Mănăstirea Ciucea - 'şi cum te-nchini în rugăciune'

TIPĂREȘTE

Două au fost evenimentele care m-au determinat să vă "delectez" azi cu o scriere despre o mănăstire, despre care nu s-a mai scris pe acest sait.

În primul rând, azi, 30 noiembrie, românii ortodocşi îl prăznuiesc pe Sfântul Andrei supranumit "Apostolul românilor", aşa că, la ceas de sărbătoare creştină, cred că pică numai bine un review dintr-un lăcaş creştin ortodox; asta cu toate că hramul bisericii mănăstirii despre care am să vă vorbesc este cu totul altul şi anume "Naşterea Maicii Domnului";

În al doilea rând, tot azi am aflat că, cu largul concurs al statului român, care nu-i în stare să-şi apere drepturile, cu toate că după moartea lui Goga soţia sa, Veturia a donat Domeniul de la Ciucea statului român (în 1966), zilele astea, TOT domeniul a fost retrocedat către 3 nepoţi de frate ai Veturiei.

Şi uite aşa, sunt foarte revoltat, deoarece mă aştept ca după retrocedare, domeniul să devină sală de nunţi, cum s-a întâmplat cu castelul de la Bran (înainte ca cineva să mă contrazică, îi garantez că ştiu ce vorbesc, am o colegă care şi-a ţinut nunta la Bran, în castel, după retrocedarea sa), iar exponatele ce se găsesc azi în castel să fie duse prin muzeele de la Cluj.

Dar, să revin...

La 85 km de Oradea, pe E60, pe ruta spre Cluj - Napoca, sau la 75 km de Cluj, atracţia orăşelului de munte Ciucea, este Complexul Octavian Goga.

Acesta este constituit din "Conac", "Casa de Oaspeţi", "Mausoleul Iubirii" şi Mănăstirea şi biserica din lemn cu hramul "Naşterea Maicii Domnului".

Despre mănăstire şi biserică, vreau să vă scriu, în continuare, câteva rânduri.

Călătorul ce doreşte să viziteze mănăstirea şi respectiv biserica de lemn, poate parca maşina în parcarea principală a complexului (Coordonatele gps ale acestei parcări sunt N46.948913 x E22.813684 şi de acolo să acceadă pe domeniu, de unde până la mănăstire este o aruncătură de băţ, sau să procedeze cum am procedat eu, adică să parcheze în parcarea mănăstirii (de pe şosea se vede "Casa de pe Stâncă" - foto 1), de unde, pe scările abrupte să ajungă direct în curtea mănăstirii (coordonatele acestei parcări sunt N46.947347 x E22.815181.

După cumpărarea în 1920 de la văduva lui Ady Endre a domeniului din Ciucea, Octavian Goga a cumpărat de la Biserica Reformată o bucată de teren situată în partea superioară a domeniului, pe care era construită o clădire, ce reprezintă azi corpul mănăstirii.

La un an după moartea lui Goga, în 1939, Veturia Goga a adus dintr-un sat din Sălaj o biserică din lemn, astfel că, din acel an, urmare a dorinţei explicite a lui Goga, a luat fiinţă mănăstirea de maici din Ciucea.

În 1945 mănăstirea a fost închisă de comunişti, abia în 1994 fiind reînfiinţată.

Odată ajuns în curtea mănăstirii, după un urcuş destul de solicitant (noroc că nu foarte lung - foto 2), situată la un nivel inferior corpului mănăstirii şi respectiv bisericii se observă mâna harnică a călugăriţelor în păstrarea în deplină ordine a domeniului. Atât poteca pietruită, cât şi restul acestei curţi inferioare străluceşte de curăţenie (foto).

De aici, aruncând o privire spre curtea superioară, zărim silueta mănăstirii şi a bisericii (foto 4), ce-şi înalţă turla din lemn la concurenţă cu falnicii brazi din apropiere. De asemnea, se observă munca asiduă de terasare a terenului şi de stabilizare a acestuia cu ziduri masive din piatră, precum şi fundaţia din piatră a corpului mănăstirii (foto 5), ce găzduieşte chiliile şi toate cele trebuitoare vieţii de obşte.

După o altă etapă de urcare, se ajunge în curtea principală a mănăstirii, unde, lângă corpul principal am descoperit şi o maşină folosită de măicuţe (foto 6), semn că pe partea cealaltă, cu domeniul Goga se poate urca şi cu auto, cel puţin cu autoturismele... abilitate (foto 9).

De aici, se observă deja biserica din lemn, în toată semeţia şi de ce nu, frumuseţea sa (foto 7 şi 8). De pe un panou citim istoricul bisericii :"În 1939, după moartea poetului, Veturia Goga aduce la Ciucea un monument de arhitectură ţărănească, biserica de lemn din comuna sălăjeană Gălpaia, cu hramul Naşterea Maicii Domnului, construită în anul 1575. Biserica este construită din bârne de stejar, învelită cu şindrilă de brad. Turnul bisericii este lucrat după modelul bisericilor maramureşene"

În curte mai există o fântână (foto 10), iar deasupra mănăstirii se regăseşte mormântul provizoriu (foto 11), în care a fost amplasat trupul lui Goga între 1938 şi 1958 (în 1958, după 20 de ani, Veturia Goga a terminat mozaicul de pe mausoleul iubirii - l-a lucrat singură, şi a mutat acolo osemintele - foto 12).

Întors în curtea mănăstirii, am urcat cele câteva trepte până la intrarea în biserica de lemn, pe care am găsit-o deschisă (dar uşa este aşa de mică, încât - credincios, au ba - trebuie să te apleci ca să poţi intra), iar o călugăriţă era prezentă pentru a vinde lumânări şi diverse obiecte de cult şi închinăciune, călugăriţă ce mi-a răspuns cu amabilitate la întrebări.

Astfel, am aflat că obştea-i constituită din 7 călugăriţe, păstorite de Maica Stareţă Inocenţia Filip, iar preot este Arhimandritul Teofil Părăian (asa figurează într-un pliant cumpărat atunci, cu care mi-am împrospătat impresiile) şi că în bisericuţă se fac rar şi doar vara slujbe, în rest, slujbele se ţin într-o capelă amenajată în corpul de chilii a mănăstirii.

Dar, revenind la biserica de lemn, am remarcat austeritatea din aceasta, nu există nici măcar o pictură pe lemnul bisericii, doar în zona altarului sunt câteva icoane, pe jos, podeaua din piatră este acoperită ici-colo cu câte un covor tradiţional, mobilierul bisericesc este integral din lemn vechi, înnegrit de vreme, iar praporii sunt cei mai modeşti pe care i-am văzut, neavând nimic de-a face cu opulenţa afişată prin alte mănăstiri/biserici.

Sigur că, chiar nebisericos fiind, dar credincios totuşi, am zăbovit câteva minute în această biserică veche, am spus o rugăciune şi mai multe rugăminţi şi am simţit, cu siguranţă că sunt mult mai aproape de cele sfinte decât prin alte locuri prin care am mai fost.

La plecare, am cumpărat pliantul despre care v-am spus deja, am făcut o donaţie mănăstirii, am cumpărat câteva lumânări pe care le-am aprins afară, în locul special amenajat, spre veşnica pomenire a celor dragi mie, ce s-au dus dintre noi, precum şi pentru cei vii, ca să-i/ne ajute Dumnezeu!

Vreau să redau din pliantul procurat acolo, câteva rânduri aparţinând maicii stareţe, pentru a înţelege mai bine ce reprezintă Mănăstirea Ciucea pentru persoana care o conduce : "Între 2 oraşe mari ale Transilvaniei, Cluj-Napoca şi Oradea, la Ciucea, acolo unde apele Crişului se despart în 3 braţe, supuse parcă unui magnetism, izvorând de sub stânca dealului care le absoarbe în dreptul casei lui Goga frumuseţea Apusenilor este încoronată o bisericuţă, monument istoric, care a fost adusă din dorinţa poetului pătimirii noastre, dintr-o comună sălăjană, de către soţia acestuia Veturia Goga, după moartea poetului. Bisericuţa de la Ciucea a fost adusă în scopul întemeierii unei mănăstiri, fapt care a fost împlinit... ".

Încheierea, totuşi cred că trebuie să-i aparţină lui Octavian Goga cu a sa poezie Răsună Toaca :

În concluzie, AmFostAcolo şi vă recomand şi vouă să vizitaţi această micuţă şi austeră mănăstire (7 suflete).

---

VIZUALIZĂRI: 4018 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI