Condiţii decente (raportate la preţul plătit)

TIPĂREȘTE

Salutare!

Cu aproximativ un an în urmă aflam despre existenţa unui sat din judeţul Mureş, în urma unui apel telefonic prin care eram anunţaţi că vom participa, în localitatea cu pricina, la un eveniment de familie.

Toată povestea a început cu o întrebare simplă şi firească: ”Agrişteu? Şi cam pe unde vine asta?” iar răspunsul a sunat sec: ”lângă Bălăuşeri”. ”Aha, m-am lămurit! Şi... Bălăuşeri pe unde vine?” :) (ce-i drept, parcă mai auzisem de acest nume dar nu ştiam unde). ”Presupun că lângă Agrişteu, nu?” :D. Următorul răspuns avea însă să mă lămurească: ”E pe drumul dintre Sighişoara şi Mureş” – în sfârşit două nume de care ştiam foarte bine şi care m-au ajutat să aflu pe unde ar fi trebuit să ajungem. Iar când a venit şi continuarea: ”... pe unde o iei spre Sovata”, deja mi-era foarte clar: ”Gata, ştiu unde e!” – că doar mai trecuserăm pe acolo dar fără să băgăm în seamă acea comună.

Următorul pas a fost să găsim un loc unde să ne putem caza. În Agrişteu, nici o şansă aşa că speranţa rămânea pentru Bălăuşeri. După căutările de rigoare, am ajuns la concluzia că oferta nu este prea bogată şi avem de ales între un hotel şi un motel. Cum despre acesta din urmă nu am aflat prea multe informaţii (nici măcar „oficiale”) iar despre hotel am găsit am găsit mai multe date şi am văzut mai multe poze – în special cu interiorul (camere, băi, restaurant, etc.), am hotărât care e cea mai bună variantă de cazare: Complexul Romantik.

Pentru a fi cât de cât siguri că o să găsim camere libere, rezervarea am făcut-o cu aproape o lună de zile înainte de a ne caza, contactând reprezentanţii hotelului prin mail. Ni s-a răspuns foarte promt şi odată cu primirea confirmării disponibilităţii celor trei camere pe care le solicitaserăm, ne-a fost adus la cunoştinţă şi numărul de cont în care, pentru o rezervare certă, urma să depunem un avans.

Schimbul de mail-uri a continuat, după depunerea banilor primind un mesaj prin care ni se confirma primirea acestora. Şi... cam asta a fost, în doar câteva ore procedura rezervării fiind dusă la bun sfârşit fără nici cea mai mică problemă.

Adresa „oficială” a Complexului Romantik din Bălăuşeri este: strada Pricipală nr. 11-14, dar asta contează mai puţin, o mai bună informaţie privind localizarea fiind aceea că unitatea se găseşte în aşa-zisul Centru al comunei, chiar lângă nodul rutier unde din drumul naţional 13 (Braşov – Târgu Mureş) se desprind şoselele ce fac legătura cu Sovata respectiv Târnăveni. Acest fapt face ca la acest hotel să se ajungă foarte uşor şi din mai multe direcţii: dinspre Braşov (aflat la distanţa de 148 de kilometri) şi dinspre Târgu-Mureş (aflat la 23 de kilometri), pe drumul naţional 13 (E60); dinspre Sovata, pe drumul naţional 13A (distanţa de străbătut fiind de 36 de kilometri); dinspre Târnăveni, pe drumul judeţean 142 (36 kilometri de parcurs).

Coordonatele ce pot fi folosite atât pentru localizarea pe hată cât şi pentru accesul cu ajutorul unui aparat GPS, sunt următoarele: 46.409035 / 24.701235.

Complexul este compus (doar) din hotel, sală de conferinţe, restaurant, terasă şi parcare.

PARCAREA

Unitatea beneficiază de parcare proprie, aceasta fiind înpărţită în două părţi. Una dintre ele se găseşte la şosea, în faţa clădirii, spaţiul fiind destul de mare încât să se poată parca (după aprecierea mea) aproximativ treisprezece - cincisprezece maşini. Aici însă, în special seara, îşi parchează maşinile şi cei care vin la restaurant/terasă şi astfel acest spaţiu poate deveni neîncăpător.

Pentru clienţii hotelului, există şi un al doilea spaţiu de parcare, mai mare, în spatele complexului – aici se ajunge plecând tot din parcarea din faţă şi ocolind prin dreapta hotelul.

Un detaliu care cred că ar merita menţionat este acela că parcarea este supravegheată cu camere video.

RESTAURANTUL

Sala care găzduieşte restaurantul nu este prea mare şi fiind chiar la intrarea în hotel, cred că ar fi fost mai potrivită să fie folosită exclusiv pentru recepţie şi lobby. Iniţial am crezut că aşa şi este iar mesele şi scaunele (deşi cam multe) sunt doar pentru barul ce include şi recepţia. Ulterior însă, mi-am dat seama că m-am înşelat şi că defapt tot acolo se servea şi mâncare, mai exact, că acolo era restaurantul complexului – cel puţin, eu nu am găsit şi o altă sală de mese aşa că asta am presupus. Cât despre amenajare, ce să zic! Totul s-ar putea rezuma la două cuvinte: modest dar decent.

Referitor la mâncare nu cred că aş putea da un verdict clar, singura achiziţie pe care am făcut-o de la restaurant fiind pizza - servită cu promtitudine şi destul de bună (nu extraordinară dar în limitele... “comestibilităţii”:) ). Totuşi, e doar o simplă pizza şi zic eu, e prea puţin relevantă pentru a-mi putea face o impresie exactă despre mâncarea servită. Cu siguranţă data viitoare vom comanda şi altceva şi atunci o să fiu mai în măsură să mă pronunţ.

TERASA

Deşi este catalogată drept “terasă”, putem vorbi mai degrabă tot despre o sală de mese. De ce? Simplu! Din câte ştiu eu, teoria spune că o terasă înseamnă “o anexă a unei clădiri” - până aici se încadrează, “aşezată la nivelul parterului, al unui etaj sau pe acoperiş” - e la parter deci şi aici e bine :), şi cel mai important, să fie o “construcţie deschisă” - na belea, că aici nu mai corespunde definiţiei :D, acest spaţiu fiind acoperit dar având şi pereţii laterali închişi (e drept, cu sticlă dar... tot închişi sunt). Aşadar, concluzia e că terasa nu prea era terasă. Nu ştiu, poate acele ferestre din sticlă s-or da jos dar dacă la sfârşitul lunii iunie erau încă acolo, am ceva dubii.

În rest, sala arăta binişor, lemnul (băiţuit) fiind materialul dominant: acoperişul, stâlpii de susţinere (aceştia aveau şi o “lucrătură” pe ei), mesele şi băncile. Pe toate laturile cu ferestre, pe pervaze erau jardiniere cu flori (foarte frumoase ca decor căci la acea vreme erau toate înflorite).

Din câte am auzit, capacitatea maximă a acestui spaţiu ar fi de două sute de persoane iar la sfârşit de săptămână, aici atmosfera ar fi fost întreţinută cu muzică live – nu aş putea confirma această informaţie deoarece noi am petrecut seara în altă parte. Şi gata şi cu minunăţia de terasă.

SALA DE CONFERINŢE

Chiar dacă nu am avut vreo legătură (directă) cu această sală, faptul că am văzut că e menţionată la dotările complexului m-a făcut curios şi am căutat-o să văd cum arată. Şi... am mers “la ghici” căci prin hotel nu am găsit nici o plăcuţă informativă care să mă ajute să merg direct la destinaţie. Pănă la urmă nu a fost aşa de greu să o găsesc deoarece la primul etaj, din clădirea care găzduieşte spaţiile de cazare (de pe casa scării), am văzut în spatele unor uşi din sticlă un hol (amenajat cu canapea şi fotolii) care m-a făcut să mă gândesc că sigur pe acolo mai e ceva. Şi am avut dreptate, din acel hol (după colţ) intrându-se în sala de conferinţe, care defapt este amplasată deasupra restaurantului.

Sala nu este foarte mare şi nu arată rău deloc. La ora când eu am vizitat-o, din câte am băgat de seamă, era amenajată pentru 25 de persoane însă am înţeles că “oficial” are capacitatea de 50 de persoane, binenţeles asta necesitând mai multe mese şi scaune, plus alt aranjament al acestora.

Ca şi aparatură electronică nu am văzut decât un televizor, cei drept, şi acela cam mic pentru dimensiunea sălii. Altceva nu ştiu ce aş mai putea să spun – cred că imaginea ataşată este cât se poate de elocventă.

HOTELUL

Referindu-mă exclusiv la unitatea de cazare, ca o impresie generală aş putea spune că nu iese cu nimic în evidenţă dar nici nu este de ocolit. S-ar mai putea face mici îmbunătăţiri pe ici - pe colo, dar în rest, este un hotel cât de cât decent, mai ales ţinând cont şi de tarifele practicate.

Unitatea dispune de 27 de camere duble, împărţite pe patru etaje. Din câte am aflat, la unul dintre nivele camerele nu au şi balcon, în rest, pe celelalte au, fiind amplasate pe trei laturi ale clădirii – din punct de vedere al priveliştii, cele mai privilegiate sunt cele de pe latura opusă celei de la şosea (acestea au vederea către grădina şi pădurea din spatele hotelului). Că tot a venit vorba de balcon, am uitat să precizez că încă de când am făcut rezervarea am specificat că dorim camere cu balcon şi aşa cum ni se confirmase la vremea respectivă, la faţa locului am primit ceea ce am cerut.

Recepţia Prea multe nu sunt de spus, singurul “indiciu” că acest hotel are o recepţie fiind... scrisul de pe perete (hai să zicem, plus o expoziţie de cupe despre care nu am înţeles dacă erau puse acolo doar pentru impresia artistică :) sau chiar reprezentau nişte premii primite de unitate). Practic, recepţia este încadrată (total neinspirat, zic eu) în barul din restaurant.

Holurile Ce să zic! Simple, curate, cu casa scării decorată cu flori, cu sistem de iluminat pe bază de senzori de mişcare şi... cam atât.

Camera Şi despre camera în care am fost cazaţi (defapt e valabil pentru vreo cinci camere pe care le-am văzut, acestea fiind locuite de cei din grupul nostru) aş putea spune că se încadrează în nota complexului: nu era rea dar cu siguranţă se putea şi mai bine.

În ansamblu, camera arăta destul de bine iar ca dimensiuni aş încadra-o la categoria “mediu”. Mobilerul, aflat într-o stare foarte bună, era format din: dulap de haine, birou/comodă TV, două scăunele (stil taburet) şi nu în ultimul rând, cele două paturi care alipite, (cică) formau patul patrimonial. Despre saltele nu am ce comenta deoarece erau confortabile iar despre lenjeria de pat, nici atât, aceasta fiind impecabilă.

Pe pardoseală (parchet laminat) erau câteva covoraşe nu prea “atractive” privirii şi care cam stricau decorul camerei.

Cu sistemul de iluminat nu am avut nici un fel de problemă iar televizorul (tip CRT) cât şi telecomanda acestuia erau perfect funcţionale – e drept că nu am avut timp să le folosim prea mult dar a fost suficient cât să le probăm. Alte aparate electrice (minibar, aer condiţionat) nu existau în dotarea camerei.

Baia În primul rând aş menţiona că baia mi s-a părut destul de spaţioasă – nu exagerat dar pot spune că la alte hoteluri de trei stele am văzut băi chiar şi mai mici. Din păcate însă, cei care s-au ocupat de amenajările interioare se pare că nu au pus prea mare preţ pe detalii astfel că se poate spune că pe ici-pe colo, încăperea suferă puţin la finisaje şi chiar e păcat, pentru că dacă se lucra cu mai mult simţ de răspundere, totul ar fi putut arăta foarte bine.

Ca dotări, nimic deosebit - chiuvetă, oglindă, vas WC, cabină de duş, coş de gunoi, iar ca şi consumabile, am avut hârtie igienică, două săpunuri şi două pliculeţe cu şampon. Despre prosoapele primite (patru la număr) nu pot spune că erau extraordinare din punct de vedere al calităţii dar nu erau uzate şi cel mai important, erau curate şi frumos mirositoare.

Referitor la funcţionarea instalaţiilor nu am avut absolut nimic de reproşat iar apa caldă a fost la discreţie la orice oră.

Balconul Aşa cum deja am specificat, am cerut şi am primit camere cu balcon iar al nostru era situat pe latura cu parcarea din spatele hotelului. Ca şi aspect, nimic de reproşat. Mi-a plăcut în primul rând că balcoanele sunt despărţite de panouri PVC, care nu prea permit să se vadă ce se întâmplă pe la vecinii de palier – treaba asta cu despărţitoarele balcoanelor e o mai veche “meteahnă” de-a mea şi de care m-am tot lovit în ultima vreme.

Ca şi privelişte, ce să zic, aş da o bilă albă şi una neagră, pentru că pe de o parte, dacă priveam în dreapta, vedeam grădina şi pădurea din spatele hotelului, însă în faţa noastră, peisajul verde era înlocuit de unul de... şantier (şi loc de depozitare) – din câte mi-am dat seama, probabil s-a vrut a se face o extindere a unităţii, lucrările fiind însă nefinalizate, ba chiar abandonate.

Prea multe nu aş avea de spus pentru că nu prea am avut tangenţă cu multe persoane. Aşa cum deja am menţionat, la rezervare totul a fost în regulă, comunicarea desfăşurându-se foarte bine, iar la hotel, singura problemă a fost că atunci când am ajuns, domnişoara de la recepţie s-a cam uitat lung la noi când ne-am prezentat însă situaţia a fost rapid lămurită cu un simplu şi stâlcit “Nu înţeleg!”, urmat de chemarea unei alte persoane, foarte amabilă de altfel, care a preluat şi finalizat procedurile de cazare. În rest, relaţia cu alţi angajaţi s-a limitat la saluturile de la perindările noastre (la plecări şi sosiri) prin faţa recepţiei.

A venit şi momentul adevărului :) şi fără menajamente, lista ar cuprinde:

• recepţia – înţeleg că e o zonă geografică “specifică” dar poate ar fi indicat ca (toate) persoanele care deservesc recepţia şi intră în contact cu clienţii, să nu se limiteze la amabilitate ci să şi cunoască (bine) limba română. Asta ar fi una, iar a doua ar fi faptul că nu am fost prea încântat de amplasarea recepţiei în restaurant. E drept că e mai comod ca persoanele ce lucrează la bar să se ocupe şi de recepţie dar nu mi se pare chiar în regulă (sau cel puţin, nu-mi place) ca în timp ce unii stau la masă, alţii să se strecoare printre mese, încărcaţi de bagaje;

• camera – în afară de covoraşele despre care am spus că nu erau prea atrăgătoare privirii, fiind destul de uzate (pe unele margini, pur şi simplu se deşirau), puţin accent pe curăţenie nu ar fi stricat şi mă refer în special la praful de prin unele locuri (nu vă imaginaţi că m-am apucat să caut prin te miri ce unghere însă în locurile uşor vizibile, şi să nu vrei şi tot observai) şi la geamuri, care la fel, erau puţin cam prăfuite (probabil şi poziţionarea lângă şosea constituie un dezavantaj din acest punct de vedere dar asta nu ar trebui să fie o scuză:() şi ar fi meritat să fie şterse;

• baia – exceptând finisajele de construcţie de care spuneam mai devreme, aceeaşi poveste ca şi la cameră: puţin mai mult simţ de răspundere la curăţenie ar fi fost binevenit. Nu mă înţelegeţi greşit, nu era mizerie şi nici nu ne-am confruntat cu mirosuri neplăcute însă deseori detaliile vizibile, ca pete de calcar şi rugină, contează la impresia finală.

• balconul – nu cred că e chiar un aspect negativ ci mai degrabă o recomandare subiectivă, venită din partea unei persoane căreia îi place să-şi petreacă în fiecare zi câteva clipe la aer, pe balcon. Mă refer la dotarea acestuia cu scaune, eventual dacă spaţiul permite, chiar şi cu o măsuţă.

După cum probabil v-aţi dat seama şi singuri, nu totul a fost perfect dar din fericire, a fost vorba de mici probleme care se pot remedia foarte uşor (dacă se vrea şi dacă acestea se cunosc de către conducere). Chiar şi cu aceste deficienţe pe care le-am semnalat, noi am fost mulţumiţi de cazarea la acest complex. Plus că, aşa cum mi se pare normal, trebuie să ţinem cont întotdeauna şi de raportul calitate–preţ iar din acest punct de vedere nu prea cred că avem ce comenta, preţul plătit pentru cazare fiind, zicem noi, unul destul de bun.

Aşadar, unitatea nu este pentru cei pretenţioşi însă poate asigura condiţii cât de cât decente la un preţ destul de convenabil. E drept că probabil nu e recomandat să stai prea multe zile pe acolo pentru simplul motiv că nu ai ce face (eventual plimbări prin zonă) dar pentru tranzit, pentru scurte popasuri ori la nevoie, Complexul Romantik e gata să-şi primească oaspeţii, aşa cum am mai spus, în condiţii decente şi la un preţ convenabil.

Toate cele bune şi pe curând!

---

VIZUALIZĂRI: 1916 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI