Incantatoarele Emirate

TIPĂREȘTE

Cu ceva timp in urma am achizitionat o excursie organizata, de 8 zile in Emirate, prin aceeasi agentie cu care am fost in alte doua excursii, in Turcia, una spre Pamukale si alta in Capadoccia.

Perioada a fost 21-28 august si programul a inclus vizitarea tuturor celor 7 Emirate si de aceea am ales-o, dar si pentru faptul ca desi am stat 8 zile in Dubai, la Revelionul 2013-2014 - vezi impresii, ne-au ramans lucruri nevazute si altele pe care vroiam sa le revedem.

Ziua 1-Am decolat cu intarziere si am aterizat la fel. A fost dupa amiaza asteptarilor, deoarece la aeroport am asteptat 45 de minute pentru ca cea de la bilete sa lamureasca problema unei familii, avionul a intarziat o ora, iar noi am decolat cu mai mult de jumatate de ora peste cea programata... La destinatie am asteptat jumatate de ora sa ne vina bagajele, astfel ca a ajuns la hotel in jurul orei 20,30.

Ghida noastra, o romanca din Brasov, Ruxandra, care lucreaza de 5 ani acolo, este foarte bine informata, hazlie, cunoscatoare si vorbitoare a 5 limbi straine, independenta si foarte matura, la cei 29 de ani ai sai.

Oricum grupul a devenit foarte unit, am fost doar 20 de persoane, respectiv 10 familii care ne-am incumetat sa mergem la o temperatura de peste 45 grade.

Ne-am simtit atat de bine impreuna incat am schimbat numere de telefon si adrese de e-mail urmand chiar sa ne intalnim in zonele noastre de domiciliu.

Cu temperatura nu a fost nicio problema deoarece, asa cum stiam, peste tot este aer conditionat, in muzee, taxiuri, hotel, magazine, malluri etc iar de mers pe jos s-a intamplat foarte putin, deoarece autocarul ne lasa foarte aproape de fiecare obiectiv.

Am ajuns deci in Dubai, seara pe la 20,30 ora lor (cu o ora peste ora noastra vara si cu 2 iarna). Erau 38 grade si asa, cum zicea ghida, adia “briza de seara”. Aerul parea de nerespirat dupa temperatura de 20-24 grade de la noi.

Primele 3 zile am fost cazati la hotelul Holiday Inn, un hotel elegant de 4 stele, despre care voi povesti separat.

Dupa ce ne-am racorit putin am iesit la o plimbare prin imprejurimile pe care le cunosteam deja, acest hotel fiind la doar o statie de metrou (Burjuman-linia rosie si verde) fata de zona in care am stat de Revelion (Al Karama-linia rosie).

Dupa cum ne-a explicat ghida, “al” este un articol hotarat, echivalentul lui “the” din engleza.

Raman si consolidez prima impresie pe care mi-a lasat-o acest emirat: este spectaculos prin realizari, ingenios prin forme si nu in ultimul rand impunator prin grandoare. Merita vazut si revazut cu prisosinta.

Ziua 2- am facut turul orasului Dubai, am revazut muzeul Dubai, am reusit sa mergem in Burj Khalifa la etajul 124 “At the Top“, pentru a face acele fotografii minunate, pe care nu le-am putut realiza prima data, deoarece programarile erau facute pana pe 5 ianuarie 2014, data la care noi deja ajungeam in Romania.

Am mers din nou pe plaja Jumeirah, unde am adunat scoici si am fotografiat emblematicul Burj al Arab, apoi pe Insula Palmier, am revazut hotelul Atlantis, cartierul istoric Al Fahidi, cu turnurile lui cu ventilatie care capteaza vantul si il dirijeaza inauntrul casei, functionanad ca o instalatie de aer conditionat.

Am fost apoi cu barca traditionala, abra, pe canalul Creek-alt obiectiv nerealizat in 2014 si am admirat partea moderna si cea veche a Dubaiului.

Am vizitat suk-ul, vechea piata araba, cu aur si mirodenii,

Vizitarea Dubaiului s-a terminat in cel mai mare centru comercial din lume, Dubai Mall.

A treia zi am vizitat doua dintre Emiratele vecine-Sharjah si Ajman, jumatate de zi, apoi am avut cealalta jumatate zi libera pentru plimbare, shopping si fantanile muzicale.

In prima parte a zilei, in drumul nostru spre Ajman am vizitat muzeul situat in fortul- monument, cu acelasi nume, si am vazut cum traiau oamenii inainte de descoperirea petrolului.

In Sharjah am trecut pe langa moscheea regelui Faisal, in care ni s-a spus ca incap 15 000 de persoane si am fotografiat moscheea lui Mohamed bin Sultan Al Qassimi.

O alta explicatie a ghidei ne-a lamurit ca “bin” este o particula care inseamna “fiul lui” asa ca numele seicului se traduce cu Mohamed, fiul lui Sultan.

Am mers apoi sa vizitam resedinta de 165 de ani Ali Nabooda, in care este reprodus stilul de viata a unei familii bogate, care se ocupa cu comertul de perle.

Apoi am ajuns in Al Arsan Suk-una dintre putinele piete traditionale ramase si am intrat in Suk cel Albastru-cu cele 600 de magazine ale lui unde se vand covoare, aur, argint, antichitati si parfumuri.

Ne-am intors la hotel si am avut timp liber, iar seara a fost o excursie optionala cu barca si cina pe nava. Nu am achizitionat-o, preferand sa mergem la shopping si sa revedem dansul muzical al fantanilor de langa Burj Khalifa, de care am fost la fel de impresionata ca prima oara

A patra zi am plecat la ora 8 dimineata, cu bagajele cu tot in Abu Dhabi-capitala Emiratelor (in traducere “tatal gazelei” datorita legendei potrivit careia un vanator urmarea o gazela; la un moment dat a gasit-o band apa dintr-un ochi; bineienteles ca nu a mai vanat-o dar a si intemeiat in zona o asezare care in timp a devenit capitala Emiratelor) si am mers de-a lungul celui mai mare port artificial din lume. La ora 10,30 am vizitat maiestuoasa moschee a seicului Zayed, primul presedinte al Emiratelor. - a 3-a din lume dupa Mecca si Medina.

Aici, dupa cum se stie, barbatii pot intra cu pantaloni scurti dar peste genunchi si tricou, iar femeile, doar daca au maneca lunga, fusta lunga si capul acoperit. Imbracamintea traditionala, abaya, care de obicei se imprumuta turistelor se terminase, fiind foarte multi vizitatori, asa ca a trebuit sa ne descurcam cu forte proprii. Personal am incercat de 3 ori sa intru, iar de 2 ori m-am lovit de refuzul personalului de paza. Prima oara, aveam fusta lunga si tricou, dar eram infasurata intr-un sal care imi acoperea si capul si mainile, insa paznicul a ridicat salul si mi-a atras atentia ca mainile sunt neacoperite. M-am intors la autocar si am imprimutat un pulover de la o colega. Am revenit si de aceasta data am trecut de primul paznic, de prima usa si controlul bagajelor, dar m-a oprit, in curtea moscheei un alt paznic, deoarece in lumina soarelui se ghiceau picioarele sub fusta, eu avand juponul doar pana la genunchi, fusta nefiind transparenta, insa.

Am revenit la colegele de suferinta, pentru ca nu eram singura in aceasta situatie, cu convingerea ca a treia oara nu mai incerc, indiferent de ce accesoriu de imbracaminte as mai face rost.

Tenace si ambitioasa, Ruxy nu s-a lasat pana nu ne-a facut rost de tot ce ne lipsea pentru a putea intra toate in moschee, asa ca eu m-am ales cu abaya ei-fiind singura care incapeam in ea, si am imprumutat fusta altei colege. Deoarece inainte de aceasta faza imprumutasem si salul, m-am ales cu alt sal, astfel incat, la acel moment fiecare purtam alta imbracaminte decat a noastra, dar combinatia a fost de bun augur asa ca am reusit sa intram si am vizitat acest superb monument

Nu stiu daca in alte reviewuri s-a precizat, dar la aceasta moschee intr-o latura a ei se afla msusoleul in care este inmormantat, seicul Zayed din ordinul caruia s-a construit aceasta moschee, dar care nu a apucat ca o vada finalizata. Permanent din 2004 de cand a decedat o persoana angajata (de fapt 3-4 persoane zilnic, inclusiv noaptea) ii citeste permanent versete din Coran, astfel ca o voce se aude continuu recitand.

Am ajuns apoi pe insula Yan, ne-am oprit langa hotelul pe langa care se afla turul de Formula 1 si am vizitat partial “casa” calutului cambrat, Ferrari World.

Am intrat in cladirea impunatoare si am admirat masinile expuse, cele de ultima generatie dar si prima masina folosita in raliuri, aflata acum cocotata pe o rampa astfel incat sa nu poata fi trecuta cu vederea.

Nu am mers in toata cladirea ci doar in zona libera, deoarece preturile pentru vizitare erau: pentru tichetul de o zi 250 AED, copii sub inaltimea de 1,3 m 205 AED, voucherul Bronz 5 AED; la grupa SILVER, in aceeasi ordine preturile erau de 350,305 si 10 AED, iar la GOLD 500,415 si 15 AED.

In grupul nostru nu au fost impatimiti ai lumii Ferrari astfel ca nimeni nu a luat billet pentru acea parte a cladirii.

Precizarea cu inaltimea mi-a aminitit de Aqua Magic din Constanta…

Langa Ferrari se afla un Montange russe foarte rapid. Ruxy ne-a povestit ca firma la care lucreaza le-a recomandat tuturor ghizilor sa probeze acest obiectiv pentru a-l putea recomanda turistilor in deplina cunostinta de cauza. Bineinteles ca s-a conformat, mergand o singura data, dar nu a putut da prea multe detalii, deoarece a tinut ochii inschisi, iar masinuta a zburat pur si simplu pe sine.

Am vizitat Heritage Village si am vazut cum traiau beduinii in urma cu 30-40 ani apoi am mers la Manarat al Saadiyat-centrul de informatii turistice care prezinta evenimentele in curs de desfasurare din Abu Dhabi. A urmat pauza de cumparaturi la Marina Mall si pranzul, dupa care am trecut pe langa Hotelul Emirates Palace.

Cel mai intins emirat, Abu Dhabi nu are stralucirea Dubaiului dar are farmecul lui prin simplitate, normalitate si utilitate. Nu are nimic in plus, dar nu ii lipseste nimic si are tot ce ii trebuie.

A urmat cazarea la hotelul Hili Rayhaan by Rothana 5*. despre care voi vorbi, de asemenea, intr-un alt review.

La intrare in Umm al-Qaiwain se vad pe ambele parti garduri de sarma, pe marginea drumului, apoi copaci si iar un gard de sarma.

Ruxy ne-a povestit ca atunci cand s-au unit Emiratele, unele triburi de beduini au hotarat sa ramana in desert, sa nu se stabileasca in orasele nou infiintate. Guvernul le-a respectat dorinta dar le-a creat insa conditii mai bune de trai. Si pentru ca in timpul construirii soselelor si in timpul utilizarii lor beduinilor le mureau camile accidentate de masini, guvernul a hotarat sa-i depagubeasca. La un moment dat au constatat insa ca beduinii isi lasau pe marginea drumului camilele batrane si bolnave de care scapau astfel foarte usor incasand si despagubirea. In aceasta situatie guvernul a pus acele garduri si le-a spus beduinilor ca daca ajung camilele lor dincolo de randurile de gard, beduinii vor fi cei care vor plati despagubiri guvernului. Astfel ca problema a fost rezolvata.

Ziua a cincea-Am inceput ziua cu o plimbare pe langa frontiera cu Omanul, despartite fiind de un simplu gard de sarma.

Am vizitat oaza Al Ain unde am putut admira o gradina superba cultivata de 2000 de ani- ni s-a spus si irigata cu ajutorul vechiului sistem “falaj”.

Am fost serviti de catre cel care se ocupa cu adinistratrea oazei, cu curmale, apoi cine vroia putea chiar sa cumpere de la el.

Ne-a facut o demosnstratie de urcat in curmal cu acea coarda specifica. Au incercat si vreo 2-3 barbati din grup, dar nu s-au putut ridica la mai mult de 1 m de la sol, suficient insa pentru a face fotografii.

Am vizitat apoi fostul palat al seicului, -am baut cafea Arabica cu krdamon, buna pentru digestie, dar care nu a fost pe placul multora din grup,

considerand-o mai degraba un ceai.

An vazut camera mamei Fatimei-cea mai indragita sotie a seicului, care avea dreptul de a-si aduce rudele la palat. Camerele erau foarte simple, modeste chiar.

Am mers apoi la muzeul dedicat lui Wilfred Thesiger-exploratorul si scriitorul britanic care a calatorit prin lume zeci de ani si s-a intors in Anglia la batranete.

Din informatiile afisate la fata locului am aflat ca s-a nascut in 1910 in Addis Abeba-Etiopia, unde tatal lui era ministru al Angliei. Si-a petrecut primii 9 ani acolo. A studiat la Eton si Oxford. In 1933 a organizat prima sa expeditie.

Din 1935 a lucrat pentru administratia britanica din Sudan si in timpul celui de-al doilea razboi mondial prin Africa. Apoi, la sfarsitul razboului a primit misiunea de a colecta informatii despre “lacustele” din desertul Arabiei.

Din 1950 a fost in Iran, Iraq, Pakistan, Afganistan, India si Yemen. Timp de 8 ani a locuit in sudul Iraqului. Apoi s-a stability in Kenya si s-a intors in Anglia abia pe la 80 de ani. A murit in 2003. la 93 de ani. Inainte de aceasta a revenit in Emirate si si-a revazut cei doi ghizi beduini, cu care a calatorit si a impartit si bune si rele intre 1945 si 1950.

A fost reompensat cu numeroase premii: Founder’s Gold Medal (Royal Geographical Society), Lawrence of Arabia Medal (Royal Central Asian Society), Livingstone Gold Medal (Royal Scottish Geographical Society) şi Burton Memorial Medal (Royal Asiatic Society). A fost membru al Royal Society of Literature şi membru de onoare al Academiei Britanice. În 1995 a primit titlul de Cavaler.

Memoriile lui de calatorie in zona in care acum se afla Emiratele, intr-o vreme cand mare parte din aceasta regiune inca nu fusese vazuta de vreun european, sunt cuprinse in cartile “Nisipurile arabe” si “Marsul arab”.

Despre prima, in care este descris Rub al-Khali („Tinutul pustiu”), “The Guardian” scria: “Prin descrierea vietii traditionale a beduinilor, “Nisipurile arabe” este probabil cea mai buna carte scrisa vreodata despre Arabia si un tribut adus unei lumi pierdute acum pentru totdeauna”.

Interesant si impresionant pana la un punct si anume cand am vazut aparatul cu care a realizat fotografiile. Fiind un aparat vechi, care necesita o multime de filme, ne-am intrebat cu totii de unde le-a achizitionat, cum le-a pastrat si unde developa zecile de fotografii efectuate… Au fost singurele intrebari la care Ruxandra nu ne-a putut raspunde…

Am mers apoi in emiratul Ras Al Khaimah pentru a fi cazati la hotelul Hilton Al Hamra Beach & Golf Resort 5*, unde am ramas o singura noapte si despre care, de asemenea, voi povesti cu alta ocazie.

Ziua a sasea- Am avut de optat intre safari sau timp liber si am ales a doua varianta. Am stat atat la plaja cat si la piscina toata ziua.

Dimineata devreme, in jurul orei 7 eram deja la plaja, deoarece soarele nu ardea, iar apa era foarte calda, apoi ne-am schimbat si am mers la micul dejun, dupa care- la piscina, deoarece erau sezlonguri si umbrele sub care ne puteam adaposti de soarele arzator. La piscina beneficiam de un prosop luat de angajatul lor aflat in permanenta la post si pe care il restituiam la plecare, semnand la luare si preadare pentru el.

La plaja erau foarte putine sezlonguri si umbrele, dar la cele doua piscine erau destule si in plus niste paturi dragute de care nu am mai vazut in alta parte.

Precizez ca seara grupul nostru era singurul pe plaja si in intregime in mare (de fapt Golful Persic) pana tarziu, atat pentru a fotografia apusul de soare –in jurul orei 17, dar si pentru a sta pur si simplu, incercand sa ne racorim in apa care era insa foarte, foarte calda, dar limpede si curata.

In timpul zilei se puteau vedea mici pisici de mare, pesti, iar pe fund, minunatele stele de mare, din care am luat si eu una… iar una am primit-o de la o colega de excursie, deoarece ma plansesem ca nu vazusem niciuna. De fapt nu stiam ca sunt si nu le acordasem atentia cuvenita.

Ziua a saptea- Din nou la alegere intre o excursie in al 7-lea emirat-Fujairah sau timp liber. Acum mi-am ales prima varianta si la ora 9 am plecat spre ultimul emirat Furajah

Pe drumul spre litoralul estic al emiratului am admirat din nou dunele, dar si relieful care are pe o parte muntele si pe cealalta parte marea- de fapt Oceanul Indian, de aceasta data, emiratul fiind pe cealalta parte a varfului peninsulei.

Este un fel de Kemer al turcilor.

Drumul trece de la desert si dune, la munti. Muntii Haijar. Deci cu munte si mare. Prima oprire la hotel Sandy Beach. Am facut baie si plaja la Oceanul Indian timp de mai bine de o ora. Chiar inainte de a ajunge la acel hotel ghida a primit un telefon de la firma, care o atentiona, ca in urma plangetii patronului hotelului s-a hotarat ca fiecare turist care vrea sa faca plaja si baie in zona acelui hotel trebuie sa achite cate 40 AED, sau sa consume ceva, orice ,,de la restaurantul hotelului. Deoarece un suc sau o inghetata costau mult mai putin decat 40 AED aproape toti ne-am conformat, luaind cate ceva. In aceasta situatie am avut posibilitatea de a sta acolo pe plaja hotelului. Alta varianta oferita de catre ghida era plaja libera din imediata apropiere a acelui hotel, dar fara sezlonguri si umbrele. Chiar nu ar fi fost nici o problema pentru ca nimeni nu a stat pe sezlong sau sub umbrela, toti balacindu-ne cu spor in apa usor mai rece fata de cea din Goful Persic.

Cu greu am parasit locul si ne-am urcat in autocar pentru a ne continua calatoria.

Am trecut prin localitatea Dibba, la granita cu Omanul si am mers apoi la cea mai veche si mai mica moschee din Emirate, Bidya unde iar ne-am imbracat in abaya, iar barbatii care aveau pantalonii scurti deasupra genunchiului, in kandura, imbracamintea alba, traditionala.

Seara apusul ne-a prins pe plaja unde am ramas pana la ora 18, cand deja era intuneric. O plimbare prin resort a incheiat seara si excursia.

A doua zi soferul, fara Ruxy- care ne anuntase despre acest aspect, ne-a luat la ora 5,30 si ne-a dus la aeroport.

A fost o excursie interesanta, am legat prietenii, am vazut lucruri si locuri minunate, am facut foarte multe fotografii si am revenit cu amintiri de neuitat. O recomand cu caldura, cu foarte multa caldura…

Despre fiecare hotel in care am stat voi povesti separat in cate un mic review, deoarece conditiile de locuit merita toata atentia.

---

VIZUALIZĂRI: 3419 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI