Agra - 'Orașul împăraților'

TIPĂREȘTE

La 5 noiembrie 2024 părăseam Jaipur - capitala Rajasthanului și ne îndreptam spre Uttar Pradesh - un alt stat federal al Indiei - pentru Agra, al doilea oraș din 'Triunghiul de Aur'.  

Uttar Pradesh are în jur de 200 milioane de locuitori. Dacă ar fi un stat independent, Uttar Pradesh ar fi a șaptea țară din lume ca număr de locuitori. În traducere 'statul nordic', Uttar Pradesh este alcătuit din două regiuni distincte. Partea cea mai întinsă acoperă câmpia bogată, aluvionară, a Gangelui și a afluenților săi, iar partea sudică, mai puțin întinsă, cuprinde dealurile Vindhaya și podișul Indiei peninsulare. Uttar Pradesh este cunoscut în întreaga lume pentru Taj Mahal - emblematicul complex monumental din Agra. Pentru hindușii credincioși, Uttar Pradesh este atrăgător datorită numeroaselor sale locuri de pelerinaj de pe râul Gange care traversează orașele sfinte - Allahabad și Varanasi.

În Agra, oraș situat la 232 km de Jaipur, programul nostru turistic încludea vizita la Taj Mahal și la Fortul Agra.

Dar până a ajunge la Agra, la 35 km, am poposit în vechea capitală a Marilor Moguli, Fatehpur Sikri, oraș fondat de împăratul mogul Akbar la sfârșitul sec. XVI. Ruinele bine păstrate ale orașului includ palatul și moscheea imperială Jama Masjid în care este înmormântat sfântul sufist Shaikh Salim Chisti. Se spune că, dorindu-și un moștenitor, Akbar a vizitat mormântul sfântului și s-a rugat pentru aceasta. Răspunsul a fost că împăratul va fi binecuvântat cu trei fii. Atunci când acest fapt s-a adeverit, Akbar a decis să aleagă Sikri drept capitală. Fatehpur Sikri (Orașul Victoriei) a fost construit din gresie roșie, în perioada 1571-1573. Timp de 14 ani, până când Akbar a decis să-și mute capitala la Lahore, Fatehpur Sikri a fost locuit, printre cele mai frumoase clădiri fiind Diwan-i-Khas (Sala audienței private) unde se dezbăteau probleme religiose știut fiind că împăratul Akbar dorea să realizeze o sinteză a religiilor hindusă, musulmană și creștină.  De remarcat este și Casa sultanului turc, cu sculpturi migăloase, precum și Casa lui Miriam, cu frumoase picturi murale. Nu în ultimul rând trebuie amintită moscheea Jama Masjid din centrul așezării - una dintre cele mai mari moschei din India.  

Orașul era apărat de un zid lung de 6 km, cu turnuri și nouă porți. Una dintre acestea, situată în partea sudică, este cu adevărat monumentală. Buland Darwaza (Poarta Înaltă), de 40 m, a fost finalizată în 1573 pentru a comemora victoria oștenilor lui Akbar în luptele de la Gujarat din 1572. Este cea mai grandioasă construcție edificată în timpul domniei împăratului Akbar și, totodată, una dintre cele mai deosebite din arhitectura hindusă.

Din păcate, pentru că nu avea sursă de apă în apropiere (aceasta trebuind să fie adusă de la zeci de kilometri depărtare), după moartea lui Akbar orașul Fatehpur Sikri - 'Orașul Victoriei' a fost abandonat.

Fatehpur Sikri se vizitează de la răsăritul soarelui și până la apus. Există și un control de securitate la intrare, dar cu asta eram deja obișnuiți. Pentru vizita la Palatul lui Akbar s-a apelat la un transport special, cu mașinuțe electrice. Trecem prin mai multe porți, drumul este impecabil, spațiile verzi sunt foarte bine îngrijite, iar zidurile ruinate sunt raiul maimuțelor gălăgioase și posibil furăcioase dacă nu ești atent. Am văzut și o veveriță dungată, prima de acest gen pe care am văzut-o în viața mea.

Accesul la Palatul Akbar a fost pentru mine unul de neuitat și pentru faptul că aici, la una dintre porți, am avut parte de un ambuteiaj cum nu am mai văzut vreodată. În timp ce noi, surprinși, fotografiam de zor, localnicii înghesuiți peste măsură în mașinile și scuterele lor, obișnuiți cu astfel de situații, priveau calmi spre noi, zâmbeau și ne făceau semne cu mâna.

Agra orașul situat la 218 km de Delhi, pe malul râului Yamuna, a fost capitala Imperiului Mogul în perioada 1527-1658. Partea veche, medievală, are ulițe înguste și magazine multicolore care abundă de obiecte de artizanat local, în special broderii cu fir de aur și argint, precum și mici încrustații în marmură. Orașul a atins măreția pentru prima oară în vremea mogulilor, în special a împăraților Akbar, Jahangir - fiul lui Akbar și Shah Jahan - nepotul lui Akbar.

După drumul lung de la Jaipur, cu popasuri pentru masa de prânz și pentru vizita la Fatehpur Sikri, Agra ne-a primit, seara, la Hotel Clarks Shiraz. De aici am plecat a doua zi, dimineața, la ora 6.00, să vizităm Taj Mahal. Ceața, smogul, nu se ridicaseră încă la ora 7.10 când - laolaltă cu mulți alți vizitatori - noi admiram monumentul construit de împăratul mogul Shah Jahan pentru a adăposti mormântul mult iubitei sale soții Mumtaz Mahal. Ea a fost căsătorită cu Shah Jahan timp de 19 ani, perioadă în care l-a însoțit în campaniile sale militare și i-a fost confident și bun sfătuitor în toate chestiunile de stat. I-a dăruit 13 copii, dintre care doar 7 au supraviețuit până la maturitate. Printre aceștia și viitorul împărat - Aurangzeb. În 1631 împărăteasa a murit, la 38 de ani, răpusă de complicațiile survenite în urma celei de-a 14-a nașteri. Se spune că la aflarea veștii împăratul a fost devastat de durere și a ordonat să i se construiască un mormânt cum altul nu-i. Monumentul proiectat de arhitectul iranian Ustad Ahmad Lahori a fost construit între anii 1631 și 1648, după care au urmat alți cinci ani în care s-a lucrat la clădirile auxiliare și la decorațiuni. Au fost necesari, deci, 22 de ani de muncă și efortul a 20.000 de lucrători (artizani, muncitori, pictori, sculptori și caligrafi din India, Siria, Persia, Imperiul Otoman și Europa) și a 1000 de elefanți care au transportat marmura albă de la Makrana, din Rajasthan, de la 300 km depărtare. Mausoleaul devenit simbolul dragostei eterne este completat de patru minarete, fiecare înalt de 40 m, înclinat ușor în afară pentru a nu se prăbuși pe clădirea principală în cazul unui seism. În vestul curții se află o moschee. Se spune că Shah Jahan avea în plan să construiască un mormânt asemănător și pentru el, din marmură neagră, dar acest gând nu s-a îndeplinit. El a fost înmormântat în Taj Mahal, alături de soția sa.

Specialiștii apreciază că Taj Mahal este o capodoperă a arhitecturii mondiale, una dintre cele mai frumoase clădiri din lume. Complexul a fost desemnat sit al Patrimoniului mondial UNESCO în 1983, este considerat una dintre cele șapte noi minuni ale lumii și este cel mai vizitat loc turistic din India.

Mausoleul construit din marmură albă încrustată cu pietre semiprețioase, are o elegantă cupolă cu diametrul de 18 m și înălțime de 24 m, situată chiar deasupra mormintelor imperiale. Domul în formă de bulb de ceapă are în vârf semiluna - tipicul motiv islamic.

Un potențial pericol pentru monumentul - emblemă a orașului Agra și totodată a Indiei este poluarea aerului cauzată de emisiile de la fabricile din apropiere și de gazele de eșapament, poluare care afectează în special fațada din marmură albă dându-i o tentă gălbuie. Au fost luate măsuri pentru a reduce poluarea, dar... nu știu cât de eficiente.

Atunci când am fost noi acolo, dimineața, la primele ore, atmosfera era încărcată de smog. De la poartă, la capătul aleii, am văzut mausoleul ca printr-o ceață densă. Abia, abia, "soarele rotund și palid se prevede printre nori" (vorba poetului). Să mai spun că atât cât a durat vizita, am fost vădit deranjată respirând acel aer viciat, trebuind să apelez la masca pe care - din precauție - o purtam mereu la mine?

Camera principală a mausoleului găzduiește sarcofagele bogat decorate ale cuplului imperial Mumtaz Mahal și Shah Jahan. Mormintele reale sunt la subsol, într-o încăpere din marmură, cu tavan nedecorat și nu se vizitează. Se spune că personalitățile imperiale au fost așezate în morminte pe o parte, cu fața îndreptată spre Mecca. Înconjurate de panouri de marmură perforată - adevărate dantele de piatră - cenotafurile au o lucrătură complicată, cu detalii delicate și cu încrustații din pietre semiprețioase.  

Am văzut cele două cenotafuri înconjurate - octogonal - de grilajul de marmură sculptată, păzite cu strășnicie de ochii vigilenți ai unor supraveghetori care interzic fotografiatul. A fost unul dintre foarte puținele locuri din India unde fotografiatul este interzis. Fără să știu acest lucru, am pozat cenotaful împăratului Shah Jahan, dar am fost de îndată întreruptă de un energic 'No photo! ' așa încât nu am mai prins în fotografie și cenotaful împărătesei. Mă întreb, de ce atâta strictețe în privința fotografiatului? Telefoanele noastre pot polua mai mult decât o face aerul de afară? Sau pentru că circuitul în jurul cenotafurilor ar fi mult încetinit? Am preluat totuși de pe internet o poză reprezentând cele două cenotafuri alăturate, asta așa..., pentru cei care, eventual, ar vrea să vadă interiorul complet.

Trebuie să mai spun că nu prea ai timp să admiri toate detaliile. În șir indian, cu papucii de plastic peste încălțămintea personală, în ritmul gloatei, mânat verbal de supraveghetori, avansezi circular, în jurul falselor morminte frumos decorate și apoi, impreună cu tot valul de vizitatori, te trezești afară, pe platforma mausoleului.

Dar, trebuia să încep cu începutul!

După primirea biletelor (ghidul s-a ocupat de achiziționarea și de împărțirea lor) taxa de vizitare de 1300 rupii indiene (1100 pentru complexul arhitectonic + 200 pentru intrarea în mausoleu) fiind inclusă în pachetul turistic. Am trecut prin filtrul de securitate și poarta Sirhi Darwaza, poarta sudică, ea însăși un adevărat palat. Împreună cu biletul care trebuia scanat la intrare, am primit și un pet cu apă (deși n-am avut nevoie la acea oră a dimineții), precum și papuceii albaștri, de plastic, pe care trebuia să-i punem la intrarea în mausoleu, după o nouă scanare a biletului. Complexul de la Taj Mahal este deschis toată ziua, de la răsăritul soarelui și până la asfințit. Cu 30 de minute înainte de asfințitul soarelui, accesul vizitatorilor nu mai este permis.

Evident, la intrare nu ai voie cu arme, droguri, mâncare, bagaje mari. Sunt premise aparatele foto și telefoanele.  

După trecerea de poarta principală, în fața ochilor se deschide imensitatea grădinii cu râul Yamuna și cu moscheea din partea stângă, precum și cu aleile lungi la capătul cărora, pe esplanadă, se înalță clădirea mausoleului. Bazinul dintre cele două alei, cu cinci fântâni nefuncționale atunci când am fost noi acolo, era lipsit de apa în oglinda căreia s-ar fi putut reflecta imaginea mausoleului și cerul senin, așa cum apare în pozele de pe internet. Nici pomeneală de așa ceva! Apă nu era, cerul nu se vedea din cauza smogului...

În partea nord-vestică a grădinii este marcat locul în care împărăteasa Mumtaz Mahal a fost îngropată în 1631, înainte ca trupul ei să fie mutat în locul de odihnă din interiorul mausoleului.

Referitor la materialele folosite, am fost informați și apoi am citit că monumentul a fost construit din cărămidă și mortar, suprafețele exterioare ale mausoleului, precum și interiorul încăperii cenotafurilor fiind placate cu marmură albă adusă de la Makrana, din Rajasthan. Gresia roșie folosită la alte interioare și la clădirile anexă a fost extrasă din Fatehpur Sikri, din Uttar Pradesh. Multe pietre prețioase și semiprețioase au fost folosite pentru decorare, ele fiind importate din întreaga lume (jad și cristal din China, turcoaz din Tibet, lapis lazuli din Afganistan, safir din Sri Lanka și carnelian din Arabia). Nu le-am numărat (nici n-aș fi putut), dar se spune că 28 de tipuri de pietre prețioase și semiprețioase au fost încrustate în marmura albă de la Taj Mahal.

Dacă mă întrebați pe mine, voi răspunde sincer că Taj Mahal nu merită chiar atâta reclamă și admirație. Pentru mine, frumusețea și originalitatea locului nu pot sta în balanță cu aerul extrem de poluat care aproape că mi-a făcut rău. Ca să nu mai vorbesc de taxa de intrare - 1300 rupii indiene/persoană (1100 + 200 pentru mausoleu) pentru cetățenii străini (biletul fiind valabil numai 3 ore din momentul validării), în comparație cu doar 50 de rupii indiene pentru localnici. Este adevărat că primești și un pet cu apă și că ai căi de acces speciale pentru vizitatorii străini cu toate că localnicii - mai mulți, mai înghesuiți și mai gălăgioși - par nemulțumiți și chiar fac gură din cauza acestei discriminări.

Am aflat că Taj Mahal se poate vizita în fiecare zi exceptând vinerea. De asemenea, complexul este deschis și pentru vizitare nocturnă, asta foarte limitat, doar în noaptea cu lună plină, exceptând perioada Ramadanului. Dacă aceste momente sunt greu de prins de către turiștii obișnuiți, faptul că începând din anul 2019, pentru a evita supraturismul, s-au instituit amenzi pentru vizitatorii care depășesc cele 3 ore de ședere în incintă trebuie cunoscut și respectat de toată lumea. Urmăriți ceea ce scrie pe bilet! Poate, în timp, lucrurile se mai schimbă.

Fiind capitală a Imperiului Marilor Moguli, la Agra împărații au construit un imens complex de palate. Construit ca și Taj Mahal pe malul râului Yamuna, Fortul Agra sau Red Fort găzduiește unele dintre cele mai frumoase construcții mogule. Una dintre ele a fost palatul privat al împăratului. Declarat nebun, în 1658 aici a fost Shah Jahan închis de fiul și urmașul său la tron, Aurangzeb. De aici, de la aprox. 1,6 km privea Shah Jahan Taj Mahal, locul de odihnă veșnică al marii sale iubiri.   

Fortul Agra aflat pe aceeași parte a râului Yamuna a început să prindă contur încă din 1564 și a fost construit în aprox. opt ani. Deși o mare parte din structura fortului a fost fondată de Akbar, atât interiorul, cât și exteriorul au suferit modificări considerabile sub fiul său Jahangir și în special a nepotului său Shah Jahan, care a adăugat multe construcții noi, majoritatea din marmură.  

Împăratului Akbar i se datorează cei 2,5 km de ziduri împrejmuitoare din gresie roșie, cu înălțime de 21 m, înconjurate de un șanț cu apă. Metereze, bastioane circulare masive, creneluri, un pod mobil din lemn folosit pentru a traversa șanțul și a ajunge la poartă se pot observa la aceste ziduri. Zidurile sunt străpunse de două intrări: Poarta Delhi - spre vest, originală, decorată cu incrustații complicate de marmură și Poarta Amar Singh (sau Hathi Pol - Poarta Elefanților) spre sud,  păzită de doi elefanți de piatră în mărime naturală împreună cu călăreții lor. Partea de nord a fortului este încă folosită de armata indiană (în special de Brigada de Parașutiști), așa încât Poarta Delhi nu poate fi folosită de public. Turiștii intră prin Poarta Amar Singh.

Tot lui Akbar i se datorează cele aprox. 500 de construcții din piatră roșie înălțate în stilurile rafinate ale Bengalului și Gujaratului. Dintre acestea numai Jahangiri Mahal se mai păstrează. Celelalte clădiri au fost demolate pentru a face loc apartamentelor imperiale în stil hindus și islamic ale lui Shah Jahan. Se spune că Mussaman Burj - turnul octogonal a fost locul în care împăratul Shah Jahan a zăcut pe patul de moarte privind îndurerat spre Taj Mahal.

Între principalele atracții din fort se află Jahangiri Mahal, cea mai mare reședință din complex, construită de Akbar ca palat privat pentru soțiile sale, Diwan-i-Aam (Sala Audiențelor Publice) unde împăratul asculta petițiile publice și se întâlnea cu oficialii de stat, Diwan-i-Khas (Sala audiențelor private) folosită doar pentru a-i primi pe cei mai distinși vizitatori, Tronul Păunului pe care - ulterior - Aurangzeb l-a mutat la Delhi și nu în ultimul rând Musamman Burj - turnul octagonal de lângă Diwan-i-Khas, reședința soției preferate a lui Shah Jahan, Mumtaz Maḥal. Existau desigur și alte construcții grandioase, din marmură albă, împodobite cu flori modelate din pietre prețioase. Foarte apreciat de vizitatori este Sheesh Mahal (Palatul Oglinzilor) cu pereții și tavanele încrustate cu sumedenie de mici oglinzi, o sticlă de înaltă calitate importată din Siria. Nu este singurul palat de sticlă construit de împăratul Shah Jahan.

Se știe că, pe lângă rolul de reședință a conducătorilor dinastiei Mughal, până la mutarea capitalei la Delhi, Fortul Agra a servit și drept închisoare pentru Shah Jahan atunci când Aurangzeb, fiul și succesorul său la tron, l-a închis din 1658 până la moartea sa, în 1666.  

În 1983, pentru importanța sa din punct de vedere arhitectural, Fortul Agra a fost înscris pe Lista Patrimoniului mondial UNESCO.  

Ca și la celelalte obiective turistice importante din India, pe lângă poarta principală de acces și casele de bilete sunt mulți comercianți stradali care încearcă să-ți vândă câte ceva. Dacă nu ai de gând să cumperi, nu este indicat să te oprești pentru că doar cu greu mai poți scăpa de ei.  

Programul de vizitare - de la răsăritul soarelui și până la apus - nu ne-a mai mirat pentru că îl întâlniserăm și la Taj Mahal. Ceea ce nu pot să-mi explic nici acum este cum știu ei când mai sunt 45 de minute până la apus? Acela este momentul în care se face ultima intrare și casele de bilete se închid.  

Ce mai trebuie să știm? Lucruri de la sine înțelese și anume că nu putem avea acces cu arme, băuturi, țigări, țigări electronice și alte echipamente în afară de telefoanele mobile. Poți lua apă și chiar este necesară acolo, printre zidurile mult expuse soarelui.  

N-ar fi drept să închei acest articol fără a aminti și despre Marble Art Palace Agra pentru că, da, am fost și acolo. Păi, se putea să nu avem parte și de o vizită comercială în Agra? Dar, până la urmă și ăsta este un lucru bun. Ne mai odihnim, mai privim ceva frumos și ne mai răcorim cu o cola sau ne mai încălzim cu un rom oferit de gazde.  

O scurtă prezentare a meșteșugului, cunoscând deja că în oraș sunt mai multe ateliere de prelucrare a marmurei, apoi am trecut la studierea produselor finite, adevărate opere de artă, expuse pentru vânzare.  Blaturi de marmură cu încrustații din pietre semiprețioase (jad, malachit, onix negru, perle, etc), de formă rotundă sau octogonală, mai mari sau mai mici, panouri decorative din marmură, vaze de diferite forme și dimensiuni, lămpi, statuete, bomboniere, casete pentru bijuterii și multe bibelouri reprezentând elefanți... Prețurile variază în funcție de mărimea obiectului și de complexitatea modelului. N-am remarcat să fi cumpărat cineva ceva. Toate piesele, chiar și cele mai mici fiind nu numai scumpe, dar și grele, deci dificil de transportat. În interior nu se puteau face fotografii. Doar în curte.  

---

VIZUALIZĂRI: 123 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI