Pierdut prin Amsterdam

TIPĂREȘTE

Cinci ore de escală în Amsterdam pot părea, la prima vedere, doar o pauză între două zboruri, dar pentru noi s-au transformat într-o poveste scurtă și intensă, trăită pe repede-nainte. Mergeam spre Alaska via Seattlle și ne aștepta un drum foarte lung. Culmea mai fusesem în Amsterdam cam prin 2012, dacă nu încurc, dar tot așa într-o escală scurtă de cinci ore. Identic se pare ca acum. Cert este că musai trebuie să venim aici într-un city break de 4-5 zile pentru că este un oraș foarte ofertant din punct de vedere turistic.

 Totul a început la Amsterdam Airport Schiphol, unde eficiența olandeză ne-a ajutat să ajungem rapid în trenul care, în mai puțin de 15 minute, ne-a lăsat în fața Amsterdam Centraal. Un bilet de tren tur retur ne-a costat cam 10 euro de persoană, adică tradus în română cam cât un taxi ori un Uber la noi! Ce să faci, Amsterdam este o capitală europeană destul de scumpă.

Imediat ce am ieșit din gară, orașul ne-a prins în ritmul lui calm. Canalele au apărut aproape instant, cu apa lor liniștită și casele înguste, ușor înclinate, care par că se sprijină una pe cealaltă. Am mers fără grabă, traversând poduri, ferindu-ne de bicicliști și lăsându-ne purtați de senzația aceea de libertate ordonată care definește Amsterdamul.

Fără să ne dăm seama, am ajuns în Dam Square, unde atmosfera s-a schimbat complet. Piața era plină de viață, cu turiști, localnici și artiști stradali, iar pentru câteva minute ne-am oprit doar ca să privim și să simțim pulsul orașului. De acolo, pașii ne-au dus mai departe, spre un loc care ne-a făcut instinctiv să vorbim mai încet. În fața Anne Frank House, chiar și fără a intra, am simțit greutatea istoriei și respectul pe care acest loc îl impune.

Foamea ne-a prins pe malul unui canal și am ales soluția simplă fiind destul de devreme, am ales să bem câte o cafea cu un croissant cald alături, privind bărcile care alunecau încet pe apă. A fost mai mult decât o gustare; a fost o mică pauză în care ne-am simțit parte din oraș, chiar și pentru câteva clipe. Cam asta ănseamnă să iei un pic pulsul unui oraș, să savurezi ceva în liniște alături de localnici.

Cu toate astea nu toate erau roz prin acest oraș superb. Fiind luni dimineață, după două sau trei zile de petreceri curățenia din zonă lăsa foarte mult de droit, semn că fusese ceva dezmăț noaptea. Coșuri de gunoi răsturnate și nu, nu era ceva singular, urme de vomă peste tot …. sincer ne-a lăsat cumva un gust amar. Nici prea multă libertate nu e bună, cel puțin așa mi se pare mie. Omul are tendința să exagereze, să-și dea în petec.

Apropo cele două doamne olandeze despre care v-am povestit că am stat la o masa împreună prin Alaska m-au întrebat la un moment dat ce părere am de orașul lor natal Amsterdam. Eu cumva surprins de moment am răspuns sub imboldul ultimei impresii, nici but so dirty. S-au cam schimbat la față și eu apoi am regretat acest răspuns, dar nu mai aveam ce face răul fusese făcut. Dar să revenim la oile noastre.

Cu un ochi la ceas, ne-am întors spre gară, iar trenul ne-a dus înapoi la aeroport la fel de rapid precum ne adusese. Când am lăsat Amsterdamul în urmă, am avut senzația că am trăit un film scurt, dar intens. Cinci ore au fost suficiente pentru a-i simți spiritul și pentru a ne convinge că uneori cele mai frumoase povești de călătorie se nasc din opriri neașteptate.

Una peste alta Amsterdam este un oraș vibrant, iar o vizită aici este obligatorie pentru orice pasionat de călătorii. Sper să apucăm să-l vizităm de îndelete, pentru că are niște muzee fantastice.

---

VIZUALIZĂRI: 68 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI