Oroare și comori in sufletul Europei

TIPĂREȘTE

Totul e să crezi. Și să speri. Și visele vor deveni realitate. Un mare vis a devenit realitate pentru mine în vara care tocmai alunecă spre toamnă. Visul de a vizita prețioasa Praga și, mai ales, visul de a vedea cu ochii mei, locul uneia dintre cele mai incredibile orori din istoria umanității – Auschwitzul. Visul meu a prins contur în urmă cu ani buni, scumpii ani de liceu, când, un băiat m-a invitat la film. Toamna anului 1994, romanticul Sibiu. Însă filmul nu a fost prea romantic și întâlnirea nu s-a sfârșit așa cum cineva își imaginase. Un vis de iubire se spulberase. Un alt vis s-a nascut. Visul întrupat din singura imagine color, a capodoperei alb-negru: Lista lui Schindler. Deși anii au curs și s-au scurs, imaginea fetiței cu palton roșu din grupul deportaților și apoi aceași culoare a paltonului roșu în mormanul de cadavre, a devenit curiozitate, dorință, țel: de a ajunge in Polonia pe urmele lui Oscar Schindler - salvatorul a peste 1000 de evrei - și bineînțeles la Auschwitz.

În anii din urmă am urzit de câteva ori planul de a merge acolo, dar mereu ceva a intervenit, așa încât, am amânat și am tot amânat... Dar am sperat. Iar dacă speri ceva din tot sufletul, speranța se materializează. Garantat.

Așa a fost și în cazul meu. La inceputul lunii iunie ac., am stabilit cu certitudine, că în prima decadă a lunii august, vom face un circuit cu mașina, pentru a atinge aceste obiective.

Planuri

Am luat harta și am început să trasăm itinerariul. Apoi am căutat cazare ieftină și... bună! :) Între timp am găsit și parteneri de călătorie, pentru a înjumătăți costurile transportului. Acest tip de aranjament l-am experimentat în premieră și ne-a plăcut. Nu am apelat la nicio agenție. Informațiile despre obiective turistice le-am căutat în ghiduri și pe Afa, iar cazarea am antamat-o pe siteurile specializate.

Traseu

Alba Iulia – Cluj Napoca – Oradea – vama Borș – Eger – Cracovia – Praga – Bratislava – Viena – Mako – Alba Iulia.

Am parcurs în total peste 2500 kilometri. Am setat Gps-ul pe cel mai rapid traseu și i-am urmat instrucțiunile. L-am acutalizat în luna mai, era full, nu am avut niciun fel de problemă. Am vizitat strict orașele pe care le-am menționat mai sus.

Per total am tranzitat 5 țări în 9 zile. Și ne-am bucurat de fiecare clipă.

Acum, privind retrospectiv, după experiența din Israel (vezi impresii aici, aici și aici) şi Palestina, acest circuit a fost una dintre cele mai frumoase experiențe turistice din viața mea, prin densitatea destinațiilor. Și încărcătura locurilor. Pozitivă sau negativă, după caz. Ne-a plăcut mult, de aceea ne bate gândul să repetăm experința și anul următor.

Vignete și costul lor

Ungaria – 3000 huf, Slovacia- 10 euro, Cehia – 12 euro, Austria – 8 euro. Am plătit ceva taxe de autostradă și în Polonia, aici nu era vignetă, ci doar porți de taxare, dar, sincer nu îmi mai amintesc suma.

Ziua 1, Ungaria, Eger

Plecasem din Alba Iulia dimineața devreme, consecvenți, nu-i așa dictonului ”cine se scoală de dimineață, departe ajunge! ” Și chiar am ajuns în Ungara înainte de prânz. Mai făcusem o scurtă oprire la Oradea pentru a completa motorina. Granița am trecut-o fără probleme, cu formalități minime. Cazarea era pentru Eger. Am vizitat orașul, apoi ne-am relaxat la Saliris Resort. Voi scrie rewiev separat pentru fiecare oraș și fiecare unitate de cazare, așa că nu am să insist prea mult pe detalii. Totul a fost la superlativ, asezonat cu o degustare de vinuri. Ape termale și Egri Bikaver - sange de taur de Eger, un excepțional vin roșu, demidulce, aromat. Place și doamnelor. Am achiziționat vignetă, deoarece știam că avem o porțiune de autostradă, iar la întoarcere, traseul puncta tot autostradă. Vigneta a costat 3000 huf, cca. 10 euro, pentru 7 zile. Pentru a plăti am avut forinți și am folosit cardul.

Ziua a II-a, Slovacia și Polonia

Din Eger, după un mic dejun frugal, la pensiunea la care am fost cazați – simplă, confortabilă și extrem de ieftină, sub 100 ron pt. două persoane - și o cafeluță dătătoare de energie, am pornit în dimineața zilei următoare spre următorul obiectiv al circuitului: Cracovia.

Pe drumuri impecabile, printr-o Ungarie mustind de animale sălbatice – căprioare, iepuri, fazani, am trecut granița cu Slovacia, întâlnind un traseu spectaculor, pășuni alpine, un cadru natural de vis, autostrăzi perfecte, multe fabrici, silozuri, se observă dezvoltarea lor economică superioară nouă fără tăgadă. Nu am făcut nicio oprire, am tranzitat Munții Tatra, reamintindu-ne istorisirile bunicului meu, rănit aici, în cel de-al doilea război mondial.

Am pătruns pe nesimțite în Polonia, la un moment dat între granița dintre Slovacia și Polonia, printr-o zonă împădurită, șoseaua este deviată, așa că fără să ne dăm seama, ne-am trezit în Polonia. Am oprit la prima benzinărie, din curiozitate, să vedem prețurile și specificul locului. Vis a vis de această benzinărie era un cimitir. Am mai scris despre asta și în primul rewiev dedicat acestui circuit, cel în care am punctat detaliile cazării din Cracovia – Apartamentele Lila. M-a impresionat nemăsurat aspectul înflorit al acelui cimitir, pe fiecare mormânt puzderie de flori, am vrut să-i fac fotografie, dar cumva mi s-a părut nepotrivită ideea. Și apoi, mă gândeam că e o întâmplare, că poate au polonezii vreo sărbătoare și acesta e tipicul ei. Dar, m-am înșelat, polonezii chiar au cultul morților, am întâlnit mai multe cimitire pe traseu și toate, dar absolut toate erau acoperite cu mii de multicolore flori.

Polonia mi-a plăcut la prima vedere, e uimitoare, cochetă, aranjată, curată, minunată. După aproximativ o ora, am staționat la o benzinărie, era aici restaurant și un minimarket, ne-am cumpărat câte ceva de-ale gurii, preturi mai mici decât în Romania. Am plătit cu cardul și în zloți pe care i-am scos tot de la bancomat. Paritatea a fost bună.

Planul inițial a fost să ne cazăm la Cracovia și apoi să vizităm o parte a orașului, dar circulând excelent, am ajuns la Cracovia în jurul pranzului, așa că am schimbat urgent planul, nu am mai intrat în oraș, ci am continuat pe autostradă până la Auschwitz - în poloneză Oświęcim. Emoțiile începuseră să mă stăpânească, mă gandeam mereu... oare cum o fi? Ce o fi?

Am ajuns la Auschwitz în jurul orei 15, am parcat vis a vis de intrarea în Lagarul Morții, urma să plătim la ieșire. Pentru vizitarea lagărului nu am plătit nimic, după ora 15 e gratuit, dar nici nu am beneficiat de ghidaj. Ne-am cumpărat însă un pliant informativ, sumar și concis, urmărind indicatoarele, panourile informative și căutând mereu explicații în ghid, am reusit să descifrăm și să înțelegem încrengătura celui mai sumbru loc în care am ajuns vreodată.

Aici, cu lacrimile în ochi și curgând nestingerite pe obraz, am avut trăiri maxime, greu de transpus în cuvinte. Între lagărul Auschwitz și Birkenau sunt aproximativ 3 km, există autobuze care parcurg acest traseu gratuit. Daca la Auschwitz am crezut că văzusem fața cumplită a morții și a torturii, la Birkenau lucrurile sunt și mai infiorătoare, aici se păstrează totul așa cum a fost în acei ani, nimic nu e cosmetizat. Pur și simplu miroase a moarte. Poate e de vină și solul mlăștinos, poate momentul amurgului pe care l-am prins noi, dar, în acele baraci miroase a moarte și deși cald fiind, vântul ce adia aducea acel miros miros, tipic, persisitent. Și senzația aceasta am simțit-o toți patru din grupul nostru. Am să revin și voi detalia ce am văzut aici. Ororile nazismului. Ororile Estului. Peste 1100000 de persoane asasinate, dintre care, peste 200000 de copii au pierit acolo, lor negându-li-se dreptul la viață. Inuman, au fost oameni cei ce s-au pretat la așa ceva sau fost-au demoni cu fețe umane????!!!

Zilele 3 și 4, Cracovia

Seara târziu am ajuns în Cracovia, ne-am cazat, iar în ziua următoare am vizitat Cracovia, orașul vechi.

Ziua a patra am dedicat-o Muzeului Oscar Schindler și Cartierului Kazimierz.

Muzeul Oscar Schidler este amenajat în celebra fabrică a omului de afaceri ce i-a dat numele, cunoscut în toată lumea, mai ales ca urmare a filmului lui Steven Spielberg - Lista lui Schindler, parte filmat aici. Este ceva ce trebuie văzut și simțit. Extraordinar amenajat, tulburător. M-a durut totul. Si la fel ca si la Auschwitz, mă întrebam retoric, în gându-mi: Doamne, cine m-a făcut pe mine să vin aici?? De ce am venit? E prea mult pt. mine, mult prea mult... doare! Dar, apoi și acum, dacă cineva m-ar întreba dacă-mi pare rău ori bine că am fost și eu acolo, răspunsul e cu certitudine, unul singur: Nu Regret Nimic!

Zilele 5 și 6, Praga

Pentru că la Cracovia, aveam cazare fără mic dejun, am părăsit orașul dis de dimineață, în jurul orei 6,30, iar înaintea prânzului eram deja la Praga – orașul de aur. Îmi doream din multe motive să văd Praga, dar, așa ca în cazul lui Proust căruia un gust îi trezește o groază de senzații și de amintiri, mie îmi rămăsese în minte, figura lui Mihai Viteazul la porțile palatului praghez, așa cum mi-l imaginasem eu când citisem trilogia scriitorului Ioan Dan.

Am rămas în Praga 2 nopți și am vizitat cât de mult am putut noi într-un timp destul de scurt, mult prea puțin și totuși suficient pentru a-i înțelege renumele și pentru a-i simți farmecul: Podul Carol, Primăria, Ceasul astronomic, Castelul praghez, Ulița de aur, Catedrala Sf. Vitus, Turnul Petrin, nici nu mai știu, oricum, un oraș încărcat de farmecul tihnit al unei istorii milenare, cu Valta brăzdată de ambarcațiuni mai mari sau mai mici, cu lebede și sute de rațe. Un oraș romantic și plin de viață.

Aici am avut cazare cu mic dejun, așa că în dimineaţa celei de-a șaptea zile, după ce ne-am pus pe cinste stomacurile la cale, am urmat traseul următorului nostru obiectiv – Bratislava.

Ziua 7, Bratislava

Ne-am plimbat prin zonele centrale ale capitalei Slovace și am vizitat câteva dintre cele mai importante obiective turistice. Castelul era închis, bisericile erau cu program, cele mai mute inchise. Ne-am plimbat prin Piața Principală unde era un târg al meșteșugarilor, am admirat Podul Nou aruncat peste Dunăre în formă de evantai, am stat la o terasă în vecinătatea căreia se cânta la pian. Atmosferă destinsă, prețuri destul de mari, am plătit în euro.

După ce ne-am cazat, seara, am decis să dăm o fugă la Viena, să luam cumva pulsul estival al orașului pe care îl vizitasem doar iarna. Ne-am oprit la Prater și pentru câteva ore am redevenit copii. Târziu, în noapte, ne-am reîntors la Bratislava pentru că aici aveam cazarea rezervată. În treacăt fie spus, în Bratislava am avut cea mai bună cazare. Am avut o zi interesantă, deoarece am reușit să străbatem 3 capitale europene într-o singură zi, dimineața plecasem din Praga, apoi Bratislava, Viena și din nou Bratislava.

Ziua 8, Viena

Ziua a opta am dedicat-o Vienei, am țintit centrul orașului și Palatul Schönbrunn. Ne uitasem harta în mașină, așa ca după ce am atins primul obiectiv Stephansdom, am vrut să achiziționăm o hartă, dar nu găseam în zonă vreo sursă.

Am decis să intrăm în primul hotel de pe bulevardul perpendicular cu biserică, pe partea dreaptă și să cerem o hartă. Aici o domnișoară recepționeră extrem de simpatică, ne-a întrebat în ce limbă dorim harta, noi i-am spus că în engleză, ea a insistat, eu i-am spus că în engleză pt. că în limba noastră maternă sigur nu vom găsi. Ea a insistat, noi i-am spus: romanian, ea a exclamat... ooooo, români de-ai mei!! Ne-a oferit o hartă în limba română, plus un zâmbet larg, cât să ne facă ziua mai frumoasă. Mulțumim!

Seara ne-am cazat la un hotel vienez, iar dimineața, după micul dejun, cu sufletul plin de frumusețe, dar cu regretul că e ultima zi de vacanță, am început traseul de retur, spre casă.

Ziua 9, Mako, drumul spre casă

Nu puteam încheia acest circuit, decât ciclic, îl începusem la băi în Ungaria, l-am finalizat tot așa, la băi la Mako. Ne-am relaxat, deja aveam bășici în tălpi, zi de zi, am adunat impresii magice, dar și oboseală, crampe musculare, picioare rănite... Efortul a meritat din plin.

Iar târziu, în noapte, am ajuns acasă.

Am circulat foarte bine, pe tot itinerarul am prins doar un radar, la ieșire din Cehia, chiar la granița cu Austria, 1000 de coroane – amenda. În rest, totul a decurs... ca pe roate! Știu că am trecut pe lângă suficient de multe locuri frumoase care au rămas necercetate, dar am atins obiectivele pe care ni le propusesem, am privit cu nesaț locuri pulsând istorie si frumusețe și romantism. Orori și comori deopotrivă. Ororile și comorile Estului.

---

VIZUALIZĂRI: 4419 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI