O intalnire cu istoria pe “Riviera mediteraneana a Turciei”

TIPĂREȘTE

Cetatea Piratilor, Castelul Cleopatrei, Moscheea lui Suleyman Magnificul si Turnul Rosu

Cu ocazia unui sejur in Turcia, in regiunea Antalyei, unde am fost cazata la un hotel din Okurcalar, respectiv la Holiday Green Park, despre care am povestit aici, ne-am hotarat sa exploram imprejurimile, iar unul dintre cele mai apropiate orase era Alanya.

Despre orasul Alanya, aflat la cca 100 de km de Antalya, citisem anterior ca ascunde multe frumuseti, de la marea incredibil de albastra si cristalina si pana la ruinele unei cetati vechi si a unei plaje ce a fost dar de nunta oferit de Marc Antoniu Reginei Cleopatra, sau faptul ca aici se afla singurele plantatii de bananieri pitici din Turcia.

Astfel ca, renuntand la tihna unui sezlong de langa piscina si la tot ce ne putea oferi hotelul nostru, am sacrificat o zi pentru vizitarea Alanyei.

Din fata hotelului nostru pleca un autobuz care ne-a dus in cca o ora in Alanya si ne-a lasat intr-o statie de langa bazarul din aceasta localitate, de unde puteai cumpara vrute si nevrute, de la lucruri de plaja si pana la incaltaminte, haine, suveniruri, genti, haine de piele si chiar blanuri, pentru cei care au venit cu suficienti bani sau cu scopul de a face cumparaturi.

De aici, am traversat un bulevard principal, pentru a urma una dintre stradutele care duceau spre mare, trecand pe langa o piramida tasnitoare, in apropiere careia am savurat o inghetata turceasca!

Niciodata n-am sa uit imaginea portului care ni s-a ivit in zare: zeci de barcute si vaporase colorate si aliniate care te imbiau sa alegi o mini croaziera pe mare si sa privesti Cetatea Piratilor de jos, de la baza stancilor, de unde se cascau si cateva pesteri, dintre care Pestera Piratilor, din care puteai sa treci in parea cealalta.

Pe mine vaporasele m-au fascinat dintotdeauna si oriunde am fost in apropierea unui port, au avut darul sa ma relaxeze. Aici, vasele de « pirati » isi atrageau clientii cu nume sugestive: « Pirate de Alanya », « Black Pirate », etc.

Ajunsi in Alanya, stiam ca puteam vizita Turnul Rosu, precum si Cetatea Piratilor. Indreptandu-ne spre Turnul Rosu, un turc pe nume Izmail ne-a abordat si s-a oferit sa ne duca pana in varful Cetatii, contra unei sume de 9 euro/persoana.

Avand in vedere ca turcul nostru stia perfect engleza, iar noi eram perfect ignoranti in ceea ce priveste drumul pe care urma sa urcam la cetate, am ales varianta propusa de Izmail, care urma sa ne dezvaluie si alte « comori », printre care un platou de pe care puteai privi cu nesat o panorama de neuitat a orasului.

Ne-am felicitat ca am ales aceasta solutie pe tot parcursul calatoriei noastre, deoarece turcul ne-a lasat si ne-a asteptat in cateva locuri pe care urma sa le exploram linistiti.

Mai intai, Izmail ne-a spus sa lasam vizitarea Turnului la intoarcere, pentru ca panorama superba ce se poate vedea de sus, de pe creneluri, o putem vedea si din alta parte si daca mai consideram ca este necesar, il vom vizita ulterior. Astfel ca dupa ce ne-a spus cateva cuvinte despre acest obiectiv, fiind foarte comunicativ si dornic de a ne raspunde la intrebari, ne-am urcat in masina si am pornit la drum, lasand Turnul Rosu in spatele nostru.

Turnul Rosu (Kizil Kule) este primul obiectiv vizibil din port (avand 33 de metri inaltime), datorita formei sale octogonale si culorii rosii data de caramizile din care a fost construit (de catre Sultanul Alaaddin Keykubat in 1226), cu rol de aparare si control al santierului naval medieval, primul de acest gen, la Marea Mediterana. In interiorul Turnului se afla Muzeul Armelor, pe care ne gandeam noi ca il vom vedea la intoarcerea de la Cetate.

Cred ca am mers pret de 15 minute pana la Cetate, parcand masina intr-o parcare special amenajata, de unde am putut privi Marea Mediterana in toata splendoarea ei. Aici, am ales varianta de nu intra in Cetatea propriu-zisa, pentru care urma sa platim un bilet si sa vedem ruinele acesteia si in zare plaja Cleopatrei, Izmail promitandu-ne vizita unei alte parti a Cetatii si a unei moschei, fara nici-un cost, avand de ales intre cele doua variante, deoarece ar fi durat prea mult vizitarea tuturor obiectivelor prezentate, fapt pe care l-am decis inca de cand il « arvunisem ».

Pentru cei care vor sa stie cateva lucruri despre Cetatea din Alanya (Alanya Kalesi) , aceasta a purtat diverse denumiri, in functie de dominatia asupra ei Coracesion/Korakesion/Kolonoros (o panorama vedeti aici).

Cetatea aflata la 250 de metri deasupra marii isi are radacinile cu mai bine de doua milenii in urma, conform legendei, care spune ca aceasta a fost fondata de catre un pirat, orasul in sine fiind condus de pirati peste un secol jumate.

Cetatea a fost sub diferite ocupatii/influente in decursul timpului: romana, bizantina, armeana, musulmana, mongola, mameluca, cipriota si, in final, otomana.

Cetatea se afla cocotata pe un promontoriu stancos si gaurit de zeci de pesteri/grote care incing imaginatia si curiozitatea, de la Pestera Damlatas, cunoscuta pentru calitatile sale terapeutice si pana la Pestera Piratilor, un loc misterios si plin de legende.

Zidul care inconjoara cetatea are o lungime de peste 6 km, vizibil de pe mare si a fost construit de Alaeddin Keykubad, care a si refacut cetatea construita pe ruinele fortificatiilor romane si bizantine.

Legenda spune ca prizonierii care nu reuseau sa arunce o piatra in mare, urmau ei sa fie aruncati asemeni pietrelor, la a treia incercare nereusita...

Dupa ce am parasit zona in care se afla Cetatea propriu-zisa (principala), am pornit cu masina pana intr-un loc aflat in apropiere de o moschee, unde turcul ne-a dat “liber” o jumatate de ora sa vizitam partea de nord a fortaretei, in care legenda spune ca a fost Castelul Cleopatrei (Ehmedek) (o panorama superba priviti aici).

De fapt, Ehmedek, cosntruit in secolul al XIII- lea de arhitectul cu acelasi nume, a fost o garnizoana unde se tinea comoara de stat si munitia in timpul dominatiei selgiucide si otomane si nu numai atat. A servit si ca inchisoare, dar putea fi utilizat ca loc de refugiu al sultanului, la eventuala asediere a Cetatii.

Aceasta parte de nord a Cetatii Alanyei, este considerata o sectiune a fortaretei si este amplasata pe bucata de pamanat ce leaga peninsula de continent, distanta pana la Cetate fiind de 1-2 kilometri.

Din dreptul moscheii am pornit pe jos si am putut sa o vizitam fara graba pentru ca Izmail tocmai facuse rost de alti musterii sa ii coboare in port si ne-a anuntat ca putem sa « pierdem vremea » o ora linistiti.

Asa ca, dupa ce ne-a aratat un platou ascuns printre cactusi si poteci inguste in care vedeam panorama portului si orasului, am pornit agale spre Castel.

Ehmedek a fost construit pe ruinele unei fortarete elenistice, asa cum se desprinde intr-un panou amplasat in apropiere. Fortareata este inconjurata de santuri de aparare. Peste tot sunt ruine, insa imaginea este una spectaculoasa, deoarece printre ele se pot zari atat portul si orasul Alanya cu Muntii Taurus, cat si plaja Cleopatrei, pe partea cealalta (despartind anticele Pamphilia de Cilicia). Practic, ai vizibilitate pe ambele parti ale promontoriului, respectiv a peninsulei stancoase.

A avut dreptate Izmail cand a zis ca nu are sens sa platim costul vizitarii Cetatii in interior, unde nu vedeam decat ruine similare si o panorama a plajei Cleopatrei, cand aici o vedeam gratis!

Incercand sa ne incadram in timp, ne-am intors pe drum pana in dreptul moscheii Suleymaniye Camii, construita de Suleyman Magnificul in 1571, pe locul unei alte moschei mai vechi.

A fost prima data cand am vazut o moschee de aproape, chiar daca era foarte veche si lipsita de bogatie arhitecturala.

Plimbandu-ne prin curte, am descoperit un loc in care turcii se asezau si isi spalau picioarele, urmand mai apoi sa se incalte cu una dintre perechile de papuci aflate intr-un pantofar la intrarea in moschee.

Moscheea era inchisa si nu stiam cum sa facem sa intram in ea si cum sa procedam. Trebuia si noi sa ne descaltam? Pe un panou aflat la intrare scria ca femeile trebuie sa fie acoperite pe cap si picioare, barbatii sa nu intre in sort si sa isi scoata pantofii si ca nu avem voie sa fotografiem in interior.

Tot dand tarcoale, am iesit putin din curtea moscheii si aici l-am zarit pe Izmail al nostru care, vazandu-ne, s-a apropiat si ne-a ghidat in interior. Am intrat incaltati si am privit moscheea foarte ciudat, nu mai vazusem asa ceva.

Interiorul era o incapere mare aproape goala! Un covor imens acopera podeaua intregii incaperi, acesta fiind parca format din sute de covoare mignione, realizand ca, de fapt, fiecare mic covoras reprezenta un loc pentru o persoana care se ruga. In rest, aproape nimic. Un candelabru mare central, un ceas pe perete, un fel de amvon si in fata era un loc in care presupun ca era « altarul » acesteia.

Linistea din interior era, insa, apasatoare... Nu am zabovit mai mult de 3 minute si am iesit respirand usurati, parca era mai bine afara...

Izmail ne-a preluat si ne-a coborat in port, de unde am purces la o plimbare pe langa vaporasele ancorate, avand in vedere ca era prea tarziu pentru o vizitare a Turnului Rosu, programul fiind numai pana la ora 18.00, admirandu-l numai pe afara si de sus de pe meterezele Fortaretei.

In oras sunt o multitudine de posibilitati pentru a te bucura de vacanta, acesta fiind plin de restaurante cu arome si mirodenii imbietoare, magazine si cafenele.

Ora tarzie si faptul ca trebuia sa ne intoarcem la hotel, aflat la peste 30 de kilometri distanta, ne-a facut sa grabim pasul, nu inainte de a ne lasa abordati de cativa turci-pirati ce ne prezentau mini croazierele pe care le efectuau pe Marea Mediterana, fapt care a avut darul ca a doua zi sa ne reintoarcem si sa ne bucuram de soare pe unul din vaporasele ce ne-au plimbat pe apa cristalina a marii (despre care am scris aici)

Indiferent de hotelul pe care il alegeti, incercati sa va desprindeti o zi de beneficiile serviciilor oferite de catre acesta si purcedeti intr-o vizita a orasului Alanya, pentru ca aici, va dati intalnire cu istoria...

---

VIZUALIZĂRI: 3755 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI