Hotel Clarean ***

TIPĂREȘTE

Aș fi vrut Sicilia, o dorință mai veche, dar n-a fost să fie... A avut câștig Napoli. Despre capitala regiunii Campania citisem multe, și mai bune, și mai rele, dar n-am stat să cântăresc. Am ales și gata!

Cu trei săptămâni înainte, am cumpărat biletele de avion, București- Napoli, Compania Blue Air, cost 115 euro/ de persoană, dus-întors, și am rezervat camera pe Booking la Hotelul Clarean. Am putut opta și pentru transfer gratuit de la aeroport la hotel, tot pe Booking, rezervarea mașinii. Decolare cu întârziere, după ce, înainte cu o săptămână, o altă întârziere a fost anunțată de cei de la Blue Air, așa că în loc de 15:15, am ajuns la orele 18. Pasquale, șoferul, ne aștepta, cu zâmbetul pe buze, la ieșirea din aeroport. La întoarcere, avionul a decolat și aterizat la timp. Aeroportul Capodichino se află la cca 7 Km distanță de Gara Centrală, în apropierea căreia este și hotelul ales.

Un nume mai ciudat, nu știu de ce această denumire, am vrut, dar am uitat să întreb. Oricum, nu sună a... italian!

L-am ales pentru proximitate față de gară, ținând cont că aveam să folosim în deplasările noastre trenul, apoi, desigur, prețul, 378 euro dubla/7 nopți, cu mic dejun inclus.

Hotelul se află situat în Piazza Garibaldi, 49, la 5 min. de gară și celelate mijloace de transport în comun și, de asemenea, aproape de centrul orașului.

Clădirea hoteluli este recent renovată, după proiectul arhitectului italian Cino Zucchi care a folosit materiale naturale, cum sunt lemnul pentru porțiuni din tavan, piatra, cuprul în realizarea unor elemente decorative de efect. Recepția nu este una spectaculoasă. Un fotoliu stil, tapițat cu pluș bordo tronează lângă ușa liftului. Pe pereți, tablouri reprezentând imagini din zonele turistice ale regiunii și cel care-ți atrage atenția de cum intri este tabloul Sophiei Loren, născută în Pozzuoli, lângă Napoli.

Limbile vorbite de recepționeri sunt italiana și engleza. Scrie că și franceza, dar e la un nivel bazic. Am primit o hartă, am găsit și niște pliante. Prea multe informații însă nu am primit despre ce putem vizita. Noroc că aveam temele făcute, știam ce să vizităm. Dar mi-ar fi plăcut să-i văd și pe cei de la recepție, de altfel foarte amabili și zâmbitori, mai interesați să ne ofere informații, sfaturi... Hotelul are și un bar în care se poate intra și din interior, și din stradă. Găsești aici bere, sucuri, cola, cafea, cappuccino, dulciuri, sandvișuri.

Am avut o surpriză plăcută: rezervasem o dublă, dar ni s-a oferit în același preț un apartament.

La etajul I, la capătul unui coridor mai întortocheat, se afla apartamentul. Când am deschis ușa, un ușor miros de vechi ne-a izbit. Mobilierul, poate altceva, dar mirosul a persistat toată perioada. Camera principală, mai mare, are un pat matrimonial, flancat de două noptiere cu veioze pe ele, pe peretele opus, un dulap în care este și seif, un birou, o comodă pentru bagaje, pe perete televizor, aer condiționat. Interesant tavanul, care pe mijloc este din bârne lăcuite, luminate, de o parte și de alta fiind becuri ascunse după bârne, viziunea arhitectului care s-a ocupat de renovarea hotelului. Am avut și un răcitor care, însă, nu răcea deloc. Reclamând situația, ni s-a răspuns că nu poate răci, fiindcă e mic!!!

Camera are și balcon, dar unul extrem de mic. Camera și balconul dau spre strada laterală a hotelului, ușor mai liniștită , pentru că fațada dă spre strada principală și vis-a- vis se lucra la asfalt.

Un hol separă cele două camere și baia. A doua cameră, mai mică, are două paturi separate, o comodă pe care se află televizorul, alta pentru bagaj. Pe unul dintre pereți, aparatul de aer condiționat. E o cameră fără geam și fără ușă, ca o continuare a holului. E însă mai liniștită, ferită de zgomotul de afară.

Baia

Destul de mare. Te puteai mișca în voie, fără să te lovești de mobilier, cum am mai întâlnit în alte părți. Este cu duș, bideu. Dotată zilnic cu gel de duș și săpun. Prosoape albe, curate, schimbate des.

Un salonaș aflat lângă recepție, cu șase mese acoperite cu fețe vișinii, este locul de luat micul dejun. În mijlocul încăperii, se află o masă rotundă cu feluri de gustări: brânză topită feliată, șuncă, vreo trei feluri de gem și miere de albine, în cutiuțe, unt, croasante. Am avut în două zile și o „torta”. Pe peretele de lângă masă, un bufet unde găsești lapte, iaurt, cereale, suc diluat. Punctul forte al micului dejun este, însă, cappuccino. Dar în toată Italia, cappuccino este deosebit! Se întâmpla ca mesele să nu fie debarasate la timp, a trebuit de câteva ori să așteptăm până ce Maria, cu zâmbetul pe buze și în ritmul cântecului, care, după spusle ei, îi curge, ca oricărui napoletan, prin vene, venea din oficiu să curețe masa. Nimic în grabă, totul pe îndelete! Maria, simpatică, de altfel, se ocupa și de servirea mesei, și de curățenia din camere.

Nu pot să trec peste acest aspect! Am vrut un hotel în zona gării, dar nu m-am gândit că e o zonă... dubioasă. Dar dubioasă rău! Imigranți din Africa, unii din Pakistan, India, oameni ai străzii. Ziua, își etalau pe tarabe marfa: adidași, ochelari de soare, genți, tot felul de gadgeturi. Seara, își strângeau marfa și se așezau la taclale cu un pahar de cafea. Nu am întâmpinat niciun fel de probleme neplăcute, dar am avut un sentiment de insecuritate. Poliția se plimba prin zonă, dar mi s-a părut tare detașată...

Lângă hotel sunt mici magazine. Noi ne-am aprovizionat cu apă din alimentara unui pakistanez, care când ne-o vindea cu 1 euro, 1.5 l, când cu 80 de cenți.

Ca o concluzie, hotelul este bine poziționat față de mijloacele de transport și față de centrul orașului. Pentru ce am vrut și ce mi-a oferit, a fost OK! În Piazza Garibaldi sunt multe hoteluri și din câte am citit, cam toate sunt la fel.

---

VIZUALIZĂRI: 760 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI