Adu Dhabi, cel mai bogat oraș arab

TIPĂREȘTE

În sejurul nostru din EAU ne-am propus să vedem, în afară de Dubai, alte trei orașe din categoria “cel mai … oraș”, Al Ain, “cel mai verde”, Sharjah, “cel mai tradițional islamic”, Abu Dhabi, “cel mai bogat” (vezi review-urile ”Al Ain, grădina verde a lumii arabe” și “Sharjah, Islamul la el acasă”).

Abu Dhabi, în traducere “Tatăl gazelei”, a apărut, potrivit unei legende, datorită unui vânător, care, urmărind o gazelă (dhabi), a ajuns până în locul unde astăzi se află orașul. Aici, vânătorul a descoperit izvoare de apă bună și, din acest motiv, a hotărât să întemeieze o așezare. Prima mențiune referitoare la Abu Dhabi datează din anul 1761, însă pe teritoriul orașului au trăit înainte triburi de beduini care se ocupau cu creșterea cămilelor, pescuitul și culegerea perlelor.

Până în anii 1950 locuitorii din Abu Dhabi trăiau în case, corturi, realizate din frunze de palmier (barasti) sau, cei mai bogați, în case din chirpici, dar, descoperirea petrolului a schimbat radical viața din oraș. Au început să fie construite clădiri, să se asfalteze drumurile, viața locuitorilor schimbându-se din ce în ce mai mult. În anul 1966 în emiratul Abu Dhabi este numit un nou conducător, Șeicul Zayed bin Sultan Al Nahyan, cel care avea să schimbe în totalitate viața concetățenilor săi, devenind și primul președinte al Emiratelor Arabe Unite. Astăzi emiratul și Emiratele Arabe sunt conduse de fiul lui, Khalifa bin Zayed Al Nahyan.

Aflat într-o continuă și rapidă evoluție, orașul păstrează însă tradițiile beduine și rigiditatea islamică. Întâlnești aici clădiri de ultimă generație și multe moschei, bazaruri orientale și malluri moderne, orașul devenind, în ultimele decenii, unul dintre cele mai moderne și cele mai luxoase orașe din lume fiind și un important centru cultural.

Ca principale atracții turistice în Abu Dhabi se pot menționa Moscheea Sheikh Zayed, simbolul orașului, Palatul Emiratelor, printre cele mai luxoase hoteluri din lume, Muzeul Ocupațiilor Tradiționale, reconstituire a stilului de viață beduin, fortul și palatul Al Maqtaa, vechi de peste 200 de ani, punct de observație pentru beduini, Parcul Ferrari, cel mai mare parc tematic de acest fel din lume, Turnurile Etihad cu bulevardul, cele mai scumpe magazine de tip boutique, Cornișa, faleza întinsă, Insula Lulu, artificială prin construcție, dar atât de naturală, Saadiyat Island acum încă în curs de amenajare cu muzee de înaltă clasă, reședințe de locuit, birouri, zone de agreement, etc.

Orașul se întinde pe o suprafață de 972 km² și are peste 1 000 000 de locuitori, fiind al doilea oraș ca mărime în emirate, după Dubai.

Aflat la mai puțin de 40 de kilometri (doar 35 de minute) de Aeroportul Internațional Abu Dhabi și la aproape 160 kilometri (circa 90 de minute) de Aeroportul din Dubai, Abu Dhabi este uşor accesibil atât cu mijloace de transport aeriene cât şi cu mijloace de transport auto.

Noi am ajuns din Dubai în Abu Dhabi cu un autocar pe are l-am luat din staţia Al Ghubaiba. Autocarele circulă din 15 minute în 15 minute, sunt curate, au aer condiționat și ajung în Abu Dhabi în mai puțin de 2 ore, costul unui bilet fiind de 25 AED.

Contravaloarea transportului se achită numai cu NOL argintiu, la ducere, card care se poate încărca, dacă ai unul, sau achiziționa, dacă nu ai, de la casa de bilete. La întoarcere se cumpără bilet din stația de autobuze.

Am plecat din Dubai în jurul orei 08:00 și am coborât în Bus Station pe la ora 10:00. Din fața stației, chiar la ieșire lângă o pasarelă am luat autobuzul numărul 054 care ne-a costat 2 AED de persoană, plătiți la coborâre la șofer și am ajuns în circa 35 minute la Marea Moschee Sheikh Zayed. Confort la maxim, aer condiționat, super curățenie, puțină lume, stat în față în zona pentru femei și copii.

La moschee sunt două stații de autobuz. Pentru intrarea principală și pentru a vedea moscheea în toată grandoarea ei, se coboară la a doua stație, după ce autobuzul înconjoară cam jumătate din moschee și parcuri. Stația de autobuz este lângă o pasarelă de pe care am reușit să realizez niște poze mai bune, păcat că am avut obiectivul aparatului pătat. Cel mai bine întrebați localnicii sau pe șofer. Nu a fost nevoie de limba engleză (soțul se descurcă binișor, în schimb eu ce să fac cu franceza) cel mai ușor ne-am descurcat arătând poza moscheei. Am observat în plimbările noastre în alte țari îndepărtate că sunt foarte amabili văzându-ne mai în vârstă, spre deosebire de Europa.

Moscheea șeicului Zayed, (Sheikh Zayed Mosque), numită și Marea Moschee este cea mai mare moschee din Emiratele Arabe și, ca mărime, în primele zece din lume.

Construcția ei a început în anul 1996 la solicitarea șeicului Zayed bin Sultan Al Nahyan care a dorit să creeze un edificiu în care să se unească diversitatea culturală a lumii islamice, valorile istorice și moderne ale arhitecturii și artei arabo-islamice.

La construcția ei au participat artizani din multe zone ale lumii, din Italia, Germania, Maroc, Pakistan, Turcia, Malaezia, Iran, China, Marea Britanie, Noua Zeelandă, Grecia și Emiratele Arabe, iar materialele folosite pentru construție au fost alese pentru calitățile lor de rezistență și aduse de prin întreaga lume. S-au folosit Sivec o marmură dolomit cu o granulație foarte fină adusă din Macedonia pentru placarea exterioară a moscheei și a minaretelor, Lasa o marmură de culoare alb pur extrasă din Tirolul italian pentru construcția elevațiilor interioare, Bianco Acquabianca, marmură albă sau gri adusă din Toscana, Italia și marmura East alb și Ming verde din China. S-au mai utilizat marmură și piatră albe aduse din Makrana, India, pentru anexe și birouri, ceramică diversă, pietre rare sau semiprețioase, cristale și aur.

Marmura de culoare albă utilizată pentru decorare este una din cele mai importante caracteristici a măreței moschei simbolizând puritatea dar și compasiunea.

Moscheea a fost finalizată în anul 2007, fără ca șeicul Zayed bin Sultan, "legenda arabă", să-și vadă ctitoria terminată, dar își are odihna veșnică în apropierea ei.

Întreg complexul ocupă o suprafață de peste 22 de hectare, moscheea având circa 12 hectare (dimensiuni aproximative de 290 metri și 420 metri), în ea putându-se ruga, în același timp, 41.000 de credincioși, astfel: 7.100 de credincioși în sala principală de rugăciune, câte 1.500 credincioși în fiecare din două săli mai mici (una fiind rezervată femeilor), 22.000 în curtea deschisă, mai existând și alte locuri de rugăciune.

Moscheea dispune și de o bibliotecă cu cărți și publicații clasice ce abordează subiecte islamice din știință, civilizație, caligrafie, artă, unele publicații datând de peste 200 de ani. Colecția cuprinde publicistică în arabă, engleză, franceză, italiană, spaniolă, germană și coreeană.

Designul moscheii este inspirat din stilurile arhitectonice islamice, persan, mughal, maur, și, normal, stilul arab și are ca modele moscheele Hassan al II-lea din Casablaca, Maroc și Badshahi din Lahore, Pakistan.

Moscheea găzduiește 82 cupole, peste 1.000 coloane, 7 candelabre impresionante ce cântăresc tone, împodobite cu aur de 24 de carate și cu incrustații și decorații orientale din pietre rare sau semiprețioase, oglinzi din sticlă de Murano. Podeaua este acoperită de cel mai mare covor țesut manual din lume și are o superbă curte interioară, multe din aceste elemente funcționale sau decorative fiind elemente unice, speciale și foarte valoroase.

Iluminatul exterior este astfel conceput încât să urmărească fazele lunii. Cu ajutorul unor proiectoare electrice montate în douăzeci și două de turnuri, iluminatul începe cu valuri de lumină gri albăstruie în nuanțe închise, luna aflată în faza de “lună nouă”, nuanțe ce se deschid zilnic, pâna când luna este “lună plină” și moscheea devine strălucitoare ca un fulger.

Minaretele din cele patru colțuri ale curții, placate în marmură albă se ridică la peste 105 metri.

Cupolele, în număr de 82, au dimensiuni diferite, cea mai mare, cu diametrul de 32,2 metri fiind situată în centrul sălii principale de rugăciune. Sunt placate cu marmură albă și decorate cu filiali auriți, în formă de semilună. Ferestre alungite ce îmbracă întreaga lor circumferință permit luminii naturale să intre în sălile de rugăciune.

Pe interiorul cupolelor se găsesc desenate opere de artă tradițională marocană și versete din Coran realizate din ipsos armat vopsite în culoarea aurului.

Deosebit de interesante sunt cele paisprezece cupole de sticlă verde încorporate în acoperișul zonei subterane în care se găsesc facilitățile necesare spălatului pe picioare. Vizibile deasupra solului sunt o caracteristică importantă în designul moscheei.

Curtea măsoară circa 17.000 metri pătrați, are cel mai mare mozaic de marmură din lume cu un design floral deosebit.

Covorul din sala principală de rugăciune, executat în stil arab și țesut în Iran, este cel mai mare covor țesut manual din lume. Elaborarea și realizarea complicatului desen islamic a durat doi ani, rezultând în final un covor de circa de 5.700 de metri pătrați.

Admirându-l, mă întrebam, oare cum reușește personalul de curățenie să scoată la aerisit acele 35 de tone de bumbac și lână!

Candelabrele care iluminează interiorul moscheei sunt confecționate din cristale Swarovski, oțel inoxidabil și alamă aurită cu circa 40 kilograme de aur de 24 de carate.

Din cele șapte candelabre existente în moschee, cel mai mare este situat în sala principală de rugăciune, este unul dintre cele mai mari candelabre din moscheele lumii și chiar din lume, și are diametrul de 10 metri, înălțimea de 15 metri și o greutate de aproximativ 12 tone. Tot în sala principală se mai află două candelabre, versiuni mai mici, de 8 tone fiecare, cu același design. Celelalte patru candelabre au culoarea albastră și se află la intrările în foaierul moscheei, cel mai mare dintre ele de aproximativ 2 tone fiind situat la intrarea principală în foaier.

Amvonul se află în partea dreaptă a nișei care indică Qibla, direcția către Kaaba din Marea Moschee din Mecca, și este astfel conceput încât oferă Imamului o poziție din care să vadă și să fie văzut atunci când se adresează credincioșilor aflați în moschee. Elementele sale florale sau în formă de scoică sunt sculptate în lemn de cedru și încrustate cu sidef, mozaic de sticlă și aur alb. Are ca acoperiș un mic dom terminat cu un finial în formă de semilună.

Pe peretele Qibla sunt prezentate și cele 99 de nume, calități sau atribute ale lui Allah, în caligrafia Kufic, una din caligrafiile tradiționale arabe.

Moscheea este deschisă zilnic între orele 09:00 și 22:00 (ultima intrare fiind la ora 21:30), cu excepția zilei de vineri când se deschide la orele 16:30. Se organizează și vizite cu ghid însoțitor, gratuite, cu durata de o oră.

La intrare sunt foarte mulți oameni de ordine, foarte vigilenți cu îmbrăcămintea. Soțul era echipat corespunzător, (vezi pozele) în schimb au tăbărât pe mine trimițându-mă spre stânga intrării pentru a-mi procura hainele necesare. Am scos o fustă din rucsac pe care am luat-o peste pantaloni și un batic pentru cap, și cu asta, basta!

În jurul orei 12:00 am părăsit moscheea îndreptându-ne spre autobuzul 054 cu care am mers până am întâlnit stația cu autobuzul 034. Nu știam dar am descoperit că au traseu comun, mai multe stații, până la Bus Station, cu care am ajuns la Palatul Emiratelor, coborând la prima poartă de acces în reședință. Autobuzul merge spre final pe lângă Cornișă care se întinde pe mai mulți kilometri. Am facut poze și am mers pe jos cam 200 de metri până la intrarea principală. Aici nu am avut probleme cu garderoba. Nu ne-a băgat nimeni în seamă.

Mersul cu autobuzul dacă nu vă grăbiți este foarte plăcut în timpul zilei deoarece te mai odihnești, îți reglezi temperatura corpului (afară erau cam 30 de grade dar simțeai mai multe), poți să vezi orașul și să mai faci și niște poze (patru în unu!). Nu am întâlnit turiști în autobuz, cred că preferă taxiul, dar nouă ni s-a părut mai ales la început o idee bună. La sfârșit am luat și taxiul și am facut o medie a cheltuielilor, dar din taxi nu am văzut mai nimic, plus că mergea foarte repede. Depinde ce preferați.

Palatul Emiratelor, este un hotel de lux ce îmbină splendoarea artei arabe cu cele mai moderne tehnologii, fiind un reper iconic pentru Abu Dhabi, ce creează o atmosferă magică și o experiență de neuitat, pentru toți cei care se cazează sau doar îl vizitează, atmosferă demnă de poveștile Șeherezadei din cele 1001 nopți.

Construcția lui a început în anul 2001 și a fost inaugurat în anul 2005, dar unele restaurante și facilități au fost deschise anul următor, costurile totale de circa 3 miliarde de dolari plasându-l al doilea cel mai scump hotel din lume, după Marina Bay Sands din Singapore. A fost construit ca o ripostă de mai multe stele pentru Burj Al Arab, hotelul autointitulat “de șapte stele” din Dubai, dar pentru a nu fi descalificat ca predecesorul lui la cinci stele l-au numit palat, nu hotel, fără a avea o clasificare oficială în stele.

Pictat în culoarea aurie, schimbătoare a nisipului din desert, hotelul contrastează puternic cu grădinile sale verzi, de palmieri și ceilalți arbori exotici, cu fântânile arteziene argintii și cu cerul albastru. Noaptea iluminatul hotelului se schimbă delicat, oferind un maiestuos efect de curcubeu peste cupola principală.

Așezat la capătul vestic al Cornișei, cunoscuta faleză din Abu Dhabi, palatul, format dintr-o clădire centrală principală și două aripi cu o lungime totală de un kilometru, este situat pe 1,3 km de plajă privată, amenajată cu nisip alb și fin, adus din Algeria, și înconjurat de 85 de hectare de grădini și peluze. Are o parcare subterană pentru 2500 mașini, propriul său heliport și un port pentru iahturi. Se mai găsesc aici o pistă de ciclism și jogging, două piscine în aer liber, concepute una pentru aventură și una pentru relaxare, se pot practica sporturi nautice, tenis de câmp și cricket, există terenuri și facilități pentru rugby și fotbal.

Palatul dispune de 114 cupole, din care o impunătoare cupola, împodobită cu mozaic din sticlă aurită și argintată și cu apexul de aur, acoperă Marele Atrium la peste 70 de metri deasupra mării. O mulțime de candelabre împodobite cu cristale Swarovski, cel mai mare cântărind 2,5 tone, inundă holurile cu o lumină caldă, plăcută ce pune în evidență decorul opulent, iar aurul, sideful, marmura și cristalele domină interioarele.

Ca hotel, palatul dispune de 302 camere și 92 apartamente, dar ultimul nivel, etajul 8, având șase apartamente este rezervat exclusiv membrilor familiei regale, invitaților de rang înalt fiindu-le rezervate apartamentele prezidențiale de la etajul 5. Mai conține, de asemenea, un centru de conferințe cu o capacitate de peste 1000 auditori, peste 40 de săli de întâlnire și șase mari terase.

Cei 800 de palmieri și curmali pietrificați, pentru a-și păstra frumusețea naturală, din care mulți par reali, mi-au amintit de copacii pietrificați din Grădina Botanică din Singapore, care nu erau atât de aspectuoși. Peste tot, în palat se găsesc curmali, simbolul lor național.

Impresionantă este și majlis, loc de întâlnire, unul din numeroasele somtuoase spații comune din palat, cu tavanul albastru ornat cu fresce și cu o frumoasă pictură murală cu armăsari arabi.

Bogăția ostentativă se vede cel mai bine în holul, de dimensiuni considerabile, placat cu aur de 24 de carate.

Arcul de Triumf împreună cu impresionanta aleea de acces spre hotel rămâne cea mai restrictivă zonă din palat. Măreața poartă de acces se deschide numai pentru familii regale sau înalți demnitari, oaspeții trecând pe sub Arcul construit din marmură roz și pe sub magnifica lui cupolă.

Indreptându-ne spre ieșire am avut sentimentul ca a venit dimineața, Șeherazada a terminat povestea acelei nopți, așteptând-o să își ia rămas bun, cum își lua de la regele ei, și să ne invite să revenim oricând la palat, revenire care ar fi o mare bucurie.

Pe la orele 14:30 am părăsit Palatul Emiratelor, pornind pe jos, șapte, opt sute de metri, spre Marina Mall. În plimbarea nostră am văzut Turnurile Etihad, Insula Lulu și am străbătut o parte din Cornișă.

Turnurile Etihad, blocuri futuriste în Abu Dhabi, aflate vizavi de Palatul Emiratelor, zgârie cerul fără nori, albastru al Arabiei, găzduind hotelurile Jumeirah Etihad Towers de cinci stele, și, ca întregul boulevard, cele mai scumpe și exclusiviste magazine de lux, de tip boutique din lume, cu multe camere luxoase pentru cumpărături private.

Cele cinci turnuri invită locuitorii și vizitatorii la o destinație panoramică și cu o largă vedere asupra orașului și a Golfului Persic. Reprezentativ în acest sens este Turnul 2 care are la etajul 74, la 300 metri înălțime, o platformă de observatie, cea mai înaltă din oraș, unde se găsesc ceai, cafea sau băuturi răcoritoare, se pot servi gustări ușoare.

Platforma este deschisă zilnic între orele 10:00 și 18:00 costul fiind de 75 AED din care 50 AED sunt rambursabili ca vouchere pentru consumuri pe terasă. Oaspeții care stau în hotelurile Jumeirah Etihad Towers și copii sub patru ani au accesul gratuit.

Se solicită ținuta Business Casual. Nu eram pregătiți pentru așa ceva și mai doream să vedem și altceva. Întotdeauna ne-am prioritizat escursiile, dar acum îmi pare rău că nu am ajuns și acolo. Trebuia să renunțăm la următorul obiectiv.

Cornișa este, în accepțiunea uzuală din Abu Dhabi, promenada care se întinde de la Palatul Emiratelor pâna la piața de pește, dar se subînțelege și Corniche Road. Urmărește curburile țărmului vestic al insulei Abu Dhabi și are o mulțime de piste pentru biciclete, fântâni și parcuri verzi.

Pe Cornișă se află și Teatrul Abu Dhabi (Breakwater), o clădire albă, strălucitoare, cu decorațiuni albastre, arabe. Lângă el este arborat drapelul Emiratelor Arabe Unite.

Înainte de anii 1970, zona ocupată de actuala Cornișă a fost o plajă, pe care navele maritime și dhow-urile ancorau, pentru a-și lăsa marfa sau călătorii. Pentru a arăta așa cum o vedem, Cornișa a fost extinsă pe teren recuperat din mare. Părți din ea, acoperite cu nisip, formează, astăzi, plaja publică.

Insula Lulu, vizibilă din orice punct al falezei, se remarcă prin laguna și plaja artificială cu nisip roșiatic, prin dunele înalte roșiatice și prin curmalii care o acoperă. Este o insula artificială, mică, de numai 420 hectare ce a început să fie amenajată în anul 1988, amenajare ce continuă și în prezent. Accesul în insulă este, oficial, închis pentru renovări, dar se poate ajunge, și se ajunge pe insulă, cu bărci private. Există și pentru acest obiectiv planuri de dezvoltare, o legătură permanentă cu Abu Dhabi printr-un pod, un turn de observații, …

Marina Mall, unul dintre cele mai mari malluri din Abu Dhabi, situat de-a lungul digului, pe Cornișă, aproape de Palatul Emiratelor, în unul dintre cartierele cele mai importante ale orașului, cuprinde 122.000 metri pătrați, întinși pe patru nivele. Cuprinde sute de magazine și mari branduri de modă, spații de agrement și divertisment, mai multe cafenele și restaurante și un mare magazin Carrefour la subsol. Se mai găsesc în mall un complex cinematografic multiplex și fântâni muzicale. Am cumpărat magneți și alte suveniruri din mall, pentru că nu am găsit în alte locuri.

Deosebite, dar specifice lumii arabe, sunt patinoarul artificial, pista de bowling și, la o înălțime de 100 metri, platforma de vizionare, punctul de belvedere. Deschis în anul 2001, mallul a fost extins în anul 2005 existând deja și alte proiecte de extindere.

Plimbarea, admirarea si fotografierea celor de mai sus, vizita în Marina Mall s-a terminat în jurul orei 16:30 și cu un taxi am plecat spre Muzeul Ocupațiilor Tradiționale, care era deschis, deși are program până la ora 17:00, deoarece lângă muzeu se desfășura un festival.

A costat 10 AED și am călătorit cu el circa 10 minute.

Muzeul Ocupațiilor Tradiționale (Heritage Village), situat pe Breakwater, lângă teatru, pe o suprafață de 1600 de metri pătrați, este o reconstituire a unui sat oază tradițional și oferă o privire interesantă în trecutul emiratului și în experiența de viață din desert. Trecutul la care satul face referire este cel de dinaintea descoperirii petrolului, anii 1950, dar acest mod de viață se mai întâlnește încă în deșertul arab.

Muzeul cuprinde toate elementele principale ale vieții tradiționale din Golf: un fort pentru a respinge invadatorii de pe mare, o piață pentru comerțul cu animale și pentru întâlnirile prietenești cu vecinii, un foc de tabără cu vase pentru pregătit cafeaua, o moschee pentru a păstra credința și a arăta rolul Islamului în viața arabă, de zi cu zi.

Sunt impresionante și trebuie văzute casele barasti, din frunze de palmier, concepute pentru a prinde briza și a răcori locuințele, vechiul sistem de irigare falaj (acționat de un bou) fără de care viața stabilită ar fi fost imposibilă, sistemul fiind utilizat și astăzi în plantațiile din Al Ain, corturile de beduini din păr de cămilă, casele de piatră din munți, satele de pescari, toate expuse atractiv în muzeul în aer liber.

Există ateliere de lucru în care meșteșugarii își demonstrează abilitățile tradiționale în diferite activități precum prelucrarea metalului, producerea ceramicii, prelucrarea pieilor în tăbăcărie, suflarea sticlei, iar femeile torc și țes minunatele lor covoare. Artizanii sunt bucuroși să împărtășească turiștilor din abilitățile lor și să le dea ocazie să-și demonstreze propriile abilități.

Deosebit este atelierul de săbii, în care meșterii făurari finisează lamele hangerelor (khanjar), pumnalele curbe, parte importantă a costumului tradițional arab. Mi-am amintit cât de fascinat era băiatul meu când, în urmă cu peste 17 ani, în bazarul din Istanbul, vedea aceste arme.

O ultimă oprire la muzeul din vechiul fort, care, după ce te răcorește (turnul de vânt este funcțional) îți prezintă mai multe bijuterii și accesorii din perle naturale și o serie de fotografii din Abu Dhabi dinaintea descoperirii petrolului. Fascinează uimitoarea transformare, într-un timp atât de scurt, a unui sat somnoros de culegători de perle în orașul de astăzi aflat în plină expansiune.

Muzeul este deschis zilnic între orele 09:00 și 17:00, exceptând ziua de vineri când se deschide la orele 15:30 și se închide la orele 21:00, accesul fiind liber. Erau mulți turiști în acest muzeu ca și la celelalte obiective vizitate.

În jurul orei 18:30 am luat un taxi cu care am mers circa 15 minute, costând 25 AED, până la stația de autobuz, pentru întoarcere la Dubai.

Văzând Abu Dhabi, cu evoluția lui spectaculoasă într-o perioadă așa de scurtă, și având și exemplele din Dubai, am înțeles ce înseamnă banul bine investit, diferența dintre Abu Dhabi și Dubai, între aceste orașe existând din totdeauna o competiție benefică.

În ostentativul “cel mai” Dubai s-a investit masiv în proiecte gigantice, “Cel mai înalt turn”, “cel mai luxos hotel”, “insule artificiale”, parcuri acvatice ultra moderne, pârtii de schi, “cel mai mare centru comercial din Orientul Mijlociu”, în Abu Dhabi s-a investit masiv tot în proiecte gigantice, dar în zona educației și culturii (în Abu Dhabi sunt în construcție cele mai mari muzee ale lumii arabe, filiale ale Luvrului și Guggenheimului, dar și cel mai mare muzeu Islamic, care îl va detrona pe cel din Sharjah). Emiratele se pregătesc intens pentru Expoziția Universală din 2020.

Recomand celor care ajung în Abu Dhabi, ca să-și formeze o idee despre ce înseamnă el, să viziteze cel puțin Marea Moschee, Palatul Emiratelor, Muzeul Ocupațiilor Tradiționale și să admire orașul de pe platforma Turnului 2 Etihad. Pentru distracții Parcul Ferrari este bine venit, dar în altă zi.

Am scris acest review mai mult pentru cei care vor să vadă în scurt timp și un alt oraș decăt Dubai cu bani puțini și cu locuri bine țintite. Am cheltuit amândoi în total 150 AED, cam 40 de euro la cursul din aprilie 2015, fără masă și alte amintiri. Dacă mergeam printr-o agenție din Dubai costa mai mult decît dublu.

Voi mai reveni pentru că “Am fost acolo” este un site excelent, pentru că te “obligă” să nu uiți ce ai văzut, să pui pe hârtie amintirile și pozele tale.

---

VIZUALIZĂRI: 5706 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI