Sibiu si atat

TIPĂREȘTE

Si iata-ne intr-o frumoasa zi de septembrie, ajunsi dupa un drum ok la Sibiu. Dupa ce am efectuat cazarea despre care am povestit aici am pornit la plimbare. Ar fi fost multe de vazut, noi aveam doar putina vreme timp in care ne-am plimbat asa cum ne-au iesit locurile in cale, asadar urmarind si firul pozelor am sa va spun ce am vazut prin Sibiu (nesemnificativ fata de cat se poate vedea, dar nu a fost nici deloc). Asadar avand in vedere cate pot fi vazute in Sibiu nu poti spune decat Sibiu, iar restul se deduce.

Prima cladire frumoasa pe langa care am trecut a fost Universitatea “Lucian Blaga” care de fapt functioneaza in doua cladiri fata in fata de o parte si de alta a drumului. Recunosc cinstit ca imi place mai mult cladirea veche pe langa care am mers si noi. Ne-am continuat drumul si am ajuns iarasi la o alaturare de nou si vechi si cum deocamdata ceea ce este vechi inseamna ca are si istorie, am vrut sa vedem ce scrie deasupra intrarii intr-un gang si am descoperit scris “Baia Populara Romana”, oare cum aratau aceste bai? Alaturi o alta cladire veche avand montata o placa de marmura care ne spunea ca aici a locuit in ultimii ani de viata George Baritiu care asa cum scrie pe placa a fost “animator si indrumator al vietii culturale din Transilvania”.

Ne-am continuat drumul pe langa Hotel Continental, am studiat si o harta care ne arata ce ar fi de vazut, prea mult insa pentru timpul nostru disponibil, Si am aflat dintr-un alt panou aflat langa un castan batran ca ne aflam in zona strazii Nicolae Balcescu in trecut strada Cisnadiei. Aici se afla Poarta Cisnadiei care a fost demolata in 1839.

Si uite asa am intrat si pe strada Nicolae Balcescu, o strada pietonala cu magazine, terase, pensiuni aflate de o parte si de alta a strazii. Trecem si de Casa Frida prezentata atat de frumos aici pe site, intalnim si doi trubaduri care cantau la nai si chitara, si uite asa ajungem si mai aproape de istorie, adica in dreptul Turnului Archebuzierilor un turn octagonal, cu partea superioara iesita in exterior si prevazuta cu guri de atarnare. O placuta de marmura este montata deasupra unei usi insa scrisul este sters si de abia poti citi cate ceva. Daca nu as fi citit despre acest turn nu cred ca i-as fi identificat numele. Exista cateva turnuri pe aici si care flancheaza o alee minunata, paisaj tocmai bun pentru o sedinta foto de nunta, dupa cum aveam sa vedem o pereche prin zona.

Si ajungem astfel si la Turnul Olarilor, aici este o placuta care il indica ca monument istoric din sec XIV – XVI (data nu este stabilita cu precizie), si este un turn la fel cu guri de aruncare si este legat de urmatorul turn printr-un zid. Acum acest zid sta ca sprijin pentru o zona food, ispititoare peste masura si ca sa va arat prin ce “suferinte” am trecut am pus si poze ca sa vedeti dar o sa va spun si cateva dintre standurile prezente acolo: burgeri si cartofi prajiti cu parmezan, cartofi prajiti in diferite feluri; calamari, midii pane si bulete din branza; cannoli cu diverse umpluturi; bicicleta cu cafea si sucuri si diverse arome; Paella unde luau interviu cei de la Antena 1; waffles cu nutela; burger si alte preparate din pui la care li se alaturau cartofi; chiar si ceva prosecco se putea incerca (dar nu gratis); limonade si alte bauturi; iar burgeri;

Si tot cu ochii dupa aceste feluri am ratat turnul din capatul zidului, adica Turnul Dulgherilor. Asa cum am spus intre Turnul Olarilor si Turnul Dulgherilor exista un zid prevazut cu metereze astfel incat ostenii de deplasau inter cele doua turnuri printr-un coridor de acces acoperit.

Asa am ajuns in dreptul unei alte cladiri vechi pe care sus de tot sta scris Thalia 1788-2004, iar mai jos scrie Filarmonica de stat, Sala Traian. Despre aceasta sala aveam sa aflu cate ceva mai tarziu si o sa aflati asta in articolul urmator.

Strada este minunata, ai senzatia ca te-ai intors in timp, se acorda o atentie marita diferitelor elemente de décor care infrumuseteaza locul asa cum o sa vedeti in poze si intalnim si o placuta care ne spune ca ne aflam pe strada Cetatii – Cea mai frumoasa strada din Sibiu.

Ne-am continuat drumul si am ajuns si la Muzeul de Istorie Naturala unde am intrat doar in curte. Am ajuns si la Colegiul George Sincai unde o placuta din marmura ne spune ca liceul exista acolo din 1692.

Am ajuns si in Piata Mare din Sibiu si aici nu prea stiam in ce directie sa o luam mai intai deoarece totul ne atragea, asa ca am vazut statuia lui Gheorghe Lazar, ca sa fim in ton cu liceul pe langa care tocmai trecusem, Am admirat o statuie ospatar la o cafenea “Mustache”, am ajuns si in dreptul unui gang unde deasupra era scris 1652, si ne-am indreptat apoi spre Turnul Sfatului, unde pe o placuta din marmura sta scris: “ Turnul Sfatului a fost poarta de intrare a celei de-a doua centuri de fortificatii a orasului de la sfarsitul secolului al XIII-lea. Naruindu-se partial in 1586 (cand a si ingropat un zugrav ce zugravea trecerea boltita), a fost recladit in 1588. In 1826 i s-a adaugat inca un etaj, primind infatisarea de astazi. Restaurat complet in 1961-1962”

Trecem prin gand in partea cealalta si vedem ca acest turn poate fi vizitat, insa nu ma incumet asa ca mergem mai departe. aici este acum si un targ de carte si ne indreptam spre Podul Minciunilor. Podul Minciunilor este cel mai vechi pod din fonta din Romania, construit deasupra strazii Ocnei si care facea legatura intre Orasul de Sus si Orasul de Jos, si as putea spune un obiectiv “Must See” al Sibiului.

Si uite asa am ajuns si la Catedrala Evanghelica, construita in secolul XIV (1320) in stil gotic maur, si pe care cu greu am reusit sa o prind intreaga in poza. Nu am reusit sa o si vizitez asta pentru ca nu aveam timp suficient si acestui loc merita sa ii dedici ceva vreme, asa ca ramane pe altadata. I-am dat ocol, am facut ceva poze si i-am spus pe curand, pentru a merge mai departe spre Turnul Scarilor, un turn de aparare din secolul XII-XII, langa care gasim Casa Calfelor, si un panou foarte interesant asezat afara la vedere pe care erau scrise urmatoarele (in romana, engleza, franceza, germana):

Aici lucreaza mestesugari calatori la renovarea Casei Calfelor pentru masa si cazare. Proiectul este finantat prin donatii. Avem nevoie de sprijinul dumneavoastra. Va multumim!

Pentru a descrie mai bine locul am sa las pozele sa vorbeasca iar eu trec mai departe, si trecand pe langa Podul Minciunilor am ajuns si la Muzeul de etnografie universala “Franz Binder”. Muzeul este organizat in aceasta cladire construita in stil neogotic (nu ma pricep eu la asta dar asa spune “goagal”) si din cele peste 3000 de exponate aduse din Africa, China, Asia, Brazilia si alte tari, 500 de obiecte au fost donate de Franz Binder care a fost si vice-consul onorific al Imperiului Austro-Ungar.

Am ajuns si in dreptul Bisericii Catolice, constructie in stil, baroc ridicata in secolul XVIII si pe a carei fatada este montata o placa de marmura pe care scrie: “Biserica parohiala romano-catolica “Sfanta Treime” construita intre anii 1726-1733”. Aici am intrat inauntru si am admirat totul, este o biserica minunata, cu niste coloane din marmura, picturi minunate, si un element pe care il caut mereu in bisericile catolice, orga. Ca si instrument muzical orga mi se pare ceva deosebit, sunetele sunt aparte (greu de spus divine, dar sunt altfel).

Am parasit Biserica Catolica (una dintre cacofoniile acceptate) pentru a surprinde niste poze de nunta la intrarea in Palatul Brukental. I-am lasat sa-si continua activitatea si am ajuns in dreptul Casei Albastre, considerata monument istoric sec XV-XVI, XVIII, XX, unde am citit pe placuta ca acum s-ar gasi birouri si ateliere ale Muzeului Brukental.

Am vazut si cladirea unde se afla Arhivele Statului (Sibiu) o cladire de asemenea veche dar si casa in care a trait o perioada compozitorul si dirijorul Gheorghe Soima.

Poate ca ne-am fi plimbat si mai mult, insa nu puteam exagera, eram cu un alt scop acolo si deja venise ora pranzului. Greu de spus unde sa mananci in Sibiu, cred ca se poate manca bine oriunde, insa am mers pe recomandarea fostei partenere a celui mare si am mancat la restaurantul Hochmeister despre care insa am sa va povestesc separat.

A fost o plimbare minunata si cum au ramas multe de vazut imi doresc o noua revenire la Sibiu.

---

VIZUALIZĂRI: 2104 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI