Cu avionul în Oman – o vacanţă frumoasă începută prost

TIPĂREȘTE

10 -17 noiembrie 2024

Îmi doream mult să plec în vacanță în această săptămână pentru a-i face o surpriză soţului meu. Voiam o destinaţie caldă unde să ne putem relaxa la plajă şi să putem face şi baie în mare şi, dacă se putea, să încercăm ceva nou. Desigur că aveam la îndemână varianta cea mai confortabilă pentru noi din toate punctele de vedere, Egiptul, dar unde petrecuserăm deja patru săptămâni minunate doar anul acesta 😊, astfel că am căutat ceva nou, dar aproximativ prin aceeaşi zonă geografică şi în aceeași plajă de preţuri.

Cu două luni înainte am crezut că am găsit varianta perfectă atunci când am primit pe mail oferta unei agenții care promova pentru o perioadă de doar câteva zile vacanţe în Salalah, chipurile cu nişte reduceri consistente de early booking pentru rezervările făcute în acele câteva zile. În ultimii ani nu m-am mai hazardat să-mi rezerv vacanţele cu mult timp înainte aşa cum făceam pe vremuri, dar, aici, un calcul simplu îmi arăta că reducerea promisă era cam cât avansul cerut. Agenţia touroperatoare era una cunoscută şi care nu-mi ridica suspiciuni, aşa că m-am grăbit să rezerv cea mai ieftină cameră la hotelul dorit de mine. Eram încântată şi de faptul că zborul, lung, ştiam asta, era cu o cursă charter chiar pe aeroportul din Salalah, astfel beneficiind de un transfer scurt până la hotel.

Am luat legătura cu Cristi de la AFA, am făcut rezervarea, am plătit avansul cerut, apoi am plătit şi diferenţa de plată în termenul stabilit, am primit voucherul şi biletele de avion şi eram cât se poate de entuziasmată şi nerăbdătoare să plec în vacanţă.

 Zborul urma să fie operat de către moldovenii de la Hi Sky, cu care mai zburasem de câteva ori din 2022 încoace şi fusesem mulţumită. În varianta iniţială, în baza căreia ne-au şi fost emise biletele de avion, orarul de zbor era unul avantajos, Otopeni 07.00 – Salalah 14.30, iar întoarcerea Salalah 15.20 – Bucureşti 19.00, cu o durată a zborului de cinci ore şi jumătate la dus şi cu zece minute mai mult la întoarcere, singurul inconvenient fiind legat de ora matinală de prezentare la aeroport, respectiv 4 dimineaţa, pentru a respecta cele trei ore de dinainte de decolare.

Trebuia să-mi imaginez că era prea frumos ca să fie şi adevărat, având în vedere experienţele de anul acesta. În naivitatea mea, credeam că dacă zborul nostru este primul dimineaţa devreme, nu voi avea surprize, neavând când să acumuleze întârzieri. Vise...

În preziua plecării puţin după prânz primesc un SMS prin care eram anunţată despre modificarea orarului de zbor la dus. Decolarea nu mai avea loc la ora 07.00, ci la 16.30, adică NOUĂ ORE ŞI JUMĂTATE mai târziu ☹ (. Am avut brusc o senzaţie neplăcută de deja vu, amintindu-mi toată tevatura şi toţi nervii ajungerii în Sharm cu mai puţin de două luni înainte şi, din păcate, nu m-am înşelat ☹.

Am ajuns la aeroport cu taxiul cu trei ore înainte de decolare, conform informării primite, dar şi înainte de deschiderea ghişeelor de check in. Nu trebuia să ne grăbim, pentru că oricum ne-am grăbit cam degeaba ☹, dar am vrut să respect regulile.

Am avut timp să fumez o ţigară afară în ploaie până la deschiderea ghişeelor de check in, unde am avut surpriza să fim primii şi singurii pasageri, cum nu ni s-a mai întâmplat vreodată.

Paşapoartele au fost suficiente pentru a ne fi găsite în sistem rezervările şi pentru a face check in. Am cerut şi primit loc la geam. Am avut dreptul fiecare la un bagaj de cală cu greutatea de maxim 23 kilograme, ne-am încadrat fără probleme, şi un bagaj de cabină de maxim 8 kilograme, pe care nu l-a verificat nimeni.

Am trecut apoi şi de controlul de securitate, mai aglomerat ca de obicei, am traversat terminalul până spre capătul acestuia unde se aflau porţile de îmbarcare pentru zborurile non-Schengen, după ce am trecut de controlul documentelor. Am fost chiar surprinsă să reuşesc să trec singură de „cuşca” pentru self controlul paşaportului şi cărţii de îmbarcare :D.

Poarta de îmbarcare anunţată era la parter, ceea ce a fost bine, scăpând de plimbarea cu autobuzul, prin ploaie, până la avion.

Am intuit că întârzierea va fi chiar mai mare decât cea anunţată şi aşa a fost. Încep să devin „expertă” în ale întârzierilor :D Aveam destul de aşteptat, aşa că eu m-am dus să fumez. Bine, aşa am vrut, dar, ghinion! locul de fumat era închis ☹ Hmmm... nasol. Ce variante aveam: să reintru în zona Schengen a aeroportului şi să caut alt loc destinat vicioşilor, după care să trec iarăşi prin controlul documentelor sau să mă abţin câteva ore, la care se mai adăugau şi cele şase ore de zbor, variantă inacceptabilă pentru mine. Din fericire, eu mai aveam o opţiune, cea mai confortabilă dintre toate şi anume Business Lounge-ul, care avea propriul salon pentru fumători, pe lângă posibilitatea de a mânca una alta şi de a bea câte ceva în spaţiul general, aşa că alegerea mea a fost evidentă 😊

Cu o jumătate de oră înainte de decolarea preconizată, avionul încă nu apăruse pe pistă, deci era cât se poate de clar că nu vom pleca la timp. M-am întors în salon să mai beau o cafea şi să mai fumez până când la 16.35 a început în sfârşit îmbarcarea. La ora 17.00 eram şi noi în avion şi după vreo zece minute ne-am pregătit pentru decolare.

Cu toată întârzierea importantă care ne-a dat tot programul peste cap, zborul a fost lung, dar plăcut. Cei de la HiSky ne-au aşteptat cu un avion destul de nou şi foarte curat. Eu rămăsesem „marcată” de mirosul înfiorător de picioare nespălate care ne-a terorizat pe toată durata zborurilor în Egipt şi înapoi făcute cu egiptenii de la Sky Vision şi mă temeam de ce e mai rău, însă nu a fost absolut deloc cazul. Personalul de bord a fost şi de această dată deosebit de amabil.

Două calde, una rece. Neplăcut a fost faptul că zborul efectiv a fost cu 25 minute mai lung decât fusese specificat iniţial, ceea ce mi-a dat unele emoţii, recunosc. O surpriză plăcută a constituit-o faptul că avionul nu a fost plin, confirmându-se bănuielile mele în urma check in-ului prea lejer, iar locurile în avion au fost repartizate aşa mai pe sărite, revenind trei locuri la două persoane, astfel călătorind mai relaxat. Deşi nu a fost chiar o surpriză, pentru că ştiam de la momentul rezervării, totuşi am apreciat oferirea gratuită a unei mese calde şi a unei sticle de apă plată la vreo oră după decolare. Nu mai beneficiasem de catering inclus dinainte de pandemie. Mâncarea oferită la bord a fost cu atât mai binevenită cu cât urma să ajungem la hotel noaptea târziu şi ratam şi cina târzie.

Am aterizat pe aeroportul din Salalah în jurul orei 1 noaptea. Surprinzător, după o zi în care toate merseseră pe dos, toate formalităţile au decurs extrem de rapid şi eficient.

Controlul paşapoartelor a durat foarte puţin, pentru că, în pofida orei înaintate, erau deschise mai mult de zece ghişee. De viză nu am avut nevoie. Ştiam că turiştii români pot intra în Oman fără viză în cazul sejururilor de maxim 14 zile.

Bagajele le-am recuperat intacte şi în timp record.  Am trecut şi prin Duty Free pentru a-mi cumpăra ţigări, maxim două cartuşe de persoană, plătite cu card bancar. Pentru prima dată cardul Salt mi-a perceput comision. Se puteau plăti şi cash în euro sau USD, însă primeai restul în OMR, iar cursul de schimb practicat era destul de dezavantajos.

La ieşire ne-am întâlnit cu reprezentanta agenţiei, o româncă foarte OK care trăia de mai mulţi ani în Oman.

În parcarea micului aeroport din Salalah am avut parte de o premieră. Până să ajungem la autocarul de transfer am făcut şi check in-ul =)) Ne-au fost puse brăţările all inclusive, am primit formularul de cazare precompletat, noi adăugând doar numărul de telefon şi adresa de mail, ocazie cu care am aflat şi numărul camerei care îmi fusese deja alocată, iar bagajele au fost etichetate cu numărul camerei fiecăruia înainte de a fi depozitate în cala autocarului. Le-am revăzut abia în cameră.

Transferul nu a durat mai mult de o jumătate de oră, cu o singură oprire la un hotel alăturat pentru debarcarea câtorva turişti, restul alegând acelaşi hotel.

La 2.15 intram pe poarta resortului. Toate restaurantele şi barurile erau închise, rămânând doar varianta, scumpă! , de a comanda ceva de mâncat sau de băut la room service ☹. Am lăsat la recepţie paşapoartele pentru a fi scanate şi am primit cardurile camerei repartizate dinainte şi cele pentru prosoape.

 Nu mi-a plăcut camera primită, nu am fost nici pe departe singura, pentru că a doua zi mai mulţi români făceau coadă la recepţie pentru a schimba camerele, am încercat să o schimb atunci noaptea, însă am fost trimisă la culcare. Cu mulţi nervi şi multe insistenţe, am reuşit schimbarea camerei abia a doua zi la ora 15, când am preluat-o şi ne-am culcat în sfârşit, oboseala nopţii nedormite fiind maximă. Şi aşa am reuşit să ratăm primele două zile de sejur, plătite cu mulţi bani ☹, totul pornind de la modificarea nefericită a orarului de zbor ☹

După o săptămână de relaxare care a trecut mult prea repede a venit momentul  întoarcerii acasă.

Zborul era planificat pentru ora 15.20. Eram chiar curioasă dacă şi acesta va fi modificat, aşa cum avusesem noi ghinionul la venire, dar nu, cei care aleseseră plecarea din 17 noiembrie se pare că au fost mult mai norocoşi decât noi şi au zburat la timp la 7 dimineaţa din Bucureşti.

Plecarea din resort era anunţată pentru ora 12.00, astfel că noi am predat camera la ora 11.30, pentru a mai avea timp de o cafea şi o ţigară înainte de a pleca spre aeroport.

Autocarul a sosit la timp, ne-am îmbarcat şi am pornit direct spre aeroport, fără vreo altă oprire. Abia la întoarcere am avut şi eu ocazia să văd una alta în drumul spre aeroport şi nu am putut să nu remarc numărul mare de cămile, de fapt cred că erau dromaderi, care păşteau pe câmpurile din apropiere şi se plimbau liber inclusiv pe şosea, autocarul fiind nevoit să încetinească şi să îi ocolească. Ceva în genul turmelor de oi sau cirezilor de vaci pe care le întâlnim adesea pe drumurile patriei noastre. Desigur, nu lipseau indicatoarele rutiere cu „Atenţie cămile!” , identice cu cele întâlnite la tot pasul şi în Iordania pe King Road în drum spre Marea Moartă în urmă cu vreo opt ani.

Ghişeele de check in erau deja deschise, am scăpat rapid de bagajele de cală, care s-au încadrat în limitele admise, deşi le umplusem şi cu gecile de iarnă. Am cerut şi primit loc la geam.

Am trecut lejer şi de controlul de securitate, chiar cu o sticlă de apă, şi de controlul documentelor, totul rapid şi eficient, apreciind ca un avantaj al aeroporturilor micuţe şi deloc aglomerate.

Am dat o tură pentru ultimele cumpărături în Duty Free, mare lucru nu am luat, pentru că preţurile mi s-au părut mari şi aici, plătite cu card şi cu comision.

Am identificat şi două locuri pentru fumat, bine amenajate, în zona porţilor de îmbarcare, pe care le-am vizitat imediat.

Cum mai aveam la dispoziţie destul timp până la îmbarcare, ne-am propus, pentru o aşteptare în condiţii mai confortabile, să vizităm şi Business Lounge-ul Al Khareef din aeroport, unde aveam acces gratuit în baza cardului Priority Pass şi a cărţilor de îmbarcare. A fost o decizie bună şi o surpriză plăcută, salonul fiind mult mai elegant, mai bine organizat şi mult mai puţin aglomerat în comparaţie cu cele de pe Otopeni.

În timp ce ne relaxam în salon, se afişează pe monitoare o întârziere a zborului nostru de puţin peste o oră. Nici că mi-a mai păsat! Stăteam prea confortabil pe canapelele din piele şi beneficiam de servicii deosebite din partea unui personal extrem de amabil, mâncasem bine, băusem câteva cafele excelente, atât espresso, cât şi arăbeşti cu cardamon – un deliciu, puteam face şi duş dacă doream, existând toate condiţiile. Singurele eventuale minusuri ar fi lipsa unui loc propriu de fumat, însă eu am intrat şi ieşit de câte ori am vrut să fumez, şi faptul că nu oferă niciun fel de băutură alcoolică, dar nu m-a deranjat acest lucru.

Nu a mai apărut vreo altă întârziere suplimentară celei deja afişate, la ora 16 a început îmbarcarea, urcând în aeronavă abia după finalizarea alimentării cu carburant, iar la ora 16.25 ne-am pregătit pentru decolare.

La urcarea în avion am avut o surpriză şi mai plăcută ca la venire. Schimbaseră avionul cu unul mai mare, mai nou şi mai modern, cu mai mult spaţiu între rândurile de scaune, cu monitoare pe care au rulat permanent informaţii legate de zbor, cu prize USB. M-a amuzat teribil că prezentarea măsurilor în caz de Doamne Fereşte, alea cu vestele de salvare, măştile de oxigen etc nu mai erau prezentate, ca de fiecare dată, de către unul din însoţitorii de bord, ci au pus pe monitoare o înregistrare făcută cu nişte copii simpatici 😊

La scurt timp de la decolare au oferit gratuit câte un croissant şi o sticlă de apă plată, abia mai târziu începând cu serviciile contra cost.

Avionul a fost şi mai gol ca la venire, astfel că am profitat de o banchetă întreagă să-mi întind oasele încercând să şi dorm puţin, dar nu am prea reuşit.

Nu prea înţeleg eu cum avionul ăsta, mai performant decât primul, a reuşit să acumuleze în zbor încă vreo 15-20 de minute de întârziere faţă de timpul estimat pentru ajungerea la destinaţie, dar nu a mai contat, astfel că după un zbor lin, care a durat tot şase ore, am aterizat puţin cam brusc pe Otopeni la ora 20.30, faţă de ora 19.00 cât scria pe biletul de avion.

Aeroportul din Bucureşti ne-a întâmpinat cu frig şi aglomeraţie. Ne-am recuperat bagajele într-un timp rezonabil, am comandat un taxi de la automatul din aeroport şi am ajuns cu bine acasă.

Per total, cu bune şi mai puţin bune, această primă vacanţă petrecută în Oman a fost o reuşită şi nu exclud o revenire cât mai curând 😊 Cu excepţia aspectelor care nu depind de mine şi nu le pot eu controla, de genul modificărilor importante şi dezavantajoase ale orarului de zbor, în rest, ştiu ce aş putea face mai bine data viitoare pentru o satisfacţie mai mare, ce-i drept şi cu mai mulţi bani.

Deşi o destinaţie cam scumpă pentru bugetul meu, mă bucur că am descoperit Omanul, o alternativă excelentă pentru perioada noiembrie – martie când la noi este frig. În plus, mă bucur că am reuşit să-i ofer soţului meu această vacanţă exotică neaşteptată drept cadou de aniversare 😊

Ne-am relaxat şi ne-am bronzat frumos, ne-am bucurat de temperaturi excelente de maxim 30˚ C când în Bucureşti cădea prima zăpadă :D şi ne-am zbenguit în voie în valurile înspumate ale minunatului Ocean Indian, apa acestuia având o temperatură de 27˚ C. Ce ne puteam dori mai mult?

Chiar dacă nu a fost totul perfect, nu pot decât să RECOMAND această destinaţie minunată, cu o climă foarte plăcută celor interesaţi în primul rând de relaxare, plajă, soare şi bălăceală tot timpul anului.

Dacă Moş Crăciun nu-mi va aduce un avion privat cadou de sărbătorile care se apropie :D, deoarece cred că nu am fost totuşi suficient de cuminte pentru un asemenea cadou, în ianuarie voi zbura din nou cu moldovenii de la HiSky şi nu pot decât să mă rog să fim ocoliţi de asemenea ghinioane şi să ne putem bucura în totalitate, fără peripeţii şi fără stres, de vacanţa aşteptată cu mare nerăbdare.

---

VIZUALIZĂRI: 247 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI