The Road To Boston: The Good, The Bad & The Ugly (Mostly The Bad)

TIPĂREȘTE

Bun.

Deci, cam pe-acu două săptămâni am fost și eu cu soția prin Boston, că tot am vrut sa plecăm undeva mai departe de casă de ceva timp, da' numa că n-am avut când, și n-am știut unde.

Ne-am trezit cu noaptea în cap, pe la 02:00 AM EST, pe 26 Octombrie 2023. Așa ca să avem ceva timp să mâncăm ceva înainte să plecăm spre stația de autobuz din Atlanta, Georgia, urmând ca de acolo să plecăm spre destinația finală, Boston (un drum de 1200 de mile! [by webm: aproape 2000 km]). Noi drumul până acolo îl aveam împărțit în 2 drumuri mai mici: un autobuz din Atlanta spre Washington D. C., Union Station și un tren din Union Station până în South Station, Boston, Massachusetts. Am plecat cu mașina pe la vreo 3, știind că ne ia cam o oră jumate să ajungem până la stația de autobuz. Prima oră în mașină, cu tatăl soției mele la volan, a fost bine.

După o oră, totuși, am primit pe e-mail notificare cum că autobuzul nostru are întârziere de 2 ore. Am zis „vai de mine, asta-i. Aici stăm și nu mai mergem niciunde. Vaiiii... " Dar nu, pentru că totuși am ajuns la stație în timp bun, și am stat, eu cu soția, singuri, în stație, pentru 5 ore, până când a venit autobuzul nostru, pentru că din "2 hour delay", a devenit "4 hour delay", iar după — "5 and a half hour delay". Am crezut că mor. Acolo, pe loc. Noroc că pe la vreo 10:30 ne-am îmbarcat.

Citisem pe 'net cum că avem vreo 5 opriri între Atlanta Bus Station și Washington D. C., Union Station. 11 Ore de mers cu autobuzu, am fi ajuns pe la 11:30 PM în ritmul ăsta. A trebuit oricum, ulterior, să anulez biletul de tren, deoarece acela era pentru ora 10:00 PM, și nu mai ajungeam în timp din cauza întârzierilor.

În timp ce mergeam cu autobuzul, credeam că toate cele rele erau în spatele nostru. Mai ales pentru că, în prima oră de așteptat în stație, o femeie a avut infarct și a murit la câțiva metri de noi, după ce medicii au încercat să o resusciteze pentru vreo 45 de minute. But only if we knew how much worse it would get...

După 2 din cele 5 opriri, doamna care conducea autobuzul ne-a spus să așteptăm în stația în care ne aflam, în Raleigh, North Carolina, pentru că va face schimbul cu altă doamnă care ne va duce restul drumului. Totuși, doamna care i-a luat locul ne-a spus că trebuie să se întoarca pentru un "rescue mission", ca să ia pe cineva din stația anterioară. M-am gândit, "ciudat, dar okay", așa că am ajuns să mai așteptăm încă 2 ore după doamna care urma să ne ducă la Union Station, dar spre surpriza noastră, doamna nu a venit înapoi, și în schimb ne-a anulat cursa de autobuz. În acel punct, noi eram în NC de 2 ore, și era și vreo 10 seara. A trebuit să-l sun pe tata să-i zic ce s-a întâmplat, să văd dacă ne poate ajuta. Am reușit, cu greu, să cumpăr bilete de autobuz care duceau la Union Station, plus că autobuzul pleca în 2 ore, dintr-o locație aflată la vreo 1.5km de noi, mai precis o benzinărie în mijlocul pustietății. Am luat uber-ul și am mers la locația de unde trebuia să ne ia autobuzul, iar după ce am ajuns, ne-am luat de mâncare prin Uber Eats, că ne era foame.

A trebuit să așteptăm o oră în plus după autobuz, pentru că și ăla o întârziat cu o ora, dar macar ne-am urcat și am ajuns în sfârșit la Union Station, fără alte peripeții, dupa vreo 7 ore, la 6:30 AM, într-o altă benzinărie. De la benzinărie am reușit să luăm un alt Uber spre Union Station, pentru că trebuia să fim acolo în 30 de minute, deoarece am cumpărat și bilete de tren noi, în avans, care erau pentru plecare la ora 7:00 AM. Am ajuns la Union Station cu 7 minute rămase până pleca trenul, dar totuși am reușit să ne îmbarcăm la timp și să ajungem în Boston pe la 6:00 PM, pe data de 27 Octombrie.

Tot ce mai era în calea noastră acum, era să luam un alt Uber spre hotel, și să ne rugăm că ajungem cu bine. Long story short, am ajuns cu bine, ne-am cazat pe la vreo 7 seara, ne-am dus în cameră, ne-am comandat iară de mâncare cu Uber Eats, iar după ce am mâncat, ne-am culcat. Eram foarte obosiți după vreo 38 de ore încontinuu pe drum, eu poate mai puțin dar soția era mai obosită ca mine. Alte peripeții n-am prea avut pe niciun drum, ba că era spre alte orășele din Massachusetts, ba că era la întoarcere la hotel, aproape tot a fost bine, în afară de faptul că am mai rămas o singură dată blocați în Salem, în noaptea de Halloween, la 12:00 AM, fără Uber pentru o oră jumate, timp în care a trebuit să mergem pe jos, până mai departe de mijlocul Salem-ului, ca să nu fie așa de ocupat și aglomerat, pentru a putea găsi în sfârșit Uber.

La întoarcere, spre uimirea mea, n-am întâmpinat întârzieri, și am avut ambele drumuri ajunse la timp. O să mai am eu un review imediat, despre cum a fost în Boston, Salem și Washington D. C. (Pentru că am stat 2 nopți la hotel în Washington D. C., ca să putem vedea mai multe locuri).

Dar, înainte să închid acest post, vreau să menționez clar 2 lucruri:

1. Nu mai merg cu autobuz niciodată. Mai bine aștept până se termină procesul de imigrație și mă duc cu avionul.

P. S: 100% Mulțumit de locație dar complet nemulțumit de distracția pe care n-am avut-o pe drumul spre Boston.

---

VIZUALIZĂRI: 530 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI