Litoralul românesc de la sud la nord - ce diferenţă!

TIPĂREȘTE

În trei după-amieze din cele nouă petrecute la Cocor Spa din Neptun-Olimp (vezi impresii) am mers în afara staţiunii din diverse motive astfel că am avut ocazia să vedem atât Vama Veche şi staţiunile ce aparţin de municipiul Mangalia, cât şi staţiunea Mamaia aşa că pot să fac o radiografie sumară a litoralului românesc la început de iunie.

În ordine cronologică prima vizită am făcut-o pe 2 iunie când am fost la Mangalia să ne întâlnim cu nişte prieteni dragi, aşa cum procedăm de fiecare dată când ajungem pe litoralul nostru, să petrecem câteva ore împreună şi să servim masa într-un local, de regulă mai liniştit – anii trecuţi am preferat restaurantul ,,Casa Rosemarie’’ de pe şos. Constanţei nr. 23 care s-a transformat între timp în restaurant ,,Hubert’’ (şi-a schimbat proprietarul dar se mănâncă bine încă!) şi ,,Cazemata lui Puiu’’ un restaurant pitoresc, situat între hotel Paradiso şi staţiunea Saturn, construit deasupra unei foste cazemate din cel de-al doilea război mondial, al cărui salon este parţial deasupra mării, sprijinit pe piloni cu fundaţia în mare şi care mai are o terasă de vară protejată de stabilopozi; dacă în primul restaurant, cu un meniu foarte bogat, se pot servi majoritatea preparatelor clasice (inclusiv pizza) în cel de-al doilea, care oferă o privelişte superbă asupra mării, meniul este bazat în special pe preparate de peşte proaspăt din Marea Neagră (aici am mâncat prima dată rechin care mi s-a spus că e din marea noastră!) şi fructe de mare.

De data aceasta am hotărât să mergem în afara oraşului iar cea mai la îndemână era staţiunea Saturn aflată chiar lângă Mangalia, unde ştiam că există o grădină de vară superbă care aparţine de hotel Cupidon (singurul hotel unde am stat în această staţiune!); din păcate era închis iar alte variante de servit masa nu am remarcat!

Am plecat spre Vama Veche, o staţiune pe care o mai vizitasem în vreo două rânduri în ultimii ani, în preajma zilei de 1 Mai, dar care îmi lăsase o impresie deplorabilă datorită mizeriei existente şi a oamenilor care o frecventau – nu vreau să jignesc pe nimeni dar unii dintre ei erau de-a dreptul nespălaţi! Spre surprinderea mea de data asta am găsit o staţiune mult mai curată, cu o plajă destul de îngrijtă pe care au apărut ceva umbrele de trestie, câteva corturi ici-colo dar cu ,,locatari’’ civilizaţi, o staţiune destul de animată, spre deosebire de celelalte, dar cu oameni liniştiţi şi de calitate.

După o scurtă plimbare pe plajă ne-am oprit, la recomandarea prietenilor noştri, la ,,Bibi Bistro’’, situat foarte aproape de plajă, central, o terasă supraetajată destul de mare şi destul de populată la acea oră şi care m-a dezamăgit per total datorită preţului ridicat faţă de ce oferă (au compensat cumva prin operativitate dar la sfârşit am aşteptat cam mult să ne facă nota!) – am comandat ciorbe, crap fript, biban prăjit, mititei, tiramisu, vin alb şi sucuri dar din toate acestea am fost mulţumiţi doar de desert şi parţial de ciorbe: peştele a fost fad, fără nici un gust iar mititeii ,,la metru’’ o glumă proastă! A doua oară nu mă mai prinde pe-acolo! Ne-am făcut pofta de peşte două zile mai târziu la ,,Popasul Pescarilor’’ din nordul Olimpului la un preţ comparabil dar la o calitate incomparabilă!

În după-amiaza zilei de 5.06.2013 am trecut în revistă staţiunile ce aparţin de Mangalia mai puţin staţiunea Saturn pe care o văzusem cu trei zile în urmă şi care mi s-a părut cea mai pustie staţiune din sudul litoralului, singura zonă mai animată fiind cea a complexului balnear Balada-Hora-Sirena, judecând după numărul de maşini din parcare; în drum spre Venus am observat că plaja dintre cele două staţiuni nu mai e cea sălbatică pe care o ştiam ci au apărut tot felul de construcţii, multe dintre ele de o calitate discutabilă (ca şi între cele două Eforii!).

Staţiunea Venus părea puţin mai animată decât Saturn poate şi datorită muncitorilor care trebăluiau de zor la renovări şi la construcţii, ofertei mai mare la spaţii comerciale deschise, posibilităţi de servit masa dar m-a surprins în mod neplăcut prin mirosul deosebbit de urât provenit, aşa cum aveam să ne dăm seama, de la o cantitate foarte mare de alge prezente pe malul mării, lucru care ne-a pus pe fugă!

Mai mult am zăbovit în zona Cap Aurora-Jupiter, staţiuni pe care eu le-am perceput de-a lungul timpului ca pe un tot unitar, ca dealtfel şi pe Neptun-Olimp! Dacă la intrarea în prima staţiune nu am observat cine ştie ce mişcare la cele câteva hoteluri ale ei, ba încă m-am întristat puţin când am văzut imaginea dezolantă a Club Shock Cătunul (o locaţie de unde avem amintiri plăcute din trecut!) care a luat foc cu câţiva ani în urmă, în schimb la intrarea în Jupiter am găsit ceea ce căutam de vreo câteva zile pentru nepoţelul nostru – un loc de joacă adevărat pentru copii - ,,Babyland’’, situat la graniţa dintre cele două staţiuni, între hotel Opal şi hotel Capitol dar care aparţine de hotel Delta situat peste şosea. Tot de acest hotel mai aparţin şi două terenuri de zgură pentru tenis de câmp, ocupate în acea după-amiază iar la plecare, pe înserate, am observat că imensul restaurant al hotelului este ocupat mai mult de jumătate ceea ce mă face să cred că există preocupare din partea proprietarilor! Nu am oprit să mâncăm însă deoarece piciul transpirase timp de vreo două ore la jucăriile gonflabile din parc aşa că am plecat spre hotel.

Una peste alta, adunând şi impresiile despre Neptun-Olimp, de care v-am vorbit data trecută, staţiunile din sudul litoralului nostru oferă o imagine dezolantă a turismului românesc, o imagine spălată foarte puţin de puţinele investiţii adevărate din ultimii ani – marele lor noroc e că beneficiază de acest extraordinar potenţial turistic pe care îl reprezintă plaja şi Marea Neagră.

În antiteză, de acest potenţial profită din plin staţiunea Mamaia, pe care am vizitat-o pe 7.06.2013, în zona Cazinoului, pentru a ne întâlni cu băiatul cel mic, prilej cu care am observat o altă mentalitate de a face turism, toate magazinele deschise, restaurantele şi terasele asemenea, telegondola funcţiona în plin, plajele deosebit de îngrijite, spaţii de joacă pentru copii (piciul s-a dat cu o tricicletă!) lume multă şi veselă etc de parcă ajunsesem în altă ţară! Nu mi-a plăcut niciodată Mazăre dar prin ceea ce face acolo m-a făcut să-l respect!

Am mâncat bine la ,,Terasa cu Flori’’, situată chiar lângă Cazino, terasă care are şi un mic loc de joacă pentru copii (nişte leagăne care pot fi totuşi periculoase!), iar maestru Nelu Ploieşteanu şi formaţia sa ne-au încântat urechile într-un mod plăcut astfel că, la plecare, n-a mai contat valoarea notei de plată! Am revenit în ultima zi a sejurului nostru, 9.06.2013 pentru a ,,recupera’’ băiatul cel mic, prilej cu care soţia şi nepoţelul au făcut ,,o tură’’ cu telegondola, cel mic fiind foarte încântat!

Câtă diferenţă între nord şi sud! Cum era odată la americani!

---

VIZUALIZĂRI: 3051 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI