Catedrala Alexandru Nevski

TIPĂREȘTE

Ultima escală a excursiei noastre de 10 zile în ţările balcanice a fost la Sofia l să vedem catedrala patriarhală ortodoxă Alexandru Nevski. Am vizitat –o de două ori. Prima dată anul trecut în cadrul unui circuit tot cu autocarul în Grecia. Atunci n-am reuşit să fac mai mult de două-trei poze din cauză că un cerber îmbrăcat în haine popeşti urmărea cu ochi de argus turiştii (Mama Michi, hotărăşte-te cerber sau argus?). Eu nu am memorie bună vizuală şi sunt ca şi moartă fără poze (˝ dovada˝ cum spunea to´aşa) aşa că deşi vizitasem catedrala destul de minuţios n-am avut curaj să scriu un cuvânt despre ea.

Anul ăsta mi-am făcut un plan care a mers şi vi-l spun şi vouă. Era acelaş cerber sau mi s-a părut mie. Îmbrăcat într-o sutană neagră, cu părul alb prins în codiţă la spate, înalt şi sfrijit avea o agilitate extraordinară. Când era în spatele tău, când în partea cealălaltă a bisericii. L-am prins într-o poză cum întinsese compasul ca să surprindă nişte turişti. Totdeauna mergea la punct fix. M-am dus glonţ la el. I-am arătat aparatul foto apoi am împreunat mâinile în sens că ˝ te rog˝. S-a uitat lung la mine şi nu i-a venit să creadă. Oamenii pozau pe furiş, nu-i cereau să-i lase să fotografieze. Mi-a făcut cu mâna un semn de lehamite şi am avut liber la pozat. Explicaţia? Cred că i-a fost ruşine de mine, o fi avut şi el vreo bunică sărită pe acasă. Din păcate pozele nu au ieşit bine fără blitz din cauza semiîntunericului.

După ce am părăsit Skopje pe ploaie pe la 9 dimineaţa, am traversat Macedonia, am făcut formalităţile de vamă la care nimeni nu ne-a întrebat de nimic pentru că şoferii, prietreni cu vamesii au dat cezarului ce e al cezarului. Drumul deluros nu a avut nimic spectaculos aşa că am parcurs cei 230 km până la Sofia în mai puţin de patru ore. În oraş s-a mers pe drumul cel mai scurt spre catedrală fără a se face un tur propriuzis. Era duminică la prânz şi m-a mirat cât de puţină lume era pe stradă în centru.

Am ajuns în piaţa Alexandru Nevski în care trona catedrala de mari dimensiuni cu cupole aurite care se văd de la depărtare. La fel ca şi în alte lăcaşuri ortodoxe rotunjimeai muchiilor îţi conferă linişte spre deosebire de unghiurile ascuţite ale catedralelor catolice. Catedrala a fost ridicată ca prinos de recunoştinţă adus ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei care a câştigat războiul ruso-turc din 1877-1878. Prin tratatele de pace de la la San Stefano şi apoi Berlin statele balcanice (printre care şi România dar noi am pierdut Basarabia) şi-au câştigat independenţa faţă de imperiul otoman. Alexandru al II-lea a fost numit de popoarele balcanice Eliberatorul. Chiar imediat după terminarea războiului în 1880 s-a propus în Adunarea Constituantă bulgară construcţia unei catedrale care să consfinţească recunoştinţă atât pentru ţar cât şi pentru eroii căzuţi în luptă. Finanţarea s-a făcut din buget şi din donaţii. A costat 5.5 mil leva din care peste o treime au provenit din donaţii. Din acestea o sumă important în leva-aur a donat-o prinţul de origine germană Al. Battenberg, primul conducător (cneaz) al Bulgariei libere. Piatra de temelie a fost pusă în 1882 pe cel mai înalt punct al Sofiei la 550m. Construcţia s-a făcut între 1904-1912. Catedrala a fost proiectată de arhitectul rus Alexandr Pomerantsev. Dealtfel întreaga execuţie de la construcţie până la pictură şi decoraţiuni interioare a fost asigurată de reprezentanţi ai şcoalii ruse, foarte puternică în acele timpuri. Este construită în stil neo bizantin şi urmăreşte modelul architectural orthodox.

Hramul bisericii este sf. Alexandru Nevski. Legătura dintre ţarul Rusiei şi numele catedralei este dată de faptul că sfântul Alexandru Nevski (1220-1263, rus la origine), a fost ocrotitorul ţarului Alexandru al II-lea. Un fragment din moaştele sf. Alexandru Nevski a fost depus într-o raclă, ca dar din partea bisericii ortodoxe ruse. Catedrala are o suprafaţă de 3170 mp şi o capacitate de 5000 credincioşi, fiind a doua catedrală ortodoxa ca mărime după Sf. Sava din Belgrad (vezi impresii) care însă nu e finisată în interior.

La exterior întregul lăcaş este placat cu piatră albă iar postamentul este de granit cu înălţimea de 1.5 m. Înălţimea cupolei este de 45m iar a turnului clopotniţei care are 12 clopote de dimensiuni şi greutăţi diferite (de la 10 kg la12t) atinge 53m. La baza cupolei este scris cu litere de aur Tatăl Nostru. Domurile sunt cupole şi semicupole, trei dintre ele sunt acoperite cu foiţă de aur, celelalte cu tablă de cupru. Suprafaţa aurită este de 700mp iar greutatea foiţei de aur 8.5 kg. Ferestrele înguste şi înalte sunt decorate cu sculpturi în motive florale. La intrare de o parte şi alta a uşilor de lemn de stejar sculptate la Viena sunt două plăci de marmoră de Carrara cu o inscripţie de mulţumire adusă armatei ruseşti care a eliberat Bulgaria în 1878. Planul catedralei este cel clasic al bisericilor ortodoxe cu pronaos, naos şi altar. În pronaos sunt două capele iar în naos două pridvoare laterale şi galerii pe o parte şi trei altare pe cealălaltă. Altarele din naos sunt asemănătoare cu cel principal dar mai mici. Deşi iluminată insufcient nu am putut să nu remarc candelabrul enorm care cântăreşte 2.5 t şi este suspendat la 27m înălţime. Atât candelabrul principal cât şi celelalte mai mici sunt lucrate la Munchen, Sunt câteva sute de becuri lumânări şi decoraţiuni din sticlă de Jena. Coloane de marmoră, alabastru şi onix mărginesc altarele iar amvonul, jilţul regal şi tronul patriarhului sunt din marmoră sculptată. Pardoseala este din plăci mari de marmoră mozaicată. Pereţii sunt îmbrăcaţi în fresce şi icoane cu sfinţi şi scene religioase, toate executate de pictori ruşi. Ca şi în cazul altor catedrale ortodoxe, demisolul ar fi trebuit să fie necropolă pentru patriarhi şi mari prelaţi. Sub regimul comunist i s-a schimbat destinaţia în muzeu de obiecte bisericeşti. Ideea a fost bună pentru că în acest muzeu sunt expuse cele mai frumoase odoare strânse din sec XII şi până acum iar colecţia de icoane este una din cele mai valoroase din lume...

Intrarea e gratuită. Taxa de intrare în criptă 6 leva, redus 3 leva (1 leva=0.5 eu)

Ieşind din catedrală nu am putut să nu mă gândesc cum un popor mic şi sărac, abia ieşit din dominaţia şi secătuirea otomană a putut să-şi unească forţele şi să realizeze o asemenea operă de artă valoroasă Tot în piaţa Alexandru Nevski am zărit cea mai veche biserica dedicată patroanei oraşului sfânta Sofia. Ea a fost construită în sec.VI dar transformată după o mie de ani în moschee. A fost distrusă de cutremure, reclădită, păstrându-se minaretele în formă originală.

Catedrala Alexandru Nevski a fost ultimul obiectiv pe care l-am văzut în această excursie de zece zile. A fost frumos, relativa oboseală a fost compensată de amintirile pe care le port cu mine şi pe care cum m-am priceput am încercat să vi le expun aici căci, da! am fostacolo.

.

.

---

VIZUALIZĂRI: 3015 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI