REZONABIL
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
De la Köln la Nürnberg - un drum de o zi
Nu, pentru a parcurge cei 407 km de la Köln la Nürnberg nu ai nevoie de o zi întreagă. Pentru noi, turiști plecați într-un lung circuit, o singură zi nu a fost de ajuns. Străbăteam o zonă frumoasă, pe Valea Rinului, cu orașe importante, fiecare dintre ele cu un trecut și cu un prezent demne de atenția noastră. Dar pentru că această parte a Germaniei nu constituia obiectivul principal al circuitului nostru, în drum spre casă, în cea de-a 18-a zi, am făcut mai multe popasuri încercând să desprindem câte ceva din specificul zonei în vederea unei eventuale reveniri.
În noaptea de 25 spre 26.08.2016 am fost găzduiți la Hotel Cologne Airport Troisdorf, un mic hotel situat aproape de autostrada A59, la 12 km de aeroportul din Köln. Făcând abstracție de prima impresie care a fost negativă (hotelul fiind atunci în renovare, îmbrăcat în schele și înconjurat de materiale de construcție), primirea și găzduirea au fost OK. Dimineața, după micul dejun, chiar dacă nu aveam programat un tur de oraș, nu puteam pleca mai departe fără a vizita una dintre cele 100 de minuni ale lumii - Domul din Köln. Nu vreau să intru în amănunte. Despre această faimoasă construcție a cărei realizare a necesitat ceva mai mult de 600 de ani, s-a scris mult și încă se va mai scrie. Eu însămi am publicat câteva rânduri pe AFA - Domul din Köln. Menționez doar că vizitatorul aflat pentru prima oară în fața acestei magnifice construcții nu poate să nu-și arunce privirile înspre înalturi, sus, sus, cât mai sus, încercând să vadă vârfurile celor două turnuri (fiecare de 157,38 m înălțime) și să deslușească detaliile decorațiunilor. Trebuie reținut că - într-o raclă de aur - Domul din Köln păstrează moaștele celor Trei Magi care s-au închinat pruncului Iisus în Betleem. Aduse la Köln la 23 iulie 1164, de Arhiepiscopul - Rainald von Dassel, relicvele au fost păstrate inițial în vechea catedrală.
Lângă Domul din Köln - amplasat la extremitatea nordică a hotarului unei vechi așezări romane - au fost descoperite urme ale viețuirii din sec. III. Römisch Germanisches Museum - Muzeul Romano-Germanic a fost construit acolo pentru că se descoperise în acel loc un mozaic foarte prețios, dificil de mutat. În afară de mozaic, muzeul adăpostește o colecție de ceramică și bijuterii, inscripții funerare și sarcofage, fragmente de construcții, toate provenind din așezarea romană Colonia Claudia Ara Agrippinensium pe ruinele căreia a apărut actualul oraș Köln. În mare viteză, eu am vizitat acest muzeu. Celor pasionați de astfel de vestigii, le spun că merită.
Gara din Köln este un alt obiectiv situat în vecinătatea domului. De pe platforma din partea estică a edificiului, ai o bună priveliște asupra gării internaționale - foarte modernă, în întregime acoperită - în care sunt trase la linie trenuri de mare viteză.
Podul Hohenzollern - Hohenzollernbrücke - podul care traversează Rinul în apropierea Gării din Köln este o construcție istorică, demnă de a fi admirată. Pentru că vechiul pod nu mai făcea față traficului în continuă creștere, în perioada 1907-1911 a fost construit actualul pod căruia i s-a dat numele Casei de Hohenzollern cea care se afla la vremea aceea în fruntea Prusiei. Până la cel de-al doilea război mondial (când a fost bombardat chiar de nemți pentru a împiedica trupele aliate să pătrundă în oraș), podul deservea transportul feroviar și rutier, dar după reconstrucție a devenit accesibil doar trenurilor, bicicliștilor și pietonilor.
Evident, noi n-am avut timp pentru o plimbare pietonală pe Podul Hohenzollern. Ne aștepta un drum lung mai întâi până la Bonn, apoi - pe Valea Rinului - spre Frankfurt, ținta călătoriei din acea zi fiind Nürnberg care ne aștepta seara, pentru cazare, la Hotel Ibis Centrum.
Bonn, unul dintre cele mai mari orașe din Germania, se întinde pe ambele maluri ale Rinului. Capitală a RFG în perioada 1949-1990, sediu al parlamentului și al guvernului Germaniei până în 1999, Bonn este un important centru universitar și cultural. Aici s-a născut - în anul 1770 - marele compozitor Ludwig van Beethoven. În sec. XIX Universitatea din Bonn - fondată de regele prusac Friedrich Wilhelm al III-lea - a devenit una dintre cele mai importante universități germane. Karl Marx, personalitate astăzi controversată, a studiat la această universitate.
Vizitatorul va fi impresionat de Primăria Veche - Alte Rathaus situată în centru, un adevărat simbol al orașului. În apropiere se află Rezidența prinților și episcopilor din Köln - Kölner Kurfürsten, precum și Castelul princiar - Kurfürstliche Schloss, astăzi găzduind Universitatea din Bonn. Pe Aleea Poppelsdorf - o alee cu castani bătrâni care leagă Castelul princiar de Castelul Poppelsdorf, un loc de relaxare pentru prinți, ne-am plimbat și noi în timpul liber care ne-a fost acordat în Bonn. În spatele Castelului princiar se zărește turnul Bisericii „Münster” (81,4 m), cea mai înaltă clădire din piața centrală.
Popasul nostru la Bonn avea în vedere nu un tur pietonal de oraș, nu era timp pentru așa ceva, ci doar o vizită la Beethoven-Haus din Bonngasse 20, locul de naștere a marelui muzician. Casa Beethoven din Bonn, este nu doar un sit memorial, ci și un muzeu și o instituție culturală fondată în 1889 de Asociația Beethoven-Haus în scopul studierii vieții și operei compozitorului Ludwig van Beethoven. Muzeul se află în clădirea principală, cele două clădiri învecinate (Bonngasse 18 și 24-26) găzduiesc o sală de muzică și un centru de cercetare.
Casa de la Bonngasse 20 construită în jurul anului 1700, se afla pe atunci în inima orașului, între castel, primăria cu piața centrală și malurile Rinului. În prezent este o zonă pietonală. De-a lungul timpului, casa a suferit mai multe modificări și renovări, având diverși proprietari.
Muzeul - deschis la 10 mai 1893, extins și reamenajat de mai multe ori - găzduiește astăzi cea mai mare colecție Beethoven din lume. Poți vedea acolo portrete, manuscrise, tipărituri de partituri, instrumente și obiecte care au aparținut marelui compozitor. Registrul Bisericii Sf. Remigius în care a fost înregistrat botezul lui Beethoven, afișul primei reprezentații publice a lui Beethoven la Köln în 1778, prima compoziție tipărită din 1783, orga Bisericii Sf. Remigius la care Beethoven cânta de la vârsta de zece ani (orgă donată muzeului în 1904, atunci când biserica a fost reconstruită).
Sunt expuse portrete ale profesorilor lui Beethoven (Joseph Haydn, Johann Georg Albrechtsberger și Antonio Salieri), instrumente și portrete ale compozitorului în diferite etape ale vieții sale, bustul lui Beethoven executat de sculptorul vienez Franz Klein, masca mortuară a muzicianului, precum și litografia lui Josef Danhauser „Beethoven pe patul de moarte” și acuarela lui Franz Xaver Stöber care reprezintă cortegiul funerar din 29 martie 1827.
Nici problemele de auz ale lui Beethoven nu au fost uitate. Muzeul etalează trompetele pentru auz și un material scris folosit în conversație, în care interlocutorii lui Beethoven notau ceea ce aveau de spus pentru a se face înțeleși.
Muzeul Ludwig van Beethoven este o adevărată comoară istorică pentru iubitorii de muzică. Nu este ușor să reții tot ceea ce vezi, dar cu ajutorul unor tipărituri pe care le găsești acolo, precum și cu suficientă răbdare, îți poți îmbogăți cunoștințele legate de marele compozitor.
Dar, cum călătorului îi stă bine cu drumul, îndată după vizita la Beethoven Haus, ne-am îmbarcat în autocar și am pornit de-a lungul Văii Rinului, în cea mai frumoasă parte a sa.
Valea Rinului, între Koblenz și Bingen, îți oferă - pe ambele maluri ale râului - fascinante castele cocoțate pe dealuri, înconjurate de vaste întinderi cultivate cu viță de vie. Nu am vizitat nici unul dintre aceste castele. Regret acest lucru, dar știu că o vizită la un castel nu se face așa… bătând din palme. Îți trebuie timp, îți trebuie răbdare și puțină documentare prealabilă (mai ales dacă ghidajul la obiectiv se face numai în limba germană). În plus, nu strică un pic de condiție fizică, peste tot având de urcat scări și cărări în pantă. Castelele de pe Valea Rinului rămân înscrise pe lista mea de opțiuni turistice. Știu că sunt multe, vreo 40, și nu ai cum să le cuprinzi pe toate într-o singură vizită. Dar poate că două-trei dintre cele mai reprezentative…
Am făcut un popas vis-à-vis de legendara stâncă Loreley pentru a o admira, pentru a o fotografia și pentru a ne cumpăra câte o băutură răcoritoare. În autocar, înainte de popas, ghidul ne informase că Rinul - al treilea râu ca lungime din Europa, după Volga și Dunăre - izvorăște în Alpii elvețieni, își poartă apele pe hotarul dintre Franța și Germania, își continuă drumul prin Germania și Olanda, apoi se varsă în Marea Nordului, undeva lângă Rotterdam. Tot ghidul ne-a spus că cea mai frumoasă parte a cursului este Valea Rinului Mijlociu, între Bonn și Bingen. Koblenz și Bingen sunt reperele între care sunt cele mai multe castele. Koblenz - un orașel liniștit, are un centru vechi și o fortăreață - Ehrenbreitstein - ce se ridică impunătoare pe dealul de pe malul drept al Rinului oferind o splendidă panoramă asupra orașului și a confluenței Rinului cu afluentul său, Mosela.
Valea Rinului Mijlociu îl face pe turist să înțeleagă de ce fluviul a jucat un rol atât de important în numeroase povești, fabule, legende și cântece. Castelele amintesc de vremurile în care cavalerii tâlhari, după ce blocaseră drumurile terestre, au blocat și râul cu lanțuri, pentru a putea percepe taxe de la negustori.
Stânca Loreley, cu o înălțime de 132 m, se află într-o curbură a Rinului. În dreptul ei apa are o adâncime de 25 m și o lățime de doar 113 m. Este cea mai îngustă și cea mai adâncă porțiune din partea navigabilă a fluviului. Chiar dacă s-a încercat crearea unor canale navigabile sigure (în 1930 detonându-se stâncile de sub apă și ridicându-se catarge de semnalizare care să-i ajute pe luntrași), zona este și în prezent destul de periculoasă pentru navigație.
Legenda Loreley are la bază tocmai acest pericol. Se spune că Loreley era o frumoasă sirenă care stătea în vârful stâncii, deasupra râului, pieptănându-și părul și cântându-le luntrașilor care treceau pe apă. Aceștia, vrăjiți, uitau de pericol și erau atrași în adâncuri, murind înnecați.
Plimbarea noastră - mai mult imaginară - pe Valea Rinului Mijlociu, cea mai frumoasă porțiune a fluviului, s-a terminat la Bingen. Pe șosea, după numai 70 km, ajungi la Frankfurt - orașul “zgârie norilor” . Și aici aveam programată o oprire, dar numai pentru o vizită la Casa natală Goethe.
Frankfurt, oficial Frankfurt pe Main, este al cincilea oraș ca mărime din Germania. În Frankfurt își au sediul numeroase instituții financiare și tot aici se află Aeroportul Internațional Frankfurt, cel mai mare aeroport german (locul opt în lista celor mai mari aeroporturi din lume).
Orașul este capitala financiară a Germaniei. Bursa din Frankfurt este cea mai mare din țară și una dintre cele mai mari din lume. Cel de-al doilea război mondial a provocat orașului mari distrugeri, dar după război, acesta a fost reconstruit rapid.
I se mai spune „Bankfurt” - aluzie la puterea sa financiară, dar și „Mainhattan” - aluzie la zgârie-norii din Manhattan și la râul Main pe care este amplasat orașul.
Într-adevăr, zgârie-norii din Frankfurt pe care i-am admirat doar din autocar, ne-au impresionat și pe noi. Am fost informați că nu mai puțin de 9 clădiri din Frankfurt au înălțimi mai mari de 150 m. Cu siguranță, Frankfurt merită mai mult răgaz din partea vizitatorilor decât am avut noi, turiști aflați în tranzit. În Frankfurt se află un mare număr de instituții importante de cultură germană printre care Universitatea Johann-Wolfgang-Goethe-Universität, una dintre cele mai mari din Germania, Catedrala Sf. Bartolomeu - Dom Sankt Bartholomäus - o construcție gotică datând din sec. XIV-XV, cea mai mare biserică din oraș, locul de încoronare a împăraților, Primăria Römer - o alăturare de trei clădiri gotice învecinate, cumpărate de consiliul local în 1405 de la o bogată familie de negustori, Biserica Sf. Paul - Paulskirche - o biserică protestantă, construită în perioada 1789-1833, distrusă complet în cel de-al doilea război mondial, dar reconstruită și folosită astăzi doar pentru expoziții și întruniri importante.
Casa Goethe - Goethe Haus - a fost motivul pentru care am făcut și noi un popas la Frankfurt. Este casa în care s-a născut Johann Wolfgang von Goethe și locul în care acesta și-a petrecut tinerețea și a scris faimoasele sale lucrări Götz von Berlichingen, Faust și Durerile tânărului Werther.
Casa a fost cumpărată în 1733 de bunica lui Goethe și a aparținut familiei până în 1795. Aici s-a născut Johann Wolfgang von Goethe în 1749 și aici a locuit până în 1765 când, la vârsta de șaisprezece ani, s-a mutat la Leipzig pentru a studia dreptul.
După ce familia Goethe a părăsit locuința, casa a avut mai mulți proprietari până în 1863 când geologul Otto Volger a achiziționat-o și a readus-o la starea în care o lăsase familia Goethe. Otto Volger a făcut din această casă un memorial pentru ilustrul său locuitor. Distrusă în timpul bombardamentului din mai 1944, casa a fost restaurată după război, etalând în prezent mobilier original și oferind o imagine asupra modului de viață a unui om înstărit, locuitor al orașului Frankfurt din sec. XVIII.
Cu Casa natală Goethe s-a încheiat și programul nostru de popasuri și de vizite în cea de-a 18-a zi a circuitului. Ne mai rămâneau de străbătut 224 km până la Nürnberg unde eram așteptați pentru cazare la Ibis Centrum Hotel - Nürnberg.
Trimis de iulianic in 26.10.20 19:00:47
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în GERMANIA.
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (iulianic); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jun.2024 Drumul spre victorie — scris în 15.07.24 de robert din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2022 Germania, de la nord la sud în două zile — scris în 20.01.23 de msnd din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2019 Alte impresii despre Germania — scris în 31.07.19 de RoxanaGRS din IAşI - RECOMANDĂ
- Jan.2018 Mödlareuth sau 'Micul Berlin' — scris în 03.10.21 de ElenaUlrich din KULMBACH - RECOMANDĂ
- Jun.2017 Germania, o tara minunata si din punct de vedere turistic! — scris în 24.12.17 de scoty din RO - RECOMANDĂ
- Jul.2014 Parcuri şi grădini de vis în Germania — scris în 08.08.15 de GIN2015* din BUZăU - RECOMANDĂ
- Jul.2012 Blitz-krieg excursie in Germania (III) — scris în 21.10.12 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ