Nu chiar ca in poze, dar tot frumos...

TIPĂREȘTE

Al patrulea an de city break-uri pentru noi a inceput in primavara cu Lisabona, pe care am prins-o cu putin timp inainte de plecare si la un super pret.

De ceva vreme urmaream si misteriosul Amsterdam, pe care l-am achizitionat cand ne asteptam mai putin, undeva prin luna mai...

Trecand peste aceste detalii de introducere, zic sa incepem aventura de 6 zile in capitala de distractie a Olandei.

Am mai citit cateva review-uri, unele si de aici care au fost ok, altele de pe bloguri de calatorie care dadeau informatii eronate privind transportul in comun, valabilitatea cardului etc. Spun asta pt ca orice om isi face calcule inainte de calatorie si fiecare detaliu este important.

Sa incepem...

Zbor cu KLM, am stat ceva la check-in pentru ca este comun cu Air France. Am uitat sa facem de acasa online asa ca a trebuit sa rabdam, cand ajungem in fata ni se spune ca au vandut mai multe bilete decat ar fi normal si ca e posibil sa nu mai gasim locuri pentru bagajele de cabina... si asa ni s-a oferit sa le lasam la cala, evident Gratis... am zis ok... si a fost in regula totul.

Am decolat cu jumatate de ora intarziere, dar am ajuns la fix... pe Schipol

Ne-am indreptat sa ne luam bagajele... pana aproape de benzi erau indicatoare numai cu exit, la un moment dat a aparut si cel de bagaje.

Pana la iesire mergeti in adevaratul sens al cuvantului.

Dupa am cautat semnul care sa ne ghideze spre tren pentru ca noi am optat pt aceasta modalitate... mai exista si aceea cu autobuzul 197.

Din aeroport se intra intr-o hala imensa numai cu aparate galbene pe mijloc unde este omor, pe langa sunt diverse cafenele, restaurante, magazine de suveniruri. Am vazut ca toata lumea se inghesuie la acele aparate, am zis sa vedem si noi care este treaba.

Aparatele sunt o fita... unele merg doar cu cardul, altele doar cu monezi, altele doar cu 10 euro, altele cu 20, altele nu merg...

Am zis sa mergem sa schimbam si cand ne-am plimbat mai bine pe acolo, am decoperit ghiseele de unde se pot cumpara bilete de tren... evident nu era nimeni la ele, de aceea nici nu le-am observat.

5.50 euro biletul de persoana cu orice tren... unele fac 15 minute, altele 10, altele 30 de minute... depinde de noroc.

Am coborat pe una dintre scarile rulante, pe care scria Amsterdam Centraal, nu am vazut unde ar fi trebuit taxate tichetele, acum cred ca erau acele aparate galbene lipite de scara rulanta, pe peron era omor, angajati ai companiei si politisti supravegheau si aranjau multimea... a venit trenul, nu a fost nici un control in el, in 15 minute eram la Gara Centrala.

Ajunsi la gara am ramas dezamagiti sa vedem ca este in renovare, dupa am cautat ghiseul de unde se cumpara abonamente GVB, Ratb-ul din Amsterdam.

Nu este tocmai un ghiseu, este o casa vis-a-vis de gara. Inauntru sunt numai ghisee, unde iar nu este nimeni... ne-am inteles cam greu cu cel de la bilete pentru ca de acasa am citit ca in amsterdam pass-urile sunt valabile doar 24 h calendaristic si nu din momentul taxarii... informatie eronata pe care am aflat-o din primele clipe ale discutiei cu cel de la ghiseu. L-am intrebat daca cel de 6 zile este bun, mai intai ne-a zis ca nu e valabil, dupa care intr-un final zice ca e bun. Am luat pass de 6 zile ce include doar transportul comun in Amsterdam si ferry-ul in valoare de 30.5 euro de persoana. Preturile mai detaliate le puteti gasi pe site-ul GVB.

La gara este practic inima orasului, de aici pornesc majoritatea tramvaielor, dar mai ales tramvaiul 2, cu care strabati toate obiectivele. Am cautat platforma de la care se ia pentru a ne indrepta spre hotel, Central Park, aflat la a 12-a statie si anume Amstelveenseweg.

Am ajuns la hotel, aflat intr-un cartier rezidential dupa cum spunea chiar brosura din camera, camera a fost gata dupa 10 minute de la sosire, sau mai bine zis cameruta, pentru ca am avut un soc cand am vazut-o. Auzisem lumea ca se plangea de camere, dar din poze ele pareau mari... si mie in poze mi-au iesit spatioase, asta pentru ca le-am pozat de pe hol.

Recomand hotelul, nu foarte mult pentru camere, dar are o amplasare super, micul dejun a fost de vis, bogat, chiar daca toate produsele oferite erau in cantitati mini...

Personalul asa si asa, ce nu mi-a placut era ca opreau wifi-ul dupa 1 noaptea, dupa ce m-am dus sa le comunic acest fapt, au zis ca nu stiu si si-au cerut scuze... bineinteles ca dupa a functionat...

Continuam ziua... am mers sa exploram orasul, insa inainte ne-am oprit la Albert Heijn, supermarketul pe care o sa-l intalniti cam in tot Amsterdamul, este un fel de Mega de la noi, daca am voie sa zic, cu preturi super ok, produse foarte bune... noi nefiind niste oameni foarte pretentiosi ne-am adaptat la ritmul olandezilor asa ca in fiecare zi am savurat cate o salata cumparata de la Albert, pentru ca la ei salatele la pachet sunt exceptionale, nici nu se compara cu cele pe care le gasim la noi. Am observat ca te intreaba mereu daca doresti bon fiscal sau nu, oricum preturile la casa sunt afisate pe un ecran destul de mare asa ca poti vedea daca te pacalesc sau nu...

Dupa am luat tramvaiul 2 si am zis sa coboram mai intai la piata de flori pentru ca imi doream tare mult sa o vad si mai ales sa aflu ce inseamna de fapt. In prima zi am ramas cam dezamagit pentru ca m-am asteptat la altceva si anume sa vad chiar localnici localnici care sa imi transmita ca sunt acolo. Multi vindeau numai suveniruri de prost gust... ori erau arabi care se uitau urat cand priveai exponatele, ori localnici care habar n-aveau ce faceau acolo... zic asta pentru ca pe multi i-am intrebat de preturi si am primit raspunsuri de genul... stati sa-l sun pe seful... ma simteam ca in Turcia la negocieri. Poate exagerez, dar doar agitatia de acolo mi-a transmis sentimentul pe care am vrut sa-l am la Piata de Flori.

Dupa ce am terminat cu piata, la capat se afla Mint Tower, un turnulet dragut cu ceas.

Am pornit spre Piata Dam, al doilea puls al orasului dupa Amsterdam Centraal... ziua am intampinat artisti stradali, seara sunt mai mult tineri care beau o bere la poalele obeliscului.

Am zis sa o luam pe artera pe unde trece tramvaiul 24, artera pe care se afla si imensul magazin Primark din Londra dispus pe 7 etaje daca nu ma insel... de la casele de marcat puteti lua suveniruri ieftine si chic, dupa am mancat cartofii prajiti, pe care toata lumea ii recomanda, sunt buni, nimic special, pe scurt cartofi cu gust de Amsterdam.

Am ajuns din nou la gara si am zis sa o luam pe artera unde trece tramvaiul 2, paralela cu cea pe care am fost. Am intrat pe o straduta unde ne-a intampinat un magazin imens de branzeturi, unul dintre cele mai frumoase ca prezentare.

Inainte de a face o pauza de masa la hotel, am zis hai sa ne lamurim unde e strada Rosie, pentru ca pe harta este delimitata ciudat... nu am descoperit-o ziua, abia seara si o sa vedem de ce.

Dupa pauza de la hotel am luat tramvaiul 2 pana la capat, adica pana la Gara, am strabatut gara si am zis sa luam Ferry-ul ce ne duce pe partea noua a Amsterdamului, unde se afla A'dam Tower, care are cel mai inalt leagan din Europa. Am fost tentati sa urcam, dar am zis sa o lasam pe zilele urmatoare... este destul de scump, are diferite preturi pentru diferite momente ale zilei, cica include o bautura si o poza orice intrare... Exista si un pachet care aparent pare foarte convenabil si anume Rock the city, in care puteti vizita atat turnul, cat si fabrica Heineken la pretul de 25 de euro. In pret intra si transportul de la turn pana la fabrica cu barca... partea rea este ca sunt numai 4 plecari pe zi si obligatoriu trebuie sa incepeti cu turnul pentru ca numai de acolo pleaca barcile... In mare, pretul este unul destul de bun, pentru cine vrea...

Dupa ce ne-am plimbat pe la turn am zis sa ne intoarcem si inainte de a descoperi Strada Rosie, sa ne uitam la gara de masinile pentru morile de vant si satele pescaresti, pentru ca da, in spatele garii, sub cupola mare portocalie pe care scrie Amsterdam este capatul masinilor ce pleaca in afara Amsterdamului.

De la gara am luat tramvaiul 24 si am zis sa vedem si noi cum arata fabrica Heineken, doar din exterior, pentru ca trecuse de mult ora inchiderii.

Dupa ne-am intors din nou in Dam si am pornit spre strada Rosie. Din spatele obeliscului se formeaza o strada extrem de aglomerata plina cu terase, cafenele, restaurante. Pe harta arata ca de la primul pod incepe cartierul rosu, insa nu prea e asa... abia spre sfarsit sunt cateva "exponate", in rest doua sau trei magazine Sexi. La al doilea pod pot spune ca incepe adevarata experienta numita Red Street. Simtim in aer mirosul de cannabis si marijuana, altii isi fac nevoile la toalete din mijlocul strazii si in rest cautam exponatele ca sa vedem de ce unii prieteni care au fost aici au spus ca nici nu au indraznit sa vada asa ceva. Prima impresie, dezamagire... majoritatea fetelor sunt imbracate, la noi la mare este lumea mai dezbracata decat pe Red Street, fara sa jignesc... este un simplu adevar. Multe din camerele rosii sunt inchise, iar partea cu draperia trasa pentru ca are un client este 80% minciuna, pentru ca timp de 6 zile aceleasi draperii au fost trase. Nu a fost chiar asa cum ma asteptam, la cat mi-a zis lumea ca e un loc indecent... Slabut, dar tot interesant.

Spre ora 11 ne-am retras, pentru ca eram destul de obositi.

Tramvaiele circula pana la 12 jumatate.

In prima zi am fost la gara sa ne uitam de masina cu care sa ajungem la satul unde se afla morile de vant.

De la gara se ia masina 391, compania R-NET. Am pus intr-o poza programul.

Noi cand am ajuns la 11 acolo, scria ca e o masina in 15 minute, insa la platforma noastra a venit masina 891, pe care scria tot Zaanse Schans. Mai tarziu am observat ca aceasta masina circula de cateva ori pe zi si mergea direct la Zaanse Schans, pe cand cealalta mai avea si statii.

Am ajuns cu 891 in 15 minute si am inceput sa exploram parcul. Este un fel de muzeu al satului de-al nostru.

Chiar merita o vizita aici. Majoritatea morilor de vant costa 4 euro pentru a putea fi explorate, dar nu merita sa dati banii pentru ca la sfarsit este o moara gratis in care puteti sa vedeti tot ce se intampla si intr-o moara care costa. In muzeu sunt si cateva casute, care amintesc de fabricile de odinioara. In altele se vinde cascaval, in altele ciocolata. Exista si o replica a primului magazin Albert Heinz.

Noi am incheiat vizita cu un tur in muzeul pantofilor din lemn, in care se explica cum se fac acesti pantofi. Muzeul are si un imens magazin de suveniruri, cu preturi mai ieftine decat in Amsterdam.

In timpul zilei am vizitat si satul de langa morile de vant. A fost ceva de nedescris. In primul rand ca straziile erau pustii si mai mult, a fost foarte linistitor. In fata unei case doi copii vindeau limonada facuta de ei la un pret destul de piperat.

Aproape de sfarsitul satului este un mini debarcader de unde se poate lua o barca ce traverseaza din nou la mori. Costa 2 euro tura de persoana. Chiar frumos.

Am fost goniti de la Zaanse de o ploaie torentiala. Am prins de aceasta data masina 391 cu care am facut cam 30 de minute pana in Amsterdam... a avut la statii de am crezut ca nu vom mai ajunge.

Ne-am indreptat spre hotel, asta dupa ce ne-am luat masa de pranz de la Albert.

Dupa o salata delicioasa, ne-am indreptat spre debarcaderul companiei Blue Boat Company ce se afla vis-a-vis de Hard Rock Cafe si de Holland Casino.

Inainte cu o saptamana de plecare am cauat sa vedem ce companie sa alegem pentru tururi si mai mult sa facem o rezervare pentru ca locurile se ocupa foarte repede.

Vazand un top, aceasta companie minunata era in top 3.

Am intrat pe site, am vazut ca au reduceri in perioada aceea si mai mult, la bord ofera si o bautura gratis. Am zis sa optam pentru o plimbare seara la 8,30 ce dureaza 90 de minute.

Mai intai au facut figuri la rezervare, pentru ca nu ne-au trimis biletele dupa plata, pana cand nu le-am trimis un mail sa-i intreb daca s-a primit plata. Dupa am primit si biletele.

Partea cea mai frumoasa a fost la debarcader pentru ca, atunci cand ne-am adunat toti cei care aveam bilete la barca de 8.30, capitanul care ancorase barca spune ca el nu stie de barca noastra si ca el are cursa la ora 9. Dupa si-a luat o cafea, iar mai tarziu femeia de la bilete care spunea tuturor ca nu mai au locuri decat abia peste cateva zile, a inceput sa tipe la noi sa mergem pe platforma ca va veni o barca. La 8.35 a aparut o barca care avea deja cativa clienti, ne-a luat si pe noi... si asa s-a facut aproape 8.45.

Turul nu mi-a placut, cel putin cu aceasta companie. A fost sec, nu prea am vazut nimic, de la 9.20 traseul s-a repetat pentru ca am inceput sa ne intoarcem.

Aveam si un ghid audio, care intervenea ori cu intarziere, ori mai devreme. Cert e ca niciodata nu am prins obiectivul.

Actorii care abia se auzea din cauza volumului dat la minim, aveau o conversatie facuta cica sa ne atraga... insa a fost mai mult penibila. Cand am ajuns pe strada rosie, actorul care era sotul a spus ceva de genul ca aici ar vrea sa vina saptamanal ca sa se relaxeze, la care sotia a ras si i-a atras atentia ca nu va mai avea parte de mancare delicioasa acasa.

Eu asta am retinut... ce-i drept mi-a atras atentia conversatia.

Slabut turul, iar la ora 21.50 ne-am dat jos din barca... nu stiu sa va zic unde au fost cele 90 de minute.

Nu va recomand aceasta companie, poate celelalte sunt mai atractive.

Ziua am terminat-o pe strada rosie ca tot ne-a vorbit asa frumos ghidul audio despre ea.

In a treia zi la Amsterdam am zis sa vedem si satele pescaresti... nu ne-am gandit ca sunt asa animate in realiatate, pentru ca foarte multa lume a zis ca nu sunt turistice... dau dreptate aici pentru Marken, insa Volendam a fost o surpriza mare mare.

De la gara am luat din nou R-NET, masina numarul 315 spre Volendam. Tichetele se cumpara de la sofer, iar pentru traseul -satele pescaresti se ia un pass valabil toata ziua in valoare de 10 euro de persoana si aveti acces nelimitat la rutele acestea.

In masina trebuie sa fiti atenti cand incepe sa vorbeasca soferul, pentru ca uneori statiile nu sunt anuntate si am observat ca atunci cand este un obiectiv il anunta in toate limbile.

Asa a fost si in cazul acesta. Nu trebuie sa coborati la capat, ci undeva pe la mijlocul traseului, statia se cheama Volendam Center. De aici am luat-o pe artera principala, pustie la ora 12 pentru ca toate magazinele deschid in week-end pe la 13 sau 14.

Si dupa ce am urcat putin am ajuns pe faleza din Volendam. Am luat-o spre dreapta. De aici incep casele, nu este asa animata partea aceasta. Dar simtiti pulsul zonei, vedeti localncii cum isi savureaza cafeaua pe fotoliul din fata casei, este o alta experienta.

Dupa ne-am intors si am luat-o in partea cealalta si incepe agitatia din Volendam. Numai magazine cu suveniruri la preturi exceptionale. Dca doriti sa cumparati un suvenir, aici este locul. Toate sunt mult mai ieftine cu vreo 10-15 euro fata de Amsterdam si cu 5 euro fata de Zaanse. Merita sa cumparati. Volendam a fost o mare surpriza, nu ma asteptam sa fie asa animat si asa turistic.

Pentru ca nu aveam nici o legatura directa spre Marken, celalalt sat pescaresc, decat ferry-ul care costa foarte mult... si pentru ca platisem toata ziua pe autobuze am zis sa luam 315 inapoi spre gara si de acolo sa ne urcam in 316.

A venit dupa 15 minute...

Marken este altfel, ,,, nu foarte turistic, alt tip de case, faleza de la debarcader are doar un magazin de suveniruri, un restaurant si o cafenea...

La intrare este o fabrica de pantofi din lemn.

Cu 316 coborati la penultima statie.

In Marken am hoinarit pe stradutele inguste si am admirat peisajul.

Ambele merita vazute, fiecare are ceva de oferit.

Dupa mine sunt pe primul loc ca atractii.

Ne-am intors la hotel pentru masa, dupa care am zis o luam spre centru la pas prin Vondelpark, mai ales ca hotelul nostru se afla la o intrare a acestuia. Parcul este frumos, linistit, nu am iesit noi unde am vrut, dar tot am ajuns la Rijksmuseum pentru plimbarea de seara.

Anul acesta faimoasele litere I amsterdam se afla in piateta Rijksmuseum... spun asta pentru ca am inteles ca se muta in fiecare an.

Dupa am inceput sa o luam pe jos pe traseul tramvaiului 2 pana la Dam si de acolo ne-am mai plimbat pe cele 9 strazi pline cu magazine.

Bine de stiut este ca in orice Mc ce se afla pe fiecare strada din Amsterdam, toaleta costa 50 de centi, nu merge cu bonul.

Intr-un Starbucks de langa Dam merge cu codul. Cine doreste sa dea, sa dea.

Ziua am incheiat-o pe strazile de langa Dam.

Bine de stiut este ca in anumite tramvaie din Amsterdam, cel putin pe linia lui 2 numai asa este, nu se deschid toate usile, ci doar prima sau a patra, iar la a patra este o controloare care sta intr-un ghiseu sa verifice daca taxati biletul. Sunt putin cam stresati si dau impresia turistului ca este un hot. Majoritatea turistilor taxeaza, altii dau sa platesca si o cursa. Nu am inteles de ce trebuie validat si la iesire. Noi nu am mai taxat si acolo, pentru ca oricum usa se deschidea. Am intrebat receptionera si ne-a zis ca e mai mult pentru ei la abonamente. Deci nu va afecteaza cu nimic daca nu taxati.

Am facut-o si pe asta. Nu credeam ca ajungem si aici, dar da, s-a intamplat.

Am mers la gara si am cumparat bilete dus si intors care sunt valabile pentru oricine tren de pe aceasta ruta.

La dus am avut ghinion si am prins un fel de personal care a facut 50 de minute, iar la intoarcere am luat un intercity cu care am ajuns in 25 de minute sau chiar mai putin.

E putin cam greu sa va dati seama cum sa ajungeti in centru, dar usor usor gasim calea.

Tot centrul Rotterdamului este nou, din punct de vedere al contructiilor.

Rotterdamul poate fi numit si New-York-ul Europei, pentru ca inca de la primul pas va intampina un zgarie nori, care este hotelul Marriott. Si asa continua tot orasul.

De la gara am luat-o spre stanga, iar la prima intersectie am facut dreapta. Am trecut pe langa un Decathlon, pe langa zona de shopping, cu mall-ul subteran. Si am ajuns la muzeul maritim.

Dupa muzeu se afla un simbol al orasului, podul Erasmus.

Dupa pod am gasit acele capsule pe apa, pe care ei vor sa le dezvolte pana in anul 2041.

Ne-am intors si am zis sa urcam in Euromast, un turn asemanator cu cel din Viena, dar mult mai impresionant.

Costa 9.50 euro iar plata se face numai cu cardul. Am vazut ca si la unele din bisericile din Amsterdam se practica plata cu cardul.

Turnul merita toti banii, mult mai mult decat A'dam Tower. Aici chiar este o priveliste impresionanta. Mai mult decat atat, de la ultimul nivel de panorama pleaca o capsula ce se roteste 360 de grade, urcand pana in varful turnului. Chiar o experienta unica. Unul dintre cele mai frumoase obiective pe care le-am vazut pana acum.

Dupa am vizitat casele cub, iar langa acestea Markthal, o piata cu mancaruri din toata lumea si in acelasi timp este si un bloc de locuinte.

Ne-am luat pranzul acolo.

Dupa ce ne-am intors cu trenul, am mers pe jos spre Dam sa mai descoperim magazinele de pe acolo si am incheiat ziua cu o inghetata de la Mc.

Pentru ca am studiat atmosfera de la semnul I amsterdam si pentru ca fiecare brosura de prezentare a orasului iti spune ca nu poti sa prinzi o poza cu tine singur la litere si mai mult cu toate literele, am zis ca ce ar fi daca noi am face asta... Poate nu am fost singurul care s-a gandit la asta, dar este o idee castigatoare.

Asa ca ne-am gandit sa ne sculam la 6.30 si sa mergem cu al doilea tramvai care merge spre gara si care trecea pe la noi la ora 6.52. La 7 eram la litere si chiar a fost placut. Si da, am reusit sa-mi fac poza singur cu toate literele.

Am luat micul dejun mai repede si am pornit spre obiective.

Multi ma vor comenta sau critica pentru faptul ca nu am intrat intr-un muzeu.

Mi s-au parut foarte scumpe, iar eu sunt un om care dupa ce ca sta doar 6 zile intr-un alt oras dintr-o alta tara, vreau sa profit in alea 6 zile... sa-i simt pulsul. Nu sunt un pasionat de arta sau de vapoare si am considerat ca pentru o simpla privire la capodoperele lui Van Gogh nu merita, pentru ca nu ma pasioneaza. Daca gresesc, sa mi se scuze, asa sunt eu.

Am avut prieteni care au stat numai in muzee si cand i-am intrebat de Zaanse Schans au zis ca nici macar n-au ajuns acolo, ca era prea departe.

Am lamurit si acest aspect. Daca sunteti pasionati, curiosi si interesati sa le vedeti, atunci mergeti. Fiecare traieste experienta de a calatori altfel.

Am luat tramvaiul 2 si am coborat la prima statie dupa piata de flori ca sa vedem gradina Begijnhof. Este foarte ascunsa si treceti pe langa ea foarte usor.

Dupa am luat-o din nou pe stradute si ne-am ghidat dupa lume sa vedem ce atractii mai sunt. Am trecut peste cateva podulete, aproape de Amsterdam City Hall si am ajuns la un fel de targ stradal cu antichitati ce tine pana aproape de Nieuwmarkt. Am vazut cateva suveniruri interesante si am zis sa le lasam pentru ultima zi.

De la Nieuwmarkt am luat-o spre strada rosie si ne-am plimbat pe stradute pana am ajuns aproape de Amsterdam Centraal.

De la Amsterdam Centraal am luat-o spre centrul Nemo, am mancat pe terasa cativa biscuiti traditionali cu caramel, cumparati de la Albert, dupa am intrat in Muzeul Maritim.

In timp ce ne intorceam de la Muzeu, am ramas sa pozam cum se ridica unul dintre podurile din zona... aceasta este o alta experienta frumoasa pe care o traiti in Amsterdam.

Si pentru ca iesise soarele am zis sa intram si in biblioteca, mai ales sa vedem panorama de la ultimul etaj unde este si un restaurant.

Ingenios, dar nu prea e asa panorama, insa e placut sa stai acolo sus.

Am luat masa de pranz pe malul apei cu o salata de la Albert, pentru ca langa biblioteca este amenajat un fel de ponton cu banci. Unul dintre cele mai relaxante locuri din oras.

Dupa-amiaza am mers spre cartierul Jordaan, unde se afla si casa Annei Frank.

Nu va pot spune ce coada era. Cand am ajuns cu tramvaiul 5 acolo de la gara, am zis ca toata coada era pentru biserica, deoarece era foarte incolacita. Dupa ce ne-am mai plimbat putin am realizat ca langa este si casa memoriala, nu am recunsocut-o din poze, pentru ca arata foarte galatic in realitate, dupa mine, din exterior nu mai pastreaza nimic din ceea ce a fost... securitatea asta.

Am vazut ca era deschisa pana la 16.30, iar ora era 16.15 si nu ne-a venit sa credem ce coada era. Nu stiu daca intrau toti oamenii de acolo. As fi vrut sa fac o poza dar de pe partea cealalta iesea copacul din fata casei.

Am zabovit ceva pe acolo, dupa am luat-o pe stradute, ne-a mai invaluit putin mirosul de cannabis, dupa am mai mers si pe cele 9 Streets.

Spre seara ne-am reintors la Biblioteca pentru a vedea panorama, am luat-o pe jos spre Dam si dupa am incheiat aventura de noapte in Amsterdam cu Strada Rosie.

S-a facut aproape miezul zilei pana cand am terminat de impachetat si am zis hai sa mai mergem inca o data la Piata de Flori ca sa nu plecam cu imaginea din prima zi.

Asa ca am zis sa ne cumparam cateva lalele colorate din lemn. Va sfatuiesc sa va uiati la fiecare in parte pentru ca pretul difera de la un stand la altul foarte mult.

Am zis sa mai mergem si spre targul de antichitati sa cumparam ce ne propusesem, insa aparent vanzatorii erau altii.

Ne-am intors la piata si am cumparat pana la urma, dupa am mers sa vedem statuile din Rembrandtplein.

Dupa ne-am oprit in Primark-ul de 7 etaje din apropiere de piata Dam, iar ultima oprire a fost pontonul de langa biblioteca unde ne-am relaxat toata dupa-amiaza.

Dupa gara-hotel-gara. Am luat primul tren care a venit, din pacate un personal care a oprit in toate statiile

La aeroport, pentru ca aveam check-in-ul facut online, am mers direct spre capsulele unde te scaneaza din cap pana in picioare... aici nu mai exista acele detectoare de metal... o tehnologie ingenioasa.

Dupa control, am citit indicatorul care ne avertiza ca mai avem 20 de minute de mers pana la poarta din aripa c. Aeroportul nostru nu e nici cat o aripa de-a lor.

Am decolat iar cu intarziere, dar am ajuns bine.

PS: Amsterdam a fost experienta frumoasa, de mentionat ca vremea este foarte ciudata, fiind mai in nord este si normal. Din senin incepe ploaia, orice norulet negru e semn de ploaie si asta in iulie.

M-a impresionat ca la ora 22 inca era lumina, incepea asa usor usor sa se intunece.

Sunt rau si pot spune ca ma asteptam putin, dar doar putin la altceva... merita vizitat.

Sper ca am fost de folos cu acest review.

La calatorii inainte!!!

---

VIZUALIZĂRI: 3974 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI