Coasta Amalfi - Positano și Sorrento

TIPĂREȘTE

Salut,

Asa cum am promis in articolul despre Napoli , revin cu impresii despre Coasta Amalfi- Positano si Sorrento

Pai… am zis ca povestim doar despre cum sa ne descurcam mai usor, sa cheltuim mai putin si sa nu umblam ca furnicile – ba inainte, ba inapoi, stanga-dreapta.

Asa cum mentionam in postarea in care povesteam despre Napoli, ne-am rezervat o zi pentru a vizita Coasta Amalfi. Evident, am fi mers in toate statiunile, dar timpul nu era in gasca cu noi. Dupa ce am studiat pe diferite site-uri si bloguri ce ar insemna timpul necesar vizitelor si transportului, am hotarat sa ne limitam la doua localitati. Trebuia sa ne hotaram intre Amalfi, Praiano, Positano si Sorrento. Le-am ales pe ultimele doua.

Ne-am trezit in jurul orei 7:30, ne-am luat micul dejun, tacticos, cate un rucsacel in spinare si … la drum.

Asa cum mentionam in postarea despre Napoli, recomand achizitia unui card turistic- de la agentia de turism a aeroportului, - Campania Arte Card- tutto la regione (cred ca asa se scrie) care va ofera transport gratuit pe Alibus, autobuze, metrou, funicular, trenurile spre Pompei, Sorrento, acces gratuit la primele doua obiective (primul ar trebui sa fie cu siguranta Pompei) si reduceri de pana la 50% la altele. Daca ati gasit agentia inchisa (deschide la 10) nu aveti decat sa va luati bilete de Alibus de la sofer, iar cardul din gara Garibaldi.

Ca sa ajungi in Sorrento este relativ simplu, cu trenul, din gara Piazza Garibaldi. Ori va achizitionati cardul despre care am vorbit mai sus, ori va cumparati bilete dus intors din gara. Pentru Positano, va trebui sa coborati in Sorrento, iesiti din gara, iar in fata garii o sa vedeti autobuzele. Clar, pentru mai multa siguranta puteti intreba in gara sau la magazinul din afara garii (vand si acolo bilete, ziare si alte chestii).

Noi am ales sa nu ne oprim prima oara in Sorrento, chiar daca din punt de vedere al distantei era prima destinatie. Dupa aproximativ o ora de mers, am coborat in gara, iar de aici ne-am urcat un bus-ul catre Positano. Am mers cam 10-15 min pana am iesit cu totul din oras (si eram foarte dezamagiti de ce vedeam- un orasel normal- nimic special) si ne intrebam ce naiba o sa facem la intoarcere.

Drumul pana la Positano a durat cam o ora si a fost o experienta … nici nu stiu cum sa o numesc…. eram ca intr-un documentar pe care il vezi pe Discovery. :). Serpentine inguste, locuri in care strada se ingusteaza pana intr-o singura banda si ai impresia ca drumul se va pierde in prapastiile de pe partea dreapta, peisaje absolute…. o incantare. Da, este un drum nerecomandat celor care au rau de masina si celor mai slabi de inima (exagerez putin), dar pe bune…. sa intri in curba in unghi de 70 de grade, drumul sa se ingusteze ajungand doar la o banda iar soferul sa incetineasca foarte putin??!!!... asta da senzatie! Ce facea diferenta?  claxoane prelungite inainte de intrarea in curba :) … aproape ca nu-ti venea sa crezi si ajungeai sa te intrebi cum naiba nu sunt accidente. Clar, au alta experienta!

Autobuzul va lasa chiar la intrarea in orasel – striga soferul: Positanooo, Positanooo- :). De aici. coborati pe aleea ce se lasa catre oras si nu prea aveti cum sa o luati in alta directie. Ce o sa va placa sau nu o sa va placa, ramane la ceea ce vede si asteapta fiecare. Daca o sa te bucuri de … un numar de casa inflorat, ceramic, de vitrinele magazinelor, de un capucino servit pe o terasa, . … de lucrurile marunte, cu siguranta, amintirile tale se vor sedimenta in momente frumoase.

Nu cred ca Positano iti poate oferi vreun obiectiv turistic anume, trebuie sa-l iei pe dea intregul, sa gusti savoarea locului, sa te plimbi pe stradute inguste, sa cobori pana la plaja, sa stai pe nisip si sa te relaxezi 30 de minute, sa casti gura aiurea, sa rontai bomboanele sau sa savurezi lichiorurile de lamaie (limoncello), specifice zonei. Bai, …... merita!

Undeva spre ora pranzului, ne-am hotarat sa ne intoarcem in Sorrento (trebuia sa luam in calcul si ora pe care o aveam de parcurs inapoi si drumul de intoarcere in Napoli). Am ajuns in acelasi loc in care ne-a lasat autobuzul (statia de intoarcere este pe partea cealalta a strazii) si cred ca undeva in 5-10 min eram pe scaune, privind in urma cu placer, zambind larg frumusetii locului.

Drumul de intoarcere a fost cu aceleasi senzatii de la venire, serpentine, zone cu o singura banda, claxoane, numai ca nu ne-am intors prin oras prin acelasi loc prin care am iesit si mi s-a parut ca a facut ceva mai mult Una peste alta, ne-a lasat chiar in centrul orasului, in Piaza Toruato Tasso. Am incercat sa ne dezmeticim si sa ne dam sema pe unde ar fi bine sa o luam.

Statia de autobuz era intr-o intersectie destul de mare iar la terasele restaurantelor din aceasta zona mi s-a parut ca gasesc o altfel de lume- ceva mai pretentioasa, mai… simandicoasa, mai rafinata. Poate a fost doar impresia mea, dar asa mi-a ramas si acum- un orasel putin mai aristocrat.

Am luat-o pe Corso Italia si ne-am afundat in toate stradutele ce se lasau in partea dreapta, spre mare. Ehhh, alta poveste de oras! Ne-am oprit sa mancam la restaurantul La Gigino. Il recomand si pot sa va spun ca tot ce am servit a fost delicios – cand mergem pe undeva, comandam fiecare cate un fel si apoi gustam unii de la altii . Asa ca …. pot spune acelasi lucru despre toate cele trei feluri comandate. Preturile… cred ca am platit undeva in jur de 35-40 de euro pentru trei feluri de mancare, 2 beri si un suc. Dupa ce am mancat, ne-am lasat “ rataciti de stradute”, am cascat gura la toate nimicurile, am cumparat dulciuri, fructe si maruntisuri. Nu ratati cea mai delicioasa inghetata pe care am mancat-o vreodata - … … …. Nu va puteti imagina ce gust are - cremoasa, usoara (nu ai senzatia aia de satietate de la inghetatele ambalate), e inghetata perfecta!

Dupa aproximativ patru ore, ne-am intors in aceeasi piata unde ne lasase autobuzul, savurand inghetata si incercand sa descoperim drumul spre gara. Din Piaza Toruato Tasso am luat-o pe Corso Italia, in sens opus centrului istoric, facand la dreapta pe a doua strada, pe Via Ernesto de Curtis. Ajungeti la gara si daca o luati pe prima la dreapta, pe Via Marziale, ramane sa va hotarati la fata locului. Pe Corso Italia, spre gara, din 10 in 10 metri erau portocali, plini de fructe – arata exotic, delicios, foarte frumos. Am luat trenul spre Napoli cu gandurile incarcate de imagini, spunandu-ne “ Foarteeee frumos, v-a placut? Ha? Foarteee frumoos? ” :)

Ehhh!! Cam asta a fost aventura noastra pe coasta Amalfi. Si astazi, cand stau si ma gandesc la intregul sejur, primele imagini care imi vin in minte sunt din Positano si Sorrento, mai putin din Napoli. Poate unora li s-ar parea ciudat faptul ca descriu si experientele culinare, dar cred ca amintirile sunt compuse si din gusturi sau arome Se intampla uneori sa degust ceva si fara sa-mi dau seama, ma trezesc purtat intr-o anumita zona din lume in care am mancat ceva ce seamana cu cee ce am gustat. Brusc sunt in Lisabona, Paris, Positano … sau te miri unde.

---

VIZUALIZĂRI: 8667 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI