O excursie întinsă pe 5 zile sau un pelerinaj mai altfel

TIPĂREȘTE

A treia zi

Dimineata am facut un mic popas pentru cumparaturi la un mare hipermarket C. înainte de a trece granita în Republica Moldova. Aici am avut parte de o surpriza neplacuta si neasteptata. În timp ce noi eram in magazin, echipa de securitate –acei bodyguarzi ce se cred ca sunt mari eroi de actiune, ne-au gonit autocarul din parcarea magazinului spunând ca nu are voie sa parcheze acolo (parcarea mare era aproape goala) … degeaba a argumentat parintele nostru ca toti turistii sunt în magazin la cumparaturi, nimic nu a contat pentru acesti « supermeni » absurzi. M-am jurat ca prea curând nu mai intru în magazinele acestui hipermarket!

Plecare spre Galati, am trecut Dunarea cu bacul, în ziua de azi e tare greu sa construiesti un pod… apoi prin vama Oancea am trecut în Republica Moldova. Ploua, ploua mult, drumuri rele, super cârpite în raionul Cahul, în Svetlî sunt case modeste, panouri si denumiri de magazine în lb. rusa, biserici cu turle în forma de ceapa, vestigiile trecutului înca mai dainuie: în curtea unei statii de benzina aflata în constructie, culmea! româneasca –ROMPETROL! - se afla înca capul enorm a lui Lenin! La Cismilia am vazut cafeneaua « La gratar », doi în unul, inspirata alegere… De la vama la Chisinau am parcurs 180 km. Chisinaul l-am mai vizitat în 1989, atunci când plecam de la hotel aveam mereu o coada dupa noi… desi nu scoteam o vorba ca sa ne tradam apartenenta, ne pomeneam cu vorbe spuse la ureche de diversi indivizi ce ne întrebau daca avem ceasuri electronice de vânzare… pur si simplu înghetam…

Pâna sa intram în Chisinau am avut parte de o alta surpriza placuta. Am fost asteptati de un prieten al preotului nostru ce face afaceri în tara noastra (si a lui) cu constructii de garduri din beton, diverse modele si culori, plus altele, si îi merge foarte bine astfel încât a construit un hotel de 4 stele cu restaurant- Nord Vest, lânga Chisinau.

Ne-a condus catre complexul lui unde am fost asteptati cu masa pusa, oferindu-ne un dejun bogat si bun. Frumos cadou!

Am ajuns în Chisinau, tur prin centrul orasului, cu greu s-a gasit un loc de parcare cât mai aproape de Catedrala mitropolitana. Impunatoare, fastuoasa ca mai toate constructiile bisericesti. Preotul ne-a prezentat istoricul asezamântului, la final ne-a dat o cutie de bomboane « Chisinaul de seara » marca Bucuria, bune rau, si a dat niste telefoane pentru ca grupul nostru sa primeasca acceptul de a vizita resedinta de la Curchi a Mitropolitului Moldovei. Un complex manastiresc bine îngrijit, cu picturi deosebite, printre care se remarca pictura cu Iisus cu pruncul în brate, pruncul reprezentând sufletul Maicii Domnului. O viziune interesanta, nemaiîntâlnita de mine pâna acum.

De aici a început aventura, ghidându-ne dupa GPS ne-am ratacit prin Moldova, era seara, întuneric bezna, urmând drumuri pe dealuri si paduri pret de doua ore si jumatate, parca ne învârteam în cerc prin Codreanca, Negresesti, Straseni, Lozova, si o mai tineam tot asa daca nu gaseam un localnic care sa ne îndrume catre destinatia noastra manastirea Hâncu, locul nostru de cazare. Era ora 22.30, eram rupti de oboseala si de foame. Cazarea de o persoana costa 5O lei moldovenesti si noua ne cerea 15 lei RO! Paritatea socotita cu rotunjire era 1leu RO= 4 lei MO. Dar a intervenit parintele nostru la stareta si am avut cazarea gratuita.

Complexul manastiresc l-am vizitat a doua zi dimineata, admirând biserica, vilele de cazare, una pentru barbati si alta pentru femei. Din greseala am nimerit prima data în vila pentru barbati ce mi-a lasat o impresie dezagreabila de dezordine si miros urât, apoi am fost cazate în cealalta vila. Doua camere cu câte 5 paturi fiecare si o baie comuna pe etaj. Aici se vedea mâna de femeie.

A patra zi

Ne îndreptam spre manastirea Capriana, o manastire de calugari, complexul având 3 biserici cu 3 hramuri diferite. Numele l-a luat dupa locul unde a fost construita, poiana lui Caprian.

Este un locas monastic cel mai vechi si important ca valoare istorica din Republica Moldova, ctitorie a voievodului Alexandru cel Bun din perioada de început secol 15. Viata manastirii Capriana a fost afectata de vremurile de rastriste pe parcursul secolelor pigmentata si cu perioade de înflorire. Conform unor documente scrise, Stefan cel Mare este considerat ctitorul cel mai important al manastirii. În perioadele când manastirea a fost închinata Manastirii Zografu (Sf. Munte Athos) a devenit metoc al acesteia si marea parte a beneficiilor obtinute erau expediate catre M. Zografu de catre administrator ce era calugar la Zografu, pastrând doar o mica parte pentru supravietuire. În ziua de azi am gasit o viata monahala revenita la normalitate, un ansamblu renovat cu sprijinul întregii societati si a presedintelui R. Moldova.

În toate manastirile moldovenesti vizitate se pot cumpara suveniruri cu bani românesti. De aici directia spre granita la vama Albita. Abia asteptam sa trec granita. Procesul de trecere a granitei moldo-române a durat putin, mai mult am stat la o cafea si la magazinul duty-free. Tot autocarul a dat navala si rafturile s-au golit instantaneu de cutiile de bomboane, de pungutele cu sortimente diferite, si lucratorii abia pridideau sa vina cu bratele pline cu dulciurile marca BUCURIA! Apoi ne-am orientat catre sticlele de vin alb, rosu, si sampanie Cricova (era oferta!). Crama Cricova se intinde pe o suprafata de 24 kmp în subteran.

S-a putut plati si în lei RO conversia facându-se pe loc la casa. În schimb pentru automatul de cafea trebuia musai o bacnota de 5 lei MO ce avea chipul lui Stefan cel mare. Dadeam 1 leu RO si primeam o bancnota de 5 lei MO, am pastrat spre amintire o astfel de bancnota. Am plecat fericiti, încarcati de bunatati dar si fara multi bani. Am trecut prin orasul Husi pe care l-am vizitat pe îndelete în anii din urma trezând amintiri dureroase în sufletul meu.

În drum spre Voronet parintele ne-a facut o alta surpriza, a oprit si la manastirea Sf. Mina de rit vechi, aflata în plina constructie. Mi-a atras atentia sirul de clopote mai mari si mai mici, am avut parte si de o mica demonstratie de cum se trag pe rând pentru a scoate sunete melodioase. Pentru a suplimenta veniturile calugarii au un atelier de icoane ce se vând la magazinul de suveniruri la un pret modic, pret de producator! se poate da si comanda pentru o anumita icoana. Manastirea Sf. Mina este situata pe soseaua E85 Falticeni-Roman, la 17 km de Falticeni, apoi la stânga un km pe un drum de piatra –localitatea Rosiori.

La Voronet, maica ghid ne-a vorbit despre vestitele picturi exterioare în culoarea albastra ce dainuie de secole. Ca si alta data am avut aceleasi simtaminte de pace, liniste sufleteasca când intri în perimetrul acestui vechi asezamânt.

De aici, directia catre Vatra Dornei si la 3 km distanta se afla complexul Dorna Arinii unde ne-am cazat. Conform cu panoul –vezi foto, aici este un complex balnear, baza de tratament. E un complex format din Manastirea Acoperamântul Maicii Domnului, un centru SPA si de sanatate (hidroterapie, masaje terapeutice, bai de plante). Nu am observat ca ar mai fi si alti turisti aici.

Pe lânga biserica se afla vile de cazare. Vila în care am fost cazati are camere de 2 sau 3 locuri, decente, cu o baie moderna. Un hol de intrare, baia în fata, comuna pentru cele doua camere, ca în studentie în blocurile mai noi din Regie-Politehnica Bucuresti. La etaj fiecare camera are balcon dar e un balcon comun de jur în jurul cladirii ce este împodobit cu multe flori. Mobila din camera este noua din lemn masiv. Ne-a costat 30 lei cazarea o noapte, cina si micul dejun. Oferta de grup pentru pelerini… Tot complexul este îngrijit si arata bine, pe pajiste pastea un ponei, într-un tarc am vazut struti si o caprioara. Dincolo de tarc s-a turnat fundatia pentru o noua biserica.

A cincea zi

De la Vatra Dornei am luat directia spre Târgu Mures, am trecut prin pasul Tihuta, e vara! , drum de creasta, din mersul autocarului am vazut si hotelul castel Dracula, Parcul National Calimani, ce peisaje superbe! Popas în Sighisoara: prânz si vizita în cetatea veche. E o perioada linistita, fara festivaluri, turisti putini, plimbarea e facuta pe îndelete pentru a admira cladirile vechi si a savura atmosfera de burg medieval. Suveniruri multe dar preturile sunt cam maricele.

În orasul Târgu Mures nu am oprit pur si simplu am transversat orasul si atât. E drum lung pâna acasa si e miercuri, sa speram ca Valea Oltului nu este aglomerata.

A fost un traseu lung, cu locuri interesante de vazut, cu multe obiective de vizitat, un pic obositor dar a meritat. Mi-am încarcat sufletul cu emotii pozitive, gata de a suporta noile încercari ala vietii.

---

VIZUALIZĂRI: 1103 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI