Un loc minunat

TIPĂREȘTE

Septembrie. Bate la ușă vacanța “estivală” . Urmăresc vremea pe aplicația din telefon, la juma’ de lună plouă și e frig in România, Croatia, Grecia, Italia. Nimic rezervat, îmi păstrez calmul și caut în aplicație Turcia. Pff, trebuie să aleg soarele, așadar aleg Turcia.

Drumul trebuie parcurs cu mașina, așa vrea omul meu cu frici de avioane.

Ușor tristă încep să încropesc în gând o vacanță turcească în stil grecesc :)

Să rezerv și de dragul lui câteva zile la AI? Hmm, bine, fie. Caut pe Booking, nimic, tot ce era drăguț și rezonabil la preț, era full, nimic liber. Reconfigurez traseul: Cunda-Datca-Pamukkale-Edirne.

Cartier general bătut de vânt: Datca, mi-am asumat, știam unde merg, grație colegei mele dragi @Irinad, căreia îi mulțumesc frumos:*

Cazarea intermediară a fost pe insula Cunda, Ayvalik. Despre ea vorbim azi.

Îmi doream demult să văd Cunda, am profitat de ocazie și am rezervat o noapte la Cunda Giritlioglu Otel, cu 66 euro.

Scumpă insula asta, la propriu si la figurat :) N-aș mai merge acolo, niciodată, nici gratis. Dar nu din cauza cazării, ci din cauza halimosului.

Criteriile mele: parcare, MD, balcon, aproape de port/faleză, vedere la mare. De plajă nu putea fi vorba, insula nu excelează din acest punct de vedere, dar nici nu aveam timp de despuială.

Pe faleză sunt cazări drăguțe, fără parcare, le-am găsit pe Google Maps, unele nu au contract cu Booking.

In fine, studiez harta, citesc pe net despre Giritlioglu ăsta, rezerv și-n două zile plecam spre el, la căldură. Am renunțat la faleză și la vedere, mă interesa mai mult parcarea, balconul si MD.

Hotelul este o afacere de familie, este o clădire mică, are două etaje, fără lift. Personalul (din câte am văzut eu) este compus din mama, tata și copiii din dotare: un băiat și o fată (adolescenți).

Nevorbitori de limbi străine, politicoși, amabili și cu bun simț, oameni deosebiți.

Situat aproape de intrarea pe insulă, în partea dreapta a acesteia, într-o zonă liniștită, hotelul deține o parcare micuță, în fața clădirii, pe trotuar. Dar se poate parca peste tot în zonă, sunt coclauri destule.

Recepția e mică, modestă dar frumoasă, ne-a întâmpinat băiatul cu care m-am înțeles excelent, el vorbea în turcă iar eu în limba mea :)

Am achitat cu cardul noaptea de cazare, am urcat în cameră să văd ce-am plătit și apoi am fugit spre centrul Cundei, în port.

Camera noastră era mititică, frumușică, parfumată, imaculată. Adică era perfectă.

Holul avea un dulap, un pantofar, un răcitor.

Baia a fost superbă, modernă, nu am avut niciun fel de probleme. Prosoapele erau albe, consumabilele erau prezente, aerisirea era asigurată de un ventilator.

Odaia era acoperită cu parchet, în mijloc era patul încadrat de noptiere, aveam prize, întrerupătoare pentru aplice, A. C. stătea proțăpit deasupra dormezei, din fața patului ne privea un tv micuț și subțirel.

Pereții erau văruiți cu alb, perdelele albe și draperiile de culoarea muștarului împodobeau încăperea.

Lenjeria era albă, patul foarte, foarte confortabil, pernele bune, toate au contribuit la o relaxare perfectă.

Wi-fi funcționa bine, peste tot.

Balconul era micuț, adorabil, mobilat frumos, ne-am răsfățat la un pahar de vorbă la ceas de seară. Nu exista suport pentru uscat prosoapele/costumele de baie.

Micul dejun a fost demențial, pregătit de gazdă în timp ce noi ne plimbam pe lângă piscină și ne jucam cu Toby, cățelul familiei.

De cum am coborât pe terasa de la parter, doamna s-a pus pe gătit.

M-a întâmpinat Toby, am fost emoționată maxim, în urmă cu câteva zile ne îngropasem câinele în grădină :(

La parter, sub recepție, e o sală de mese, bună pentru vreme nefavorabilă. Din sala asta am ieșit pe terasă, era o zi superbă, în ton cu locul în care mă aflam.

Câteva mese, câteva plante, câteva șezlonguri de jur împrejurul bijuteriei, adică a piscinei. Totul arăta impecabil.

Ne-am așezat, am primit omlete, cartofi prăjiți, sandvișuri calde, dulcețuri, măsline, brânzeturi, fructe, legume, apă, unt, miere, pâine și ceai.

Mirosea toată curtea a bunătăți, am fost foarte, foarte impresionată de calitatea, de amabilitatea și căldura acestui hotel, a familiei care deține acest loc de excepție.

Nu la fel de încântată am fost de insula Cunda, poate am avut așteptări mult prea mari...

Portul era la vreo doi km distanță, probabil era mai aproape dacă mergeam pe străduțe, pe jos, habar nu am.

Am parcat mașina în port, cu 30 lire.

Ne-am plimbat, am admirat culorile, bărcuțele, terasele, faleza și bazarul.

Marea mea dezamagire a fost mâncarea, poate voi avea răgaz să vă povestesc cândva.

Cum să te relaxezi cu mațul gol? Zacuscă nu iau cu mine in vacanță, bucătăriile nu le suport prin hoteluri, băcăniile nu le vizitez, iar prostiile lor de mâncăruri/răcituri sunt oribile, abia am reușit să halimosim ceva. Alcool nu am observat să existe pe insulă, e drept că nu mă interesează subiectul acesta și nu cunosc detalii.

Cred că se puteau face și excursii pe apă, erau și vase mai măricele din care coborau turiștii veniți din largul mării.

Cunda nu e de poveste, nu-i nimic wow, e frumoasă, e doar de vizitat în câteva ore și atât.

Nu e ca o poezie, parca-i lipsește ceva, nu știu ce… N-are vers, nu are rimă, nu e muză, nu impresionează prin culoare, arome sau oameni. E scumpă pentru ceea ce oferă, nu are parfum de vacanță.

Așa am perceput-o eu :(

---

VIZUALIZĂRI: 2009 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI