, pe care insa nu l-am vizitat.

Am coborat in Piazza Vittoria, ne-am plimbat admirand terasele, vitrinele magazinelor in care toate obiectele din ceramica, platouri, farfurii, cani, globuri, clopotei, au culoarea galbena si forma de lamaie. Tot aici, in centrul orasului Anacapri se afla punctul de plecare al funicularului ce urca pe Monte Solaro, locul cel mai inalt de pe insula (589 m).

Ne-am indreptat spre Villa San Michele, deschisa zilnic cu exceptia zilei de marti, intre orele 9,00-15,30 (ultima intrare la ora 15,00), intrarea fiind 10 euro. Aceasta a apartinut medicului si scriitorului nascut in Suedia, Axel Munthe, care a construit-o singur sau ajutat de localnici, fara arhitecti. A descoperit multe artefacte din timpul romanilor, deoarece se spune ca aici ar fi fost una dintre vilele imparatului Tiberius si a decis ca acestea sa fie incluse in actuala vila, de exemplu, statui care au decorat gradinile si terasa, inscriptii pe care le-a incastrat in peretii casei.

Prin testament, Axel Munthe a lasat vila statului suedez, astfel ca a devenit muzeu, administrat de fundatia suedeza ce poarta numele San Michele. Despre casa, Munthe spunea: „Casa mea trebuie sa fie deschisa soarelui, vantului si vocilor marii – ca un templu grecesc – si lumina, lumina, lumina peste tot” .

La parterul vilei se gaseste sala de mese plina de mobilier renascentist din Bologna si bucataria, cu vesela suedeza din sec. al XVIII-lea. La intrare, pe podea este o copie a unui mozaic din Pompei care reprezinta un schelet ce tine intr-o mana o carafa de vin si in cealalta, un ulcior cu apa, care ar putea avea doua semnificatii: un indemn la moderatie si echilibru sau o recomandare de a ne bucura din plin de viata, cat mai este timp.

Munthe avea gusturi simple in ceea ce priveste felurile de mancare, oferindu-le oaspetilor spaghete, legume si vin din Capri. El manca multe legume si considera ca dupa 50 de ani ar trebui sa se renunte la carne.

Din bucatarie am pasit intr-o curte interioara  pavata cu placi hexagonale de marmura in culori alb si gri, in centrul careia se afla o fantana din vremea romanilor. In doua nise sunt asezate busturi de bronz, unul dintre ele reprezentand-o pe sotia lui Augustus. Pe zid au fost incastrate portiuni din inscriptiile de pe lespezile mormintelor romane.

Urcam pe scari la etajul vilei pentru a ajunge la camerele luminoase ce alcatuiesc apartamentul. Acesta incepe cu dormitorul spatios, separat prin peretele arcuit sprijinit pe o coloana, in doua zone, cea de odihna si cea de birou. Statui reprezentand nuduri, dar si un animal, se regasesc printre alte elemente din vremea romanilor incastrate in perete. Mobilierul este din lemn inchis la culoare si din piele, iar podeaua este acoperita de covorul persan in nuante de rosu, bleumarin si bej. In urmatoarea incapere, mobilierul este reprezentat de o masa hexagonala, cateva scaune, o masuta mai mica si de un birou, locul unde Munthe prefera sa scrie. Deasupra biroului atarna capul unei Meduse din marmura alba, care se presupune ca a fost gasita pe fundul marii de langa Palazzo a Mare, un sit arheologic din partea de nord a insulei Capri, in Golful Napoli, insa, la baza provine de la templul lui Venus din Roma. Un astfel de cap de Medusa se afla si in muzeul din Vatican. Podeaua are un mozaic reprezentand animale mitologice, iar in pereti sunt incastrate basoreliefuri antice.

Ultima camera e salonul venetian, denumit astfel pentru ca cea mai mare parte a mobilierului rococo provine din Venetia, precum oglinda din sec. al XVIII-lea realizata din lemn aurit. Candelabrul din fier forjat este realizat de un artizan sicilian. Am iesit in afara casei, ajungand in asa numita galerie deschisa, plina de statui din bronz sau marmura, vase, amfore, chiar si o masa cu cinci picioare de piatra, pe care Munthe a adus-o dintr-un orasel de langa Palermo, unde era folosita ca masa de spalat, calcat rufe. Printre arcadele galeriei, intr-o mica gradina, statuia lui Cupidon desavarseste decorul.

Galeria se continua cu  aleea acoperita cu pergola intinsa pe coloane albe si cu ghivece de flori multicolore, de-o parte si de alta. Din peisaj nu lipseste marea, care se deschide pe partea stanga a aleii, iar in dreapta, gradina cu plante tipic mediteraneene, inclusiv unele specii pe cale de disparitie, asa-numita Kochia saxicola, care exista doar pe insula Capri.

Prin vegetatia gradinii se intrezarea o alta cladire alba, cu intrarea formata din trei arce sprijinite pe coloane rasucite, capela refacuta de Axel Munthe peste ruinele vechii bisericute San Michele. Pe acoperisul acesteia, intr-un colt, cu spatele la mare, se afla statuia unui sfinx, care initial era asezat intr-o alta locatie, pe terasa capelei. Si pentru ca am pomenit despre aceasta, pot spune ca este cel mai instagramabil loc al vilei, panorama care se deschide asupra marii turquoise si a insulei, fiind minunata.

Pe marginea balconului este fixata o statuie de granit, jumatate leu, jumatate femeie, Sfinxul egiptean, datat in secolul al XIII-lea î. Hr., care ocupa acum locul celui pe care il vazusem pe acoperisul capelei. Axel Munthe a scris in cartea sa „Povestea Vilei San Michele” ca dupa un vis premonitoriu a gasit creatura fantastica aici, privind spre rasaritul soarelui din est.

Sfinxul a devenit intr-un fel simbolul Vilei San Michele, Munthe admirand foarte mult un poet german care obisnuia sa compare insula Capri cu un Sfinx.

Am admirat in liniste peisajele, m-am plimbat nestingherita prin gradina, revenind pe terasa vilei si in cele din urma m-am  despartit de acest loc romantic si totodata misterios.

De la Vila San Michele, incep Treptele feniciene, drumul vechi construit de greci, care face legatura intre Anacapri si Marina Grande, drum pe care l-a parcurs si Munthe, indragostindu-se astfel de insula.  

Nu este recomandat sa se coboare aceste trepte, fiind inalte si abrupte, prin urmare ne-am intors, indreptandu-ne spre o statie de autobuz care sa ne duca spre celalalt oras al insulei, Capri. Am intalnit in drumul nostru un cimitir, care mi-a atras atentia prin curatenia impecabila si locurile de veci ingrijite, acoperite de flori naturale proaspete.   

---

VIZUALIZĂRI: 3493 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI