Chambord - castelul tuturor exceselor

TIPĂREȘTE

Între cele câteva sute de obiective înscrise în Patrimoniul cultural mondial UNESCO (în februarie 2024 erau 1199 de bunuri și locuri din 168 de țări), peste 40 sunt din Franța, această țară fiind a patra din lume după numărul de situri culturale încluse pe această listă. În categoria 'edificii civile', castelele din Valea Loarei ocupă un loc important. Castele - mai mari sau mai mici, regale, princiare, nobiliare sau militare - sunt în toată Franța, dar în nici o altă parte (nici chiar din lume) nu le vei găsi într-o concentrație atât de mare.  

Circuitul pe care l-am făcut în vara anului 2024 - Circuit Paris și Valea Loarei - ne-a oferit prilejul de a vedea câteva dintre aceste nestemate arhitectonice ale Franței. Excursiile opționale propuse a se efectua în acest program turistic cuprindeau mai multe obiective pentru a căror vizitare plata trebuia făcută din țară, la înscriere. Castelul Chambord nu făcea parte dintre acestea, așa încât am achitat taxa de vizitare acolo, la sosire. Fiecare persoană din grup a achitat 12 euro. Taxa de vizitare pentru un adult, individual, este de 16 euro. Această taxă permite vizitarea celor 60 de încăperi amenajate pentru turul interior, precum și accesul în grădinile castelului și la expozițiile temporare.

Castelul Chambord, situat la numai 15 km de Blois (o altă comoară arhitecturală care nu trebuie ratată, cuprinzând și Blois - cel mai regal castel al Loarei), este unul dintre cele mai cunoscute castele din lume datorită stilului său - o îmbinare a stilului tradițional francez cu elemente renascentiste. Castelul Chambord - cel mai mare de pe Valea Loarei - este rezultatul combinației dintre imaginația lui Leonardo da Vinci (și a altor artiști, arhitecți și meșteri zidari francezi și italieni) și visele regelui François I care au fost duse mai departe de urmașii săi, toți implicându-se în edificarea și conservarea acestei bijuterii a Renașterii franceze. Este o construcție imensă (cu sute de încăperi), care se înalță în mijlocul unui parc împădurit, de 5440 ha, înconjurat de un zid lung de 31 km.  

Până a ajunge la Chambord, în autocar, am aflat istoria acestui imens castel - frumos, scump și... inutil.  

La început, pădurea Boulogne în care conții de Blois ridicaseră o fortăreață, nu era decât un întins și mlăștinos loc, potrivit pentru vȃnătoare. Iubind zona, dar și pasionat de vânătoare, regele François I a decis demolarea fortăreței și construirea unui castel care să-l găzduiască împreună cu toată suita sa în timpul expedițiilor de vȃnătoare.

Lucrările au început în anul 1519, iar ȋn 1547, la moartea regelui, doar donjonul și aripa regală erau construite. Henric al II-lea, fiul său, de asemenea pasionat de vȃnătoare, va continua edificarea castelului, dar nici el nu va reuși să ducă lucrarea la bun sfârșit. Interesul pentru castel scăzuse, urmând chiar perioade în care lucrările au fost abandonate.  

Fiind prea mare, cu încăperi largi și înalte, cu ferestre mari, în perioadele reci și umede castelul era greu de încălzit. Vara devenea inconfortabil din cauza țânțarilor care năvăleau din mlaștina învecinată. În plus, pentru că în apropiere nu exista un sat sau o moșie, aprovizionarea cu alimente - în afară de vânat - era aproape imposibilă. Asta însemna că totul trebuia adus cu puțin timp înainte de sosirea alaiului, acesta numărând de cele mai multe ori chiar și 2000 de persoane.  

Pentru că era locuit doar sezonier, și atunci doar pe perioade scurte, castelul a fost complet nemobilat în acele vremuri. Tot mobilierul, draperiile și tapiseriile, ustensilele de bucătărie și obiectele de servit masa erau aduse special pentru fiecare expediție de vânătoare, de către slujitorii care veneau aici mai înainte. Din acest motiv, o bună parte a mobilierului era construită în așa fel încât să poată fi dezasamblată cu ușurință în vederea transportului.  

Nefiind, deci, confortabil, foarte puține persoane au locuit acolo perioade mai lungi. Se spune că însuși regele François I nu a locuit la Chambord decât 72 de zile. Gaston duce de Orléans, fratele lui Ludovic al XIII-lea, a venit aici doar pentru scurte perioade, la fel și regele Ludovic al XIV-lea. Și el mare amator de vȃnătoare, deși a venit la Chambord de nouă ori, de fiecare dată a rămas foarte puțin. Totuși, el a fost cel care a finalizat castelul, amenajându-și aici un luxos apartament și construind grajduri pentru nu mai puțin de 1200 de cai.

Timp de opt ani (1725-1733), Stanislas Leszczynsky, rege al Poloniei ȋn exil, socrul lui Ludovic al XV-lea, a locuit la Chambord. În 1745, ca recompensă pentru vitejie, regele a dăruit castelul lui Maurice de Saxe, mareșal al Franței, care și-a instalat acolo regimentul. După moartea lui, în 1750, castelul a rămas din nou nelocuit.

În 1821, nepotul lui Carol al X-lea, Henric, conte de Chambord, ultimul descendent al ramurii ducale a Casei de Bourbon, devine proprietarul domeniului și al castelului. A locuit aici numai trei zile, timp ȋn care - în vederea preconizatei sale încoronări - s-a pregătit pentru paradă. Destinul și istoria au decis însă altceva, dar... nu despre asta este vorba aici.  

În timpul Revoluției Franceze, Castelul Chambord, ca și multe alte edificii monarhice, a fost vandalizat și a suferit distrugeri însemnate. A fost abandonat, iar în 1930 a trecut în proprietatea statului. Înscris pe Lista Patrimoniului mondial UNESCO în 1981, Castelul Chambord și parcul din jur sunt în prezent atracții pentru turiștii din lumea întreagă.  

Cred că ar mai trebui menționate două aspecte din istoria castelului și anume că în timpul războiului franco-prusac (1870-1871), castelul a fost folosit ca spital de campanie, precum și că, în 1939, cu puțin timp înainte de declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial, colecțiile de artă de la Luvru și de la Versailles au fost depozitate la Castelul Chambord pentru a fi ferite de pericolul războiului. Și astăzi se mai păstrează și este marcată pe planul de vizitare a castelului încăperea de la ultimul etaj care a fost cel mai mare și cel mai valoros depozit al Franței.  

Vizita noastră la Castelul Chambord

Castelul are un donjon central flancat de două aripi și patru turnuri mari, conectate prin galerii, care constituie partea principală a construcției. Aripa de vest aparține epocii lui Henric al II-lea, iar aripa de est epocii lui François I.

Fațada este sobră, solidă, cu ferestre înalte, dar cu puține decorațiuni ȋn partea de jos. În partea superioară, detaliile arhitecturale și ornamentele de înmulțesc pregătind privitorul pentru acoperișul care este cu adevărat rupt din basme. Luxul și fantezia stilului arhitectural italienesc se dezlănțuie rezultând 800 de coloane, 11 tipuri diferite de turnuri, nenumărate coșuri de fum ȋnalte, lucarne și frontoane, pilaștri și ferestre bogat decorate. Dominant este turnul donjonului central care este o adevărată dantelărie.

Acoperișul este de vis, iar cei care vizitează castelul și ajung pe terasele superioare, o dată în plus, își vor da seama de acest lucru.

Cu cei 156 m ai fațadei și 56 m înălțime, cu cele 77 de scrări care îl deservesc, cu cele peste 440 de încăperi având 282 de șemineuri, castelul Chambord - care a împlinit 505 ani de existență în 2024 - este un castel al tuturor exceselor.  

Vizita în Interiorul castelului poate fi făcută fără a urma un anumit sens de vizitare deoarece clădirea - la fiecare etaj - are încăperi dispuse în jurul punctului central, scara dublu spiralată. Nu trebuie însă omisă Sala audiovizuală de la parter unde rulează continuu două filme documentare (de 18 respectiv 7 minute) despre istoria și despre arhitectura castelului.

La parter, Scara dublu spiralată, inspirată de Leonardo da Vinci, plasată în centrul donjonului, deservește cele trei etaje ale castelului. Ea este formată din două rampe cu trepte care se înfășoară una deasupra celeilalte în jurul unui ax central, prevăzut cu ferestre. Două persoane care urcă scara, fiecare pe cȃte o parte, pot să se zărească prin deschiderile axului central, dar nu se pot întâlni. Fiind în grup, ni s-a sugerat să ne separăm la urcare pentru a savura această experiență.

Sălile care încadrează scara sunt dispuse astfel încât formează o cruce greacă, ele permițând accesul în încăperile de locuit situate în colțurile donjonului. Acest plan centrat în cruce greacă folosit, de obicei, la construirea bisericilor italiene în perioada Renașterii, este o nouă caracteristică arhitecturală a Castelului Chambord.  

Tot la parter vom descoperi Sala Bourbonilor, Sala Iluștrilor și Sala Vânătorilor - trei mari saloane de primire, decorate cu tablouri și sculpturi având ca temă vânătoarea, precum și personaje importante din istoria Castelului Chambord.

Nu trebuie ratată Bucătăria din sec. XVIII situată tot la parter, în partea de vest, unde veți vedea vatra, cuptorul de pâine, foarte multe ustensile de bucătărie, precum și vechea cofetărie, cămară și încăpere în care se păstrau fructele. Sala Trăsurilor prezintă vehicule trase de cai - 3 berline, un cupeu și o caleașcă - toate comandate de contele de Chambord în 1871 în vederea viitoarei sale încoronări. Rămase nefolosite, acestea arată foarte bine și acum. Lângă această sală se află o alta - Depozitul Lapidar în care sunt etalate fragmente din vechi decoruri ale castelului.  

La primul etaj vedem Apartamentul de locuit al regelui François I cuprinzând o încăpere mare (80 m²), o garderobă, un cabinet și un splendid oratoriu cu o boltă decorată cu emblemele regelui François I. De asemenea, mai există o sală publică numită 'Sala regelui'.

Camera reginei amenajată astăzi ca o încăpere din sec. XVII, a găzduit-o pe regina Maria Tereza a Austriei, apoi pe soția moștenitorului tronului în timpul sejurului lui Ludovic al XIV-lea. Apartamentul reginei, compus din sala gărzilor, două anticamere, dormitor și încăperi private, este situat ȋn turnul alăturat apartamentului regelui.  

Apartamentul de paradă al lui Ludovic al XIV-lea, amenajat prin 1680 în centrul fațadei principale - o poziție simbolică pentru Regele Soare - este alcătuit din sala gărzilor, două anticamere și camera de paradă. Aici au locuit vreme de câțiva ani Stanislas Leszczynsky, apoi mareșalul Maurice de Saxe.

Capela cu o suprafață de 250 m², este cea mai mare încăpere din castel. Situată în turnul și în partea dreptunghiulară a aripii de vest a castelului, a început a fi construită în timpul lui François I și a fost terminată un secol și jumătate mai târziu, în vremea lui Ludovic al XIV-lea. În decorul sculptat vom regăsi atât emblema lui François I (F și salamandra), cât și emblemele fiului său Henric al II-lea (semiluna inversată) și a lui Ludovic al XIV-lea - Regele Soare (L și soarele).

Apartamentele din secolul al XVIII-lea situate în părțile de vest și sud ale donjonului includ Camera guvernatorului, Camera cu dafini și Camera prințesei de Conti. Mai mari în vremea lui François I, în sec. XVIII au fost micșorate prin adăugarea de pereți interiori din lemn și tavane false, mai joase, pentru a le face mai confortabile și mai ușor de încălzit. În afară de șemineuri, aici vom descoperi și sobe mari, din teracotă decorativă.

Teatrul lui Ludovic al XIV-lea amenajat în primul etaj al donjonului, în fața scării principale, este locul în care Molière și-a prezentat primele sale creații - Domnul Pourceaugnac (1669) și Burghezul gentilom (1670).

Muzeul contelui de Chambord - cu șapte încăperi, prezintă uimitorul destin al contelui de Chambord, Henric de Bourbon, nefericitul pretendent la tronul Franței în sec. XIX. Se pot vedea aici jucării ale contelui, vesela și argintăria sa, un pat somptuos, precum și o serie de gravuri și portrete care au aparținut mamei sale, ducesa de Berry. De asemenea, se pot vedea veșmintele, coroana și sceptrul de la încoronarea care ar fi trebuit să aibă loc.

La al doilea etaj al donjonului, dispuse în cruce greacă în jurul scării principale, sunt Sălile boltite și Teatrul mareșalului de Saxe. Toate bolțile sunt impresionante, alcătuite din casete sculptate, fiecare dintre ele fiind ornamentată cu emblemele lui François I, salamandra și litera F. Mareșalul Maurice de Saxe, cel care a locuit o vreme la castel, a transformat sala boltită de la nord-vest în teatru.

Deoarece Chambord există datorită pasiunii pentru vȃnătoare a regelui François I, pasiune împărtășită și de urmașii săi la tron, într-o expoziție permanentă, aici este prezentată Vânătoarea la Chambord din sec. XVI până în sec. XX. Sunt expuse trofee de vânătoare, tablouri și colecții de tapiserii avȃnd ca temă miturile antice și vȃnătoarea. Partidele de vânătoare ale regelui François I sunt cel mai des reprezentate.  

La capătul scării principale, în vârful donjonului, Terasele castelului oferă o Vedere asupra grădinilor în stil francez de la Chambord, restaurate în 2016-2017, care urmează întocmai liniile grădinilor dispărute din sec. XVIII.

Acoperișurile turnurilor și pavilioanelor, coșurile de fum, lucarnele și turnurile de scări sunt bogat sculptate și ornamentate cu forme geometrice care conferă unicitate Castelului Chambord. În centrul acestui ansamblu se înalță turnul-lanternă împodobit cu o coroană regală cu floare de crin.  

Și pentru că am ajuns la ultimul nivel al castelului, reamintesc faptul că în perioada 1939-1945 Castelul Chambord a contribuit la salvarea unei frânturi din frumusețea lumii prin găzduirea într-un depozit aflat aici a unor capodopere naționale și private, transferate în special de la Luvru și de la Versailles, pentru a fi ferite de pericolul războiului.

Parcul castelului (un parc natural, de 5440 ha de pădure, ȋnconjurat de un zid lung de 31 km) este o Rezervație națională. Numai o parte poate fi vizitată și asta numai pe trasee marcate. Există posibilitatea unor plimbări cu bicicleta, a unui picnic sau chiar a unor tururi organizate, ghidate. Nu am fost interesați de nimic din toate acestea. După mai bine de o jumătate de zi petrecută în castel eram obosiți. În plus, ne mai aștepta un drum lung până la Nogent-sur-Marne unde urma să fim găzduiți trei nopți la Hotel Restaurant Campanile.

Dar, până atunci, noi mai aveam de bifat o vizită - Beaugency, un oraș medieval fortificat.

---

VIZUALIZĂRI: 168 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI