Croaziera Mediterana de vest cu MSC Lirica

TIPĂREȘTE

Am sosit, dar vreau inapoi!

Presimt ca va fi un review lung, cer rabdare din partea voastra! Vreau sa-l scriu incet, sa nu uit nimic, sa fie cu adevarat util si altora ca mine, cand vor merge pentru prima data intr-o astfel de vacanta, sa nu trebuiasca sa deschida n-spe pagini de internet ca sa afle despre fiecare detaliu, cum am facut noi. Pentru altii care au mai fost, ceea ce voi scrie eu, poate li se vor parea lucruri banale, pentru altii poate nu.

Din ianuarie, de cand am primit acest premiu, pentru locul ocupat in clasamentul anual 2010 pe acest site, mi se parea ca timpul parca sta pe loc si nu mai vine odata momentul sa putem pleca spre locul imbarcarii! Euforia crestea direct proportional cu apropierea plecarii! Dar ultimile 2 saptamani au zburat si iata-ne pregatiti, entuziasmati si nerabdatori pentru o altfel de vacanta decat am petrecut pana acum! Acest premiu l-am primit din partea agentiei Croaziere. net si consta intr-o croaziera de 7 zile cu nava MSC Lirica, cu pensiune completa.

Itinerariu croazierei :

Genova, Portofino, Ajaccio (Corsica), Civitavecchia (Roma), Salerno (Coasta Amalfi), intial Tunisia, dar din cauza situatiei politice din tara nu am mai oprit acolo si nava a stat o zi in larg, indreptandu-se catre insula Palma de Mallorca (Spania), apoi in Marsilia (Franta) si inapoi Genova.

Am luat legatura din timp cu agentia si am comunicat excelent, mai intai le-am trimis datele personale pentru a ne trece la imbarcare. Apoi mi-au trimis documentatia necesara, inclusiv fisa tehnica a navei si lista cu excursiile optionale, pe care le puteam cumpara, sa avem timp suficient sa studiem. Stiam deja si numarul cabinei si numele puntii pe care vom fi cazati, cat si ora la care vom lua cina in restaurantul A’ la carte. ! Am primit pe mail, cu 2 saptamani inaintea plecarii cele 2 bilete si le-am scos la imprimanta. A fost necesar sa ne facem si asigurarea medicala si sa avem un card in euro, pe care sa depunem o suma minima de 200 de euro de familie.

Imbarcarea pentru Croaziera Mediterana de Vest, pe vasul MSC Lirica era in data de 13 mai, din Italia, din portul Genova, intamplator chiar in ziua cand sotul meu isi aniverseaza ziua de nastere.

Deplasarea pana la locul imbarcarii

Am ales sa o mergem cu masina si consider ca am facut o alegere buna. Am facut 12 ore din Sannicolau-Mare (Timis) pana in portul Genova. Cum am intrat in Ungaria (prin vama Cenad), de la Mako am si intrat pe autostrada data in folosinta de curand, care face legatura cu cealalta din Szeged si pana in Genova, chiar daca a fost mult, nu a fost prea greu, traficul desfasurandu-se ordonat, fara nici un fel de probleme. Am ales sa parcurgem drumul prin Slovenia, intrand in Italia, pe la Trieste. Vremea era frumoasa, iar noi abia asteptam sa ajungem. In 4 ore am strabatut Ungaria, in 3 Slovenia, deci in 7 ore intram deja in Italia. Am consumat motorina de ~150 de euro si taxele de drum (dus-intors) au fost urmatoarele: 13 euro in Ungaria, 30 in Slovenia si 80 in Italia.

In Genova, ca sa ajungeti in port va trebui sa folositi iesirea catre Genova Est, deoarece indicatoarele de Port turistic lipseau, doar in zona apropiata portului am observat, 2-3 si consider ca ar fi fost foarte necesare daca erau puse mai des, pentru ca Genova este cel mai mare port (comercial) al Italiei si ar scuti pe multi de probleme.

Imbarcarea

Teoretic, stiam cam tot! Avusesem timp suficient sa ne documentam. Dar este loc intotdeauna si pentru neprevazut! Sa vedem la fata locului…Mai intai trebuie sa-ti potrivesti ora, dupa ora Italiei!

Genova este asezata ca un amfiteatru, pe dealuri, iar jos - este portul. Ajunsesem la un moment dat pe o strada paralela cu portul, mult mai sus decat el si se zareau, jos, vapoarele mari! Am zarit si Lirica! Nici nu vreti sa stiti ce fericita am fost! Era prima’’ intalnire’’ si nu am rezistat si i-am si facut o fotografie, in fuga, din goana masinii, prin geamul din spate! Ce mare si frumoasa era!!!

Cum am intrat in port am urmat indicatoarele catre ‘’Crociere-cruises’’ sau’’ Porto Passeggeri ‘’si dupa cateva curbe am intalnit, in sfarsit si indicatorul mult asteptat ‘’Imbarki, Check-in’’, apoi eram deja pe taramul ‘’MSC. Crociere’’. Am oprit sa intrebam pe cineva si cand imi ridic privirea spre mare, in apropiere era chiar Lirica! Am mai parcurs cateva sute de metri si imediat am fost opriti de catre personalul liniei MSC, responsabil cu primirea bagajelor. Din primul moment mi-au facut o impresie buna, impresie care mi s-a intarit pe toata durata croazierei.

Foarte amabili, zambitori si… foarte numerosi, iti inspira incredere si siguranta din prima clipa. Angajatii liniei MSC, in uniforma bleomarin (culoare care ii reprezinta), cu nelipsitele legitimatii, cu o atitutidine prieteneasca, ne-au scapat rapid de stresul imbarcarii si bineinteles de bagaje, dupa ce am prezentat fiecare pasapoartele si biletele. De acolo ne-au lipit un numar pe bilet si pe bagaj. Ne-au preluat trolerele si le-au etichetat (cu nr cabinei si numele noastru, data si orasul imbarcarii, ) apoi ne-au informat unde putem parca masina. Parcarea era tot a liniei MSC, chiar alaturi de locul unde ne-au fost preluate bagajele, o parcare subterana, unde am achitat suma de 10 euro pe zi, adica 70 pe saptamana si am fost nevoiti sa lasam masina cu cheile in contact. De data aceasta nu am mai fost surprinsi de acest aspect, pentru ca ‘’socul’’ fusese incasat in urma cu un an si ceva, in drum spre insula Capri, la o parcare din Sorrento. Deci, in locul masinii, am primit o chitanta!

Ramasi doar cu bagajul de mana, am fost indrumati intr-o sala asemanatoare celor din aeroport, unde un alt angajat MSC ne-a condus spre niste ghisee unde din nou am prezentat biletele si pasapoartele, ni s-a facut o fotografie si ni s-a eliberat Cardul de croaziera, care este cel mai de pret obiect in urmatoarele 7 zile, tinand loc de portofel si pasaport! Este un card magnetic, cu care se descuie si incuie usa de la cabina, cu el se platesc excursiile la bord, cheltuielile pe bauturile de la restaurante si baruri, de la magazinele de pe vapor, serviciile de la centrele de infrumusetare, etc. Mai intai, am prezentat si cardul in euro si au verificat valoarea care este pe el. Pe card era specificat si restaurantul unde luam cina, cat si numarul mesei. Am mai primit acolo si o brosura cu anumite date generale despre vapor. Daca nu aveai card cu euro pe el, puteai depune o suma in numerar. Cecurile personale nu sunt acceptate. As vrea sa adaug faptul ca la bord poti plati cu cardul de croaziera chiar daca esti momentan pe minus, la finalul croazierei mergi la contabilitate si depui numerar sau rogi sa ti se opreasca din cardul personal.

Angajatii vorbeau italiana si engleza si faceau uneori eforturi mari ca sa se inteleaga cu cei varstnici care nu stiau deloc nici una din aceste limbi. Totul era foarte bine organizat, incat fiecare pasager sa fie multumit!

Dupa ce am terminat aici am intrat in urmatoarea sala, condusi de alti angajati MSC, unde a trebuit sa asteptam, in jur de o jumatate de ora, deoarece sosisem mult mai devreme de ora cand trebuia sa fim la imbarcare si banuiesc ca inca nu era terminata curatenia in cabine, deoarece dimineata la 8 coborase ceilalti pasageri carora li se terminase sejurul.

Imbarcarea se facea dupa numerele pe care le primisem la intrare, in serii de cateva zeci de persoane. In sala de asteptare am fost intampinati de mascota MSC si un bufet cu bauturi racoritoare si vin, oferite gratuit, in semn de bun venit. Cand ne-a venit randul, si am fost strigati, a fost nevoie sa ni se verifice bagajul de mana si am trecut prin control cu raze X. Este interzis sa luati cu voi fier de calcat, cutit sau alte obiecte interzise. Daca totusi le-ati adus cu voi, acolo se retin, pe baza unei chitante si la debarcare vi se inapoiaza. La fel se va intampla si cu bauturile alcoolice pe care le puteti cumpara din porturi sau de la magazinele duty-free din vapor. Deci, de fiecare data cand urcati pe nava, dupa vizita prin

porturile unde opreste, veti trece prin control cu raze x si veti prezenta cardul de croaziera. Este atat de bine organizata treaba, incat sa mearga totul repede, astfel inainte de a ajunge in punctul de control, alti 2-3 angajati MSC stau in apropiere urcarii sau coborarii cu cardul in mana, sa aminteasca turistilor sa-l aiba pregatit in mana.

Bagajele au sosit la usa cabinei, in cursul dupa amiezii, pe rand, nu toate odata.

Lirica

Este construita din 2003, are 13 punti, 9 lifturi, 2 piscine, 3 restaurante, si capacitate de cazare ~1500 de locuri in cabine interioare, exterioare si suite. Are lungimea de 250 de metri si latimea de 28 m.

700 de angajati! Va imaginati o ‘’armata’’ de oameni asteapta sa ne faca noua vacanta cat mai placuta, prin desebita ospitalitate mediteraneana, intr-o atmosfera eleganta, plina de confort!

Nava MSC Lirica a fost pentru 7 zile ‘’casa noastra’’!

Era imensa si alba. Sus de tot era sigla MSC, ca un soare enorm, de culoarea bleomarin cu putin alb, iar in mijloc era scris MSC. O zaream de peste tot din plimbarile noastre prin porturi. Aceasta era una dintre cele mai mari bucurii ale noastre acolo: sa vedem daca putem vedea de departe ‘’casa noastra’’, pentru ca majoritatea oraselor –port erau la o anumita inaltime fata de nivelul marii!

Cand, in sfarsit, am terminat cu toate formalitatile imbarcarii si am reusit sa punem piciorul pe vapor, am fost intampinati de o echipa de primire si fiecare familie era condusa in cabina de catre un angajat. Noi aveam cabina exterioara, pe puntea 8, puntea Paganini. Am uract cu liftul. Sunt o multime de lifturi, mai multe chiar pe fiecare punte, incat sa nu fie nevoit turistul sa alerge prea mult.

In primele zile, daca nu foloseam liftul din apropierea cabinei noastre, la intoarcere de la masa sau din alt loc, riscam sa ma ratacesc, pana la urma stiam nr si tot gaseam, dar trebuia sa fiu atenta daca e nr par sau impar, pentru ca cele pare erau in mijloc, fiind cabine interioare. Liftul era superb, numai oglinzi, nici nu ai cum sa-l fotografiezi, iti ies mai multe imagini!

Holul era lung cat si vaporul, deci…daca greseai numarul cabinei si mergeai in sens invers, aveai ce merge. Era de vreo 0,80-1,00 m latime, iar pe una din parti avea o balustrada, despre care ma intrebam eu care-i o fi rolul, dar mi s-a elucidat misterul cand am plecat din Salerno si au fost niste valuri mai mari! Pe jos era mocheta, intotdeauna mirosea a curat si a proaspat. Foarte bine iluminat. Intr-una din zile am vazut camerista chiar spaland peretii!

La capatul puntii erau sezlonguri si fotolii, unde puteai ziua sa te relaxexi, sa faci plaja sau noaptea sa te bucuri de aerul marii si de prezenta celui drag de langa tine sau sa admiri stelele si luna. Am prins nopti superbe, cu luna plina!

Scarile erau spectaculoase, cu balustrade aurite si cu mocheta. Peretii din casa scarii plini de oglinzi. La fiecare punte era scris numele ei (majoritatea cu nume de celebritati: Verdi, Puccni, Scarlati, Paganini, Albinoni, Bellini, Vivaldi, Rossini, Sun Deck, Mini-golf), astfel incat fiecare pasager sa-i fie cat mai usor de circulat.

Nava este prevazuta cu spatii speciale pentru fumat.

La bordul MSC este gratuit pentru copii. M-am asteptat sa fie multi copii, dat fiind faptul ca nu trebuie platit, dar m-am inselat, era chiar foarte putin, poate datorita si faptului ca nu era inca perioada vacantelor.

Despre pasageri: in general erau varstnici. Cred ca media de varsta era undeva la 55 de ani, parerea mea. Cel mai mult predominau italienii, francezi, nemti, spanioli, englezi. Romani eram 30 de pasageri, si 25 din personalul care lucra pe Lirica! Am avut ocazia sa inalnesc oameni deosebiti, atat turisti, cat si din cei care prestau servicii aici.

Nava in fiecare seara pleca catre celalalt port si ziua oprea, iar turistii coborau sa viziteze sau daca nu doreau puteau ramane acolo, unde aveau o multime de oportunitati de a-si petrece timpul liber. Pasagerii de puteau imbarca sau debarca in aceasta croaziera din fiecare port, care ii era mai apropiat, nu neaparat din Genova!

Cabina

Era suficient de mare pentru noi 2, ca o camera mai micuta de hotel, adica avea 13 metri patrati. In mijloc era un pat matrimonial,in care am dormit intotdeauna foarte bine,pentru ca e minunat sa fii ''leganat'' de valuri cand dormi, iar in spatele lui era fereastra. Nu va imaginati ca o puteam deschide, deci era doar pentru a vedea peisajul si pentru a patrunde ziua lumina naturala. Cand pleca vaporul puneam pernele pe partea de la capatul patului si steam cu coatele pe ea, privind amandoi marea minute in sir, care avea o mie de culori. Niciodata nu am vazut vreun delfin sau alte vietati marine, ca de pe vapoarele mici, probabil doar daca aveam vreun binoclu. Doar pescarusi in zbor. Puteam face poze si de pe geam.

In ambele parti ale patului sunt 2 noptiere, cu 2 corpuri de iluminat si telefonul. Intr-un colt este o masuta pe care este asezat televizorul, iar sub el este minibarul, incarcat cu bauturi de toate felurile, contra cost, bineinteles. In celalalt colt este oglinda, o polita cu o tava cu pahare apa plata, o mapa MSC, cu diferite poze si informatii si un scaunel.

Multe prize si ma bucur mult ca am putut folosi si eu la incarcarea aparatului foto si a telefonul, care are sistem diferit de cele romanesti, lucru care in alte hoteluri din Italia nu l-am putut face. Dulapul de haine era destul de incapator. 2 perne de rezerva asteptau pe rafturi. Sus avea vestele de salvare, pe care le-am folosit inca din prima zi in simularea exercitiilor de urgenta, care s-au efectuat la capatul puntii. Foarte multe umerase! Si sertare pentru lucrurile marunte din garderoba fiecaruia. Pe jos mocheta frumoasa si pufoasa. Pe pereti tapet alb simplu si cateva tablouri. Sus spoturi! Aer conditionat. Lenjeria era imaculata, nu stiu sa va spun cat de des mi-a fost schimbata, posibil si de 2 ori in aceeasi zi. De aspirat la fel, de mai multe ori pe zi.

Baia-suficient de mare, cu dus. Prosoape moi albe, personalizate. Sapun, sampon, hartie, etc, totul se completa zilnic, daca era nevoie. Uscator de par. Chiuveta si oglinga cu design modern, obiecte sanitare de foarte buna calitate. Era si un mic dulap sub chiuveta.

La televizor prezenta zilnic imagini din activitatea care se desfasura la bordul navei, cat si oferte pentru excursiile optionale pe care le puteai achizitiona de la biroul de excursii. Dar si cateva programe in limba italiana. La difuzor anunta uneori anumite informatii utile, dar trebuia sa iesi un pic pe hol ca sa auzi perfect, pentru ca volumul era reglat in asa fel incat daca pasagerul de odihneste, sa nu fie deranjat de zgomotul de la difuzor. Telefoanele le-am inchis cand nava era in larg, dupa recomandarile celor de la agentie si le deschideam doar ziua, cand eram in porturi.

Despre camerista…. daca s-ar da concurs, cred ca a noastra ar castiga, pentru ca era ‘’enervant’’ de harnica! Era o tanara draguta din America de sud, imi pare rau ca nu i-am facut si o poza! Nicaieri nu am intalnit atata atentie pentru client cum am intalnit aici! Fata asta cred ca ne urmarea! Daca ieseam si pana in capatul puntii si stateam 15 minute, cand ne intorceam deja era patul facut sau si lenjeria schimbata. Si cosul de gunoi golit, prosoapele schimbate, etc. Si lucrul acesta se inatmapla de cateva ori pe zi. Nici macar seara nu se odihnea. Odata, ne-am intors de la cina, pentru ca uitasem aparatul foto. Deci doar plecasem de 5 minute sa zic si ea iar dadea cu aspiratrul si iar ne facea patul! Ne era si mila sa mai deranjam ziua patul, sa nu-i dam iar de lucru! Si vesnic era cu zambetul pe buze!

In fiecare seara ne aducea in camera, pe sub usa, programul care era pentru ziua urmatoare. Din prima zi trebuia sa-i spui in ce limba doresti si asa ti-l aducea, adica era in 3 limbi parca: engleza, italiana si spaniola. Nu sunt sigura daca si in germana. Acest program era foarte util, sub forma unui ziar, cuprinzand in primul rand detalii despre portul in care se ajungea a doua zi, excursii, programe artistice in seara respectiva, promotii la baruri, sau la magazine sau la saloanele de infrumusetare, programele de la restaurante, etc, intr-un cuvant-extraordinar de util! Pana si ora la care rasare soarele sau luna!

Divertismentul la bord

Sincer, nu prea ne ramanea mult timp si pentru asa ceva. Dar pentru cine dorea sunt o multime de baruri in care se canta live, se danseaza, am trecut doar prin aceste locuri, din curiozitate, dar nu am zabovit. Este un bar unde in fiecare seara se canta la pian, un alt loc un fel de concurs, ca si Bingo, foarte palpitant, dar zgomotos, sunt si locuri intime si romantice, unde poti sorbi in liniste un cocktail. Pe punte 5 este si Teatrul Broadway, o sala foarte frumoasa, in care in fiecare seara sunt cate 2 reprezentatii, incat fiecare pasager care are cina la ore diferite, sa poata prinde o reprezentatie. De fapt, puntea 5 si 6 erau rezervate pentru spatiile comerciale si pentru divertisment si daca vroiai le luai dintr-un capat intr-altul si tot gaseai ceva pe placul fiecaruia.

Dar cele mai populare baruri sunt Beverly Hils, amenajat in stil American si cel englez Lord Nelson Pub!

Este si sala de internet, cu 6 euro o jumatate de ora. Si cabaret si cazinou, am intrat intr-o zi, dar era gol, sigur seara este mai animat. Ca sa imi mai amintesc cate ceva sunt nevoita in permanenta sa intru in folderele cu fotografii si asta imi ia timp, sper ca voi termina intr-o sapatamana cu scrisul si cu alesul pozelor. Cred ca e cel mai greu review pe care l-am scris pana acum, nu este deloc usor sa-ti aduni gandurile si sa centalizezi intr-un review ce ai facut timp de o saptamana pe un astefel de oras plutitor, in care fiecare cauta altceva: lux, distractie, socializare sau turism!

Piscina

Era pe puntea 11, Vivaldi, cu un design impresionant, cu multe scari si alte obiecte de decor... Avea doua bazine pentru hidromasaj si alte doua pentru copii si adulti. In jur, multe sezlonguri, iar prosoapele le puteai primi de acolo. Nu am fost la piscine, doar am trecut pe acolo de vreo doua ori, sa cunoastem si noi nava. Seara arata superb cum este luminat. In capatul puntii se afla un bar. Nu lipseau nicaieri colacele de salvare! Iar angajatii liniei erau mereu pe faza sa stearga apa de pa marginea piscinei, sa nu existe pericolul de a luneca.

Pana si pe fundul piscinei era sigla si numele liniei de croaziera-soarele albastru MSC!

In general, la piscina stateau cei mai in varsta, care de obicei nu prea coborau in porturi si rameneau la plaja pe vapor. Multi stateau si imbracati, doar sa se relaxeze si sa respire aer nepoluat.

Tot la puntea 11, intr-un capat erau cele 2 restaurante –bufet, iar in celalalt era centru de sanatate si infrumusetare: spa, gimnastica, sauna, coafor, etc. si inca doua baruri, iar piscina in mijlocul puntii. Si clubul pentru copii-care avea un program variat in fiecare zi, exista chiar si pentru ei tiparit un program zilnic, cu activitatea lor, iar animatorii erau costumati in fiecare zi altfel.

La ultimul nivel, era solarium-ul si terenul de mini-golf.

Pe puntea 12, Rossini, era un club si o discoteca, pista de alergat si cabinele –suita cu balcon. Puntile 10,9, 8 si un capat din 7 erau destinate cabinelor. Restul din puntea 7, Scarlatti, era ocupat deLirica Lounge-era locul unde ne intalneam pentru a pleca in excursii, iar restul, in alt capat de catre centrul medical, sunt fericita ca nu a fost nevoie sa trec pe acolo, nici macar sa fac poze si ne-am intors acasa sanatosi.

Puntile 5 si 6, cum am amintit mai sus erau zone comerciale. Tot aici era si receptia, am trecut doar de vreo 2 ori pe acolo, nefiind necesar, dar pot spune ca fetele erau extreme de zambitoare si amabile. Nu departe de receptie, la acelasi nivel, este Biroul pentru excursii, unde in fiecare seara puteai lua programul pentru a doua zi, daca doreai sa-l studiezi si inca nu ai ajuns in cabina sa-l citesti pe cel adus de camerista. Tot aici primeai si informatii suplimentare despre ceea ce doresti sa faci a doua zi in portul in care urma sa ajungi.

Daca doreai sa cumperi excursii de la bordul navei, aveai de ales in portul respective 4-5-6 variante, care costau intre 34-112 euro. Unele dintre ele aveau si pranz inclus, altele doar transport si ghid in limba italiana sau engleza. Daca doreai sa mergi pe cont propriu, de la receptie puteai cumpara si plati cu cardul de croaziera biletul la autobuzul care te ducea din port in oras. La fiecare coborare te asteptau angajatii MSC cu cate o harta a orasului. Programul cand oprea si pleca din porturi l-am primit in camera din prima zi, dar il mai si anunta zilnic la difuzor, sa nu uitam. La fiecare coborare de pe vas cand prezentam cardul si-l scanau, aparea si poza fiecaruia pe care ne-au facut-o la imbarcare, cand ne-a eliberat cardul si astfel ei stiau cate persoane au coborat si cate au urcat, deci observau daca lipseste cineva in momentul cand vaporul avea ora de plecare.

Dupa 2 ore de la plecarea vaporului din Genova, au oprit undeva in apropiere de Portfino, unde a ramas cam 4 ore. Au anuntat la difuzor ca daca sunt pasageri care doresc sa mearga in oras, sunt 2 salupe MSC, care vor duce turistii pana in port, contra sumei de 12 euro. Noi nu am fost, pentru ca eram la faza cu despachetatul hainelor si eram si cam obositi de pe drum, dar nu regret, deoarece la intoarcerea acasa am venit exact pe coasta marii, catre La Spezzia si asa am trecut fix pe langa Portofino si am vazut portul de sus!

Contabilitatea

Este in apropierea receptiei si acolo poti primi informatii despre situatia cheltuielilor efectuate la bord. De obicei nu este aglomerat, sunt cate 2-3 anagajati de serviciu mereu. Deci pe vapor nu ai nimic ce face cu banii in numerar, tot ce cheltuiesti vei achita prezentand cardul de croaziera. Deci, trebuie sa aveti mare grija de el sa nu-l pierdeti! Este foarte important, chiar daca este gol. Se poate alimenta cand doriti printr-o vizita la oficiul de contabilitate, unde ti se elibereaza mai intai o foaie cu situatia cheltuielilor in acel moment. In ultima seara, vei primi in camera, pe sub usa, ultima situatie, iar dimineata, de la ora 6 trebuie sa mergi sa reglezi contul, pentru ca daca esti pe minus, nu te poti debarca.

Foto shop

Se afla pe puntea 6 si acolo lucreaza 3 romani. La coborarea in majoritatea porturilor, un angajat de la foto shop face cate o fotografie tuturor, care nu este obligatoriu sa o cumperi, doar daca doresti. Trebuie sa ai rabdare sa –ti descoperi portretul in sutele de fotgrafii expuse acolo si fara sa vrei ii vezi in poze pe toti pasagerii de pe Msc Lirica!

Fotografiile sunt intr-adevar deosebite, sunt montate pe o alta ilustrata cu portul respectiv, alaturi de obiectivele turistice importante si poza cu Lirica. Pretul este pe masura-adica 10 euro bucata. Ne-am cumparat si noi cate una de fiecare, sa ne ramana amintire. Iar fata de-acolo, romanca din Brasov, ne-a mai daruit inca una cu vaporul. Daca este un grup si cumpara mai multe bucati, sunt si reduceri.

Despre raul de mare,

Pana acum mi se parea ca suna ‘’ a fitze’’, pentru ca am mai calatorit pe mare cu fery-boatul si cu vapoare mici, in excursii de-o zi, de vreo 14 ori pana acum, chiar si pe vreme rea si niciodata nu am avut rau de mare, ci …rau de debarcare! . Si ma gandeam ca nu mi se poate intampla tocmai mie. Dar, citind pe internet despre acest subiect, am decis sa-mi cumpar totusi o cutie de Emetostop, pentru raul de miscare. Sotul meu, in prim seara, fix in 13, de ziua lui, m-a condus la cina si in 5 min a si plecat, sub pretext ca nu se simte bine. Am pus-o pe seama oboselii de pe drum, a noului si a emotiilor care ne copleseau. A doua seara, prima seara de gala, cand trebuia sa ne imbracam elegant, venea si capitanul, am intarziat din nou jumatate de ora, pentru ca din nu nu se simtea bine. De data aceasta, m-am gandit eu ca i s-a facut rau din cauza gandului ca trebuie sa foloseasca cravata! Ce rea am fost! Ziua nu avea nimic, pentru ca vaporul stationa, dar seara, cand pleca senzatia de rau aparea!

Eu nu am avut nimic pana a 4a noapte, cand am plecat din Salerno, erau valuri, singura noapte cu valuri si m-am simtit ametita, nesigura, ma dureau ingrozitor tamplele si aveam senzatia de greata. Asta cand ma ridicam din pat, daca nu o faceam, nu aveam nimic. Am dorit sa mergem la cina si am reusit cumva sa ajungem, tinandu-ne de bara aceea de pe hol.

In drum spre restaurant a trebuit sa trecem pe langa magazinele Duty-free, care isi scosese mesele cu promtii in fata magazinului. Deodata a venit, cred un val mai mare si mi-am pierdut echilibrul si am incercat sa ma sprijin de-un colt de masa si eram sa-i daram toate ceasurile expuse acolo. Era o situatie tragico-comica, nici nu stiai cum sa reactionezi! Noroc ca nu aveam tocurile din seara de gala! Ca ma alegeam si cu vreo glezna rupta. Toti angajatii de la Duty –free erau romani! La masa nu am putut manca, doar am ciugulit un pic, spre dezamagirea chelnerului, care stia ca sunt o gurmanda si ma bucur de fiecare preparat nou pe care ni-l aducea. Ne-a recomandat sa reducem la maxim consumul de lichide, pana trece senzatia de rau si asa am facut. In cabina am luat si eu si sotul un Emetostop, care ne-a linistit imediat, dar si ne-a trimis de urgenta ‘’in lumea viselor’’.

A doua zi era ziua in care ar fi trebuit sa ajungem in Tunisia, dar am ramas in larg, asadar dupa micul dejun, in care tot mai persista starea de greata, am venit in cabina si iar la somn. Nu se mai clatina vaporul, era din nou o placere sa te plimbi prin el, dar noua iar ne era somn. Dupa o juma de ora la soare in fotoliu in capatul puntiii, la pranz si din nou la alt somn si tot asa! Cred ca asa somn n-am mai avut in viata mea, dar poate era si de la efectul medicamentul, pt ca are efect 24 de ore. E si somnul un fel de manifestare al raului de mare. Altul ar fi pofta exagerata de mancare sau la altii se manifesta prin vomitat!

Seara am fost mai binisor, iar ziua urmatare am fost ca nou- nouta, pentru ca trebuia sa calc pe pamant spaniol pentru prima data, in insula Palma de Mallorca! De fapt, era a doua seara de gala si cea mai frumoasa si mi-amintesc ca mi-am revenit, ba eram chiar foarte vioaie.

Nu regret faptul cu raul de mare. Din contra ma bucur ca am cunoscut si aceasta senzatie, sa le stiu pe toate! V-am povestit si voua sa stiti ca nu e mare scofala! Sa nu cumva sa ratati experienta unei croaziere doar pentru ca exista putin si raul de mare! Si nu am de gand pentru niste dureri de cap sa cobor nota pe care o voi acorda acestui review, pentru ca intr-adevar am avut o vacanta de poveste.

Masa

Exista posibitatea de a lua 5 mese pe zi…pentru cine nu avea ce face si putea! Noi o singura data am fost de 4 ori, in rest de 2 sau 3 ori, depinde de programul din ziua respectiva. Trei mese principale si gustari intre ele. Micul dejun si pranzul se putea lua si in restaurantele A’ la carte, dar si la buffet suedez. In schimb cina, doar la A ‘la carte si acolo nu cand vrei, ci cand te-ai programat de la inceput.

Servirea in sistem bufet suedez

Existau 2 restaurante de acest gen, la etajul al 11 lea, La Pergola si Le Bistrot. Alaturi, este pizza, sau grilul (cu hamburgheri, hot-dog, fructe, ceai, cafea lapte, suc), de unde poti servi cate o gustare, intre mesele principale. Exista dozatoare de unde te poti servi cu apa plata (inclusiv cu cubulete de gheata), doua feluri de suc, cafea, lapte sau apa fierbinte pentru ceai. Acestea-pana la ora 17, cand se face inchiderea.

Masa o poti servi in interior, admirand peisajul, prin geamurile imense, sau daca ai noroc si gasesti o masa libera-afara, unde chiar este nemaipomenit. Ospatarii sunt atenti si debaraseaza rapid, cum pleaca cineva si pregatesc masa pentru noii veniti. Mancarea a fost foarte gustoasa, am incercat sa gust din toate, in zilele cat am fost acolo. Fetele de masa intdeauna foarte curate, iar servetele erau din panza.

Dimineata-erau 2-3 feluri de croasante, chek, gogosi, chifle, paine alba, neagra si paine prajita. Apoi multe sortimente de unt, margarina, gemuri, miere, cereale, compoturi, fructe proaspete la toate mesele, 3-4 feluri zilnic. Oua fierte si omleta, 2-3 feluri de cascaval, salamuri, sunca presata, carnati si crenvusti!

Pranzul-era foarte divers, preparate din legume si carne de peste, porc, vita sau pui. Plus multe feluri de paste, ca doar e Italia! Si nelipsitele fructe de mare, pregatite sub toate formele posibile. Mai putin supe-ciorbe! La desert intotdeauna erau 2 feluri de prajituri delicioase. Si iarasi fructe.

Nu trebuia sa astepti prea mult la rand, pentru ca mergea totul rapid, iar preparatele erau intodeauna calde. Un mare plus, pentru igiena si pastarea sanatatii, il da faptul ca la intrare in fiecare restaurant de la bordul vasului exista un dispozitiv cu gel, cu care sa te dezinfectezi pe maini, dupa ce ai pus mainile pe usi, in drumul spre restaurant.

Restaurantele A’la carte

Noi eram programati la restaurantul La Bussola, pe puntea 5, dar mai exista unul, care era pe puntea 6. Ora pe care am ales-o este 21,30, pentru ca in prima serie mi se parea prea devreme si ma temeam ca nu reusim sa ajungem, daca venim din oras mai tarziu si nu avem timp sa ne pregatim. Numarul mesei l-am primit cand ne-a facut imbarcarea si eram obligati tot acolo sa stam in fiecare seara. Cine dorea si avea timp, putea servi aici si micul dejun si pranzul, dar cina doar aici mai se putea lua, dupa ora 17!

Am fost asezati la masa alaturi de 2 familii de romani din Chisinau, foarte simpatici si prietenosi. Ospatarul-surpriza, chiar din Constanta! Se numeste Iulian. Deci, eram ca acasa. La masa alaturata, inca un roman, din Breaza-Florin! Disperati dupa ziare romanesti, dar noi le uitasem in masina …. in parcare in Genova. Vin in tara cam la 9 luni si se bucurau nespus sa mai vorbeasca romaneste cu cineva.

Atmosfera aici era cu totul alta decat la restaurantele cu servire sistem bufet-suedez. Se auzea muzica discret, mesele mari si rotunde, pentru 6 persoane, pregatite cu atentie, aveau orhidee si uneori (in serile de gala) un sfejnic cu lumanari. Salonul-restaurant era iluminat cu o multime de spoturi pe tavanul care avea un decor foarte frumos, in rest stalpi de marmura, peretii imbracati in tapet de matase foarte frumos, chelneri foarte bine pregatiti in tehnica servirii. In serile de gala ei renuntau la uniforma neagra si o luau pe cea alba, cea pentru festivitati. Iulian, chelnerul nostru avea si un ajutor, un baiat din America de sud. In fiecare seara ne aducea lista meniu, erau doua variante, a cate 3 feluri fiecare, plus la desert o prajitura si inghetata, mereu cu alte arome. Am servit multime de specialiti din fructe de mare, nu cred ca mi-a scapat vreuna, peste de foarte multe feluri si marimi, chiar si delfin. In alte seri ne servea rata, cocos sau antricot de vita, pregatit in diferite feluri si cotlete de porc, fiecare ce vrea sa aleaga. Paine, la ei nu se prea foloseste, pe farfurioara ne astepta intotdeauna o feliuta minuscula de paine neagra, o chifla si un stics sau un alt fel de placintuta sarata! Preturile la bauturi erau urmatoarele: o sticla de apa minerala de 1 litru, 2,40 euro, o bere la cutie, de la 4 euro in sus, o sticla de vin de la 18 euro in sus. Existau si pachete de bauturi racoritoare sau alcoolice, pentru cei care preferau aici sa ia toate cele 3 mese, care aveau oarecare reducere, dar pentru noi nu au fost necesare. Preturile nu mi s-au parut extrem de mari, daca stau si ma gandesc ca in Roma, la Vatican, am platit 2 euro pentru o sticla de apa minerala de 0,50 ml si sotul 7 euro pentru o bere la halba! Deci, pe vapor, nu este mai scump decat in centrul unei capitale europene.

In restaurant, mobilier frumos si elegant. Lumea era relaxata, eleganta si fericita! La cina oamenii se imbracau un pic mai ingrijit decat la celelalte mese, unde majoritatea erau sport, pentru ca se pleca in excursii si trebuia sa fie cat mai lejeri, pentru ca de multe ori era foarte mult de mers pe jos. In serile de gala (doua la numar) chiar erau imbracati elegant, dar nu exagerat! Mai erau si in tinuta mai obisnuita.

Seara abia asteptam sa ne reintalnim cu vecinii de masa din Chisinau si fiecare isi povestea, la un pahar cu vin, cum si-a petrecut ziua in portul respectiv. M-au amuzat cateva situatii in care am descoperit ca uneori si Europa e mica, pentru ca am dat de ei in portul respectiv si de 2-3 ori pe zi, in timpul vizitarii muzeelor, bisericilor, sau chiar pe strazi. Si deja sunt persoane cu care ma intalneam la masa, in lift sau in autocar, pe care deja ii recunosteam din vedere! Si din personalul care lucra la animatie si in alte sectoare. Deci, te obisnuiesti rapid.

Ii sunt profund recunoscatare lui Iulian, pentru ca m-a ajutat cu foarte multe informatii si mai ales pentru ca m-a pus in legatura cu un grup de 15 turisti din Bucuresti, care erau acolo cu ghidul lor si inca din a doua zi ‘’ne-au adoptat’’ si pe noi doi si zilnic eram cu ei in excursii si e minunat sa ai ghid in limba romana! Era un grup-ca o familie, toti erau nedespartiti, circulau prin Europa de 11 ani impreuna, e uimitor cum puteau face acest acest lucru, de-a lungul timpului, mai ales ca erau din diferite zone ale tarii: Bucuresti, Onesti, Lugj, Timisoara, iar o persoana chiar venise din SUA. In general erau de toate varstele, oameni deosebiti, veseli, plini de energie cu care am putut discuta ca si cand ne-am fi cunoscut dintotdeauna. Atat ei, cat si ghidul, ne-au facut vacanta si mai frumoasa, pentru ca amintirile din excursii sunt de neuitat. Au fost atat de draguti si ne-au asteptat si in ultima zi, dimineata, dupa ce ne-am debarcat, am dus bagajele la masina si ei la ‘’Bagaje de mana’’ne-am intalnit ca sa vizitam si Genova, pentru ca ei aveau avion abia dupa amiaza. Si…cine stie, poate ca odata vom mai merge si noi cu ei in vreo excursie? ! Mai ales ca ghidul este si patronul agentiei si autocarele pentru excursii le inchiriaza (culmea!) din orasul meu, de la o cunostinta comuna!

Majoritatea turistilor erau sositi cu avionul sau cu avioanele, spre exemplu grupul din Bucuresti, neavand avion direct exact in zilele imbarcarii si debarcarii, au trebui din Roma sa ia alt avion, ca sa nu fie nevoiti sa mai ia 2 cazari pana in ziua care trebuia. Cei din Chisinau, au venit pana in Roma cu un avion si de acolo au venit 5 ore cu trenul pana in Genova.

Vremea

A fost placuta, pentru excursii. Au mai fost si zile in care soarele se ascundea intre nori si imi intuneca imaginile din fotografii. Am facut plaja doar 2 ore in toata croaziera, in insula Corsica. Asta din lipsa timpului, nu a soarelui.

In Roma era frumos, dar dupa amiaza o ploaie de vreo 2 ore ne-a cam udat, dar mi-a placut, era o ploaie marunta si calda de vara.

In Salerno, cu toate ca este cel mai sudic punct al Italiei in care am ajuns in croaziera, unde ma asteptam sa fie canicula…. era frig, doar 14 grade si un vant rece care m-a facut chiar sa-mi pun gluga de la hanorac.

In Palma de Malorca, Marsilia si Genova (ultima zi) vremea incepea sa se incalzeasca mai mult. Deci in concluzie, vreme mai rece ca de obicei pentru aceasta perioada a anului, dar numai buna pentru cei ca mine dornici de vizitat, pentru ca daca era mai cald ar fi intervenit mai mult disconfort sau oboseala, asa a fost aproape perfect.

Bacsisul

Este un obicei international, pentru cei multumiti, de a rasplati serviciile oferite de personalul care au facut ca vacanta pe croaziera sa fie atat de placuta. Acesta consta intr-o suma sugerata de 7 euro pe zi de persoana, adica de 49 de euro pe 7 zile pentru fiecare persoana, deci 98, pentru o cabina. Daca aceasta suma vi se pare mica sau mare, pana in ultima seara va trebui sa treceti pe la receptie sa mariti sau sa micsorati suma propusa, daca nu ati trecut, inseamna ca sunteti deacord si vi se va opri in mod automat din card. Acest bacsis se va imparti la absolut tot personalul care lucreaza pe nava, chiar si la cei pe care nu ati avut ocazia sa aveti tangente.

Seara de gala

In ziua cand am ramas in larg, ne indepartam deja de Italia! La difuzor, o voce calda si placuta spunea: ‘’Bye-bye Italia’’. In acea seara era programata seara de gala, cand toata lumea era mai odihnita, ramanand pe vapor.

Prima surpriza a fost spre finalul cinei, cand s-au stins luminile in restaurant si pe o muzica atent selectionata (‘’Gloria, Gloria’’, dar nu melodia lui Vivaldi, ci alta corala) si pe fondul aplauzelor noastre - au aparut defiland cei de la echipa de animatie, bucatarii si ospatari cu torturi de inghetata imense si lumanari! Acum cand ma uit la filmarea aceea, ca sa-mi amintesc, sa va pot povesti…. mi-au dat lacrimile de emotii! Dupa aceea, cel mai simpatic animator de pe vas, i-a prezentat cei mai priceputi bucatari, pe care noi i-am primit si aplaudat cu caldura!

A doua surpriza era la ora 12 noaptea, cand am fost cu totii invitati sus, la piscina, unde abia acolo incepea adevarata distractie! Am asteptat cu nerabdare inca o ora pana a venit momentul, pentru ca nimeni nu vroaia sa ne spuna despre ce se va intampla acolo nici macar chelnerii nosti cu care ne imprietenisem din prima seara (de ne spuneam chiar pe nume), zicand ca nu mai este surpriza, daca ne povestesc dinainte si chiar aveau dreptate! Ar trebui sa nu va spun nici eu voua, ca sa nu stiti cand veti ajunge in aceeasi situatie!!!

Ne-am gandit ca ar trebui sa luam ceva mai gros de imbracat, decat in restaurant, totusi elegant si cand a sosit ora potrivita toate lifturile erau pline de oameni care se indreptau la etajul 11! Acolo totul era amenajat cu mult fast, incepand din mijloc de la mesele care se intindeau pe zeci de metri, sub forma de potcoava, inconjurand una dintre piscine. Mesele erau incarcate de zeci de preparate reci pregatite si ornamentate pentru noi. Nu pot sa va spun mai mult despre acest aspect, veti vedea mai multe din fotografii. Bucatarii defilau necontenit, aducand alte platouri cu bunatati: gustari, dulciuri si fructe.

Bautura era contra cost, la barurile amenajate pe aceasta punte. Pe celelalte laturi erau mese si scaune unde sa poti sta si consuma. Peste tot mascote si steaguri MSC.

Era caldut afara, o noapte superba, cu luna plina. A inceput sarbatoarea! La microfon o tanara ne-a urat bun venit si distractie placuta in italiana si alte limbi de circulatie internationala. A facut un pic de atmosfera, incercand sa ne capteze interesul pentru melodie, incat multi repetau dupa ea anumite versuri si din nou aplaudam.

Apoi, pe un alt fond muzical si aplauzele noastre a urmat un moment deosebit, chiar teatral, as putea spune. Adica pe scara care cobora in fata noastra, de la puntea nr. 12, au coborat rand pe rand, prezentati de fata de la microfon, toti cei 700 de angajati MSC, care ne-au servit in cele 7 zile, la bordul navei Lirica. Pe rand, imbracati fiecare in uniforma pe care o poarta! Am filmat toata aceasta scena, care a durat ceva timp si nu mi-a ajuns cardul de 2 GB, a trebuit sa scot altul pentru fotografii! Asa ca am vazut nu doar receptionerii, animatorii, chelnerii, bucatarii, marinarii, motoristii, ci si pe ceilalalti, apoi toti care ce au defilat prin fata invitatilor, s-au asezat in spatele meselor incarcate. La final a coborat capitanul, iar atunci aplauzele s-au dublat, chiar cand credeam ca ne dor palmele si ca nu mai rezistam!

A fost cea mai emotionanta amintire din aceasta croaziera! Undeva departe, pe Marea Mediterana, intre Tunisia si Palma de Malorca, sub cerul plin de stele si luna plina, printre oameni necunoscuti, sus, pe o adevarata insula plutitoare, intr-un decor de basm, chiar am avut nevoie sa ma ciupesc, sa pot crede ca-i adevaratat! Atunci, de acolo, in miez de noapte v-am trimis telepatic si voua un gand bun, tuturor celor care m-au ajutat sa ajug aici, celor mi-au citit si votat reviews-urile mele scrise anul trecut! Fara voi nu as fi fost atunci acolo! Multumesc!

Petrecerea a continuat cu muzica, dans, mancare si bautura. Nu stiu cand s-a terminat, pentru ca noi ne-am retras (dehh, batranetea) !

Debarcarea

…moment nasol!

Ne-am facut bagajele seara, cum ne-am intors din Marsilia, inainte de cina. minibarul nu a venit nimeni sa ni-l verifice, sau asa am crezut noi, pentru ca de fapt nu am consumat nimic din el. De la receptie am primit etichete pentru trolere, care au pe dos banda adeziva si le-am pus pe maner, dupa ce ne-am trecut datele personale si nr cabinei, numele vasului si data debarcarii. Bagajele trebuiesc scoase pe hol de seara sau cel tarziu pana la ora 2 noaptea, iar pijamalele si restul obiectelor necesare le ia fiecare intr-un mic bagaj de mana. Dimineata, la contabilitate am fost sa mai depun un rest mic, pentru ca depasisem un pic la cheltuieli si dupa micul dejun, la ora 8-9 incepea debarcarea.

Se facea pe culorile etichetelor de la trolere, ca sa fie mai usor. La difuzor anunta acest lucru periodic. Cei care aveau retinute la controlul cu raze X diferite cumparaturi interzise pe vapor sau alte obiecte, acum si le puteau recupera pe baza chitantei eliberate cand le-au predate. Bagajele asteptau intr-o sala, tot pe culori, sub directa supreveghere a angajatilor MSC.

Erau carucioare cu care te puteai ajuta sa duci bagajul pana la locul dorit. Cardul de croaziera ne-a ramas amintire. Am ajuns rapid la parcarea MSC in care era masina noastra, am lasat bagajele si ne-am grabit sa ne intalnim cu grupul din Bucuresti, cu care am plecat sa vizitam Genova, pe care doar am strabatut-o in ziua imbarcarii.

Concluzia

Am avut o vacanta deosebit de frumoasa, despre care mai am inca foarte multe lucruri de povestit, pentru ca aici, in cele 12 pagini pe care le-am umplut, am scris doar despre vapor. O sa incerc sa povestesc despre cele 6 orase-porturi in care am ajuns si le-am vizitat, atat cat timpul ne-a permis. Am facut foarte multe fotografii si filmari scurte, pe care zilnic le descarcam in laptop, curiosi fiind sa le vedem. Am plecat cu 3 aparate foto, vreo 3 carduri de rezerva si 2 sticuri, pentru ca dupa debarcare noi ne-am continuat vacanta si ‘’pe pamant’, . nu doar ‘’pe valuri’’, prelungind –o cu un mic tur la Cinque Terre, Sirmione (Lacul Garda), Verona si 2 zile de plaja la Lido di Jessolo (langa Venetia). Si asa am avut in total 12 zile de vacanta frumoasa, in care pretutindeni am intalnit si romani!

Am plecat de acasa cu vreo 1 kg de hartie scoasa la imprimanta cu descrierea obiectivelor turistice din orasele in care imi doream sa ajung.

Timpul la bordul vasului a trecut prea repede! Nici nu va imaginati cat de practic este sa vizitati mai multe orase, care pe harta sunt la distante destul de mari, intr-un timp relativ scurt, fara sa fii nevoit sa iti tot faci si desfaci bagaje sau sa tot schimbi avioane sau trenuri! Sau …cum ar fi sa adormi in Spania si dimineata sa te trezesti in Franta? ! Si la un moment dat destinatia in care trebuie sa ajungi, sau locul in care te afli la un moment dat chiar nu mai conteaza, pentru ca acolo ai absolut tot ce ai nevoie. Vapoarele sunt adevarate orase impresionante in marimi, in fiecare port am vazut cateva, adevarati titani ai apelor, care pot demonstra cu brio de ce sunt in stare. MSC Lirica cred ca era mai lung si mai inalt si decat Palatul Buckingham din Londra!

Acest tip de croaziera este recomandat in general oamenilor cu venituri un pic peste medie. Eu daca imi voi permite candva, mi-as mai dori sa mai plec intr-o astfel de vacanta, de preferinta sa vad alte insule ale Greciei in care inca nu am ajuns.

Daca nu am reusit sa va conving perfect ca merita incercat, poate am sa reusesc cu cele 100 de poze pe care intentionez sa le incarc la acest review. Si as dori inca o data sa va multumesc tuturor pentru aceasta vacanta: Domnului Ioan Basea, de la agentia Croaziere. net, care mi-a daruit biletul, administratorului site-ului, voua tuturor cititorilor si, bineinteles internetului!

---

VIZUALIZĂRI: 15040 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI