Parcul Național Iguazu – Minune a naturii!

TIPĂREȘTE

Voi continua circuitul sud-american, vezi impresii, scriind despre Puerto Iguazu și despre ce am văzut eu acolo în cele două zile pline avute la dispoziție mergând pe cont propriu și folosind doar mijloacele de transport în comun. Despre acest oraș și despre cum am ajuns de la aeroport la cazare am vorbit în vezi impresii. Am vrut să văd pe îndelete Parcul Național și-i mulțumesc lui @ghisor pentru impresiile scrise pe acest drag site.

Am plecat dimineața de la hotel, pe jos, urcând la Terminal de Omnibus circa 350 m. Se ia autobuzul public pe care scrie “Cataratas” ce pleacă de la peronul 11, cost 260 pesos dus-întors de persoană (4 euro), este un chioșc Río Uruguay de unde se cumpără biletele. Noi am plecat cu autobuzul de ora 8, am vrut să ajungem cât mai devreme pentru a evita puhoiul de turiști, trebuie avut pașaportul.

După circa o jumătate de oră am ajuns la casele de bilete, cost 800 pesos de persoană, acum, datorită devalorizării monedei, atunci a fost 700 pesos, parcul este deschis zilnic între orele 8 și 18, mai multe amănunte pe site-ul iguazuargentina.com/es/pa ... nacional-iguazu și am intrat în parc, trecând pe lângă Centro de Interpretacion de la Naturaleza, l-am vizitat la întoarcere, restaurante, gelaterie, magazine cu suveniruri. Am primit și o hartă foarte bună care îți prezintă tot ce ai de vizitat.

Prima oprire a fost după circa 900 m la Estación Central pentru a lua trenul electric ce ne poartă spre cascade. Am stat puțin acolo, am prins următorul transport, deja începeau să vină tot mai mulți turiști. Toți pasagerii coboară la prima stație Estación Cataratas și de aici fiecare își alege singur ce are de văzut, fie viziteză cascadele pe cele două circuite, inferior și superior, fie ia următorul tren spre ultima stație Estación Garganta del Diablo. Aici am făcut cunoștință cu familiile de coați, tare simpatici și jucăuși, ca să nu zic puțin obraznici, se urcau pe bănci, și-ar fi băgat boticul peste tot…. Noi am ales ultima variantă, am reintrat pe peron pe altă cale și ne-am urcat iar în tren, mergând circa 15 minute prin frumosul parc Iguazu spre punctul final al acestuia.

Am intrat pe traseu, se merge puțin pe alee, după care drumul continuă pe punți metalice pe deasupra apelor, am început să admirăm și mai mult natura, apele învolburate ale râului Iguazu, mergeam spre centru lui…, deodată am auzit un zgomot ce devenea din ce în ce mai tare și ne-am apropiat de locul de unde se admira în toată grandoarea ei Salto Garganta del Diablo…. Lume multă, perdea din vapori de apă, eram deja uzi fleașcă dar nu mai simțeam nimic, doar savuram momentul, sincer nu mi-am imaginat că este așa…, să auzi vuietul, să vezi căderea de apă ce pare o imensă pâlnie ce absoarbe totul!... Noi eram deasupra ei, îi simțeam forța, îi vedeam frumusețea, un vis…. Într-un spațiu amenajat am fost fotografiați contra cost, ni s-a dat un ecuson și ni s-a spus că vom lua fotografia de la Estación Cataratas, cost 500 pesos și așa am și făcut.

Am revenit cu trenulețul la Estación Cataratas și de aici am pornit pe Circuitul Inferior, sunt indicatoare peste tot, pentru a vedea cascadele de jos, de neratat! . Am început să coborâm, destul de mult, peste tot sunt punți și trepte metalice…. Prima oprire Salto Alvar Nunez, poartă numele descoperitorului spaniol al minunilor de ape, anul 1452, drumul urcă și coboară, se merge apoi spre inima cascadelor, simți spiritul pădurii: umiditatea, sunetele, aromele, vaporii care pătrund peste tot….

Sunt mai multe balcoane cu explicații și cu denumirea cascadelor ce se văd de acolo. De la centru spre margine, Salto San Martin a doua ca mărime, Salto Mbigua, Salto Bernabé Mendez…. Drumul continuă până la capăt pentru a admira Salto Adam, Eva și Salto Bossetti, frumoasă cădere de apă. Am urcat apoi puțin trecând și pe lângă Salto Dos Hermanos, mi-au plăcut cum erau așezate, pozele vor vorbi mai bine decât mine….

Am revenit de unde plecasem și am mers apoi la un frumos Faro și la Centro de Investigaciones Ecológicas Subtropicales, o clădire împrejmuită de verandă ce a fost cândva “Viejo Hotel Cataratas”, am pozat din depărtare clădirea modernă a hotelului de cinci stele Gran Meliá Iguazú, clădire pe care o tot vedeam în plimbările noastre, am văzut și o zonă de fast food dar și niște magazine cu suveniruri…. Ne-am urcat iar în trenuleț și am ajuns la stația de unde plecasem de dimineață.

La un stand special amenajat am ștampilat biletele pentru ca a doua zi să achiziționăm altele la jumătate de preț și am mers să vizităm Centro de Interpretacion de la Naturaleza, cea mai importantă clădire din parc, situat în apropierea porții, primește turiștii zilnic între orele 8 și 18 și prezintă aspecte generale ale zonei, concepte despre natură precum climă și geologie, specii pe cale de dispariție, probleme de conservare și istorie locală. Este alcătuit dintr-o sală de recepție, un auditoriu și două camere, una care prezintă diversitatea biologică a zonei, a doua relația dintre om și natură, dintre bogăția pădurii și folosirea acesteia de către om. Am făcut cunoștință și cu Guaraní, popor indigen despre care voi scrie în alt review, are site puertoiguazu.net/centro-d ... etacion-po.html.

Ne-am întors la stația de autobuz pentru a reveni în Puerto de Iguazu, era trecut de ora 17, a început și ploaia, o ploaie repede de vară, care s-a oprit când am ajuns în oraș, la Terminal de Omnibus.

A fost o zi plină, o zi specială pe care o vroiam să se continue și am continuat-o a doua zi când am revenit în parc…. Același drum cu singura diferență ca am luat primul autobuz ce merge la Cascade de la ora 7:30, am plătit jumătate de preț pe baza ticheletor ștampilate și ne-am deplasat la chioșcul Iguazu Jungle pentru a lua turul “Gran Aventura”, plimbare cu camionul prin junglă dar și cu barca, site-ul este iguazujungle.com/paseo-gran-aventura.php, cost 3000 pesos (43 euro) de persoană. Pe hartă ni s-a explicat de unde se începe prima îmbarcare de la ora 9, cu această ocazie am parcurs și Sendero Verde, o potecă de 600 de metri, frumos amenajată ce merge direct la Estación Cataratas și de acolo la îmbarcare în camioane deschise.

Am avut ghid ce explica în spaniolă și engleză, am înțeles mai bine spaniola și am mers pe un frumos drum, Sendero Yacaratia, printre arbori admirând imensele pânze de păianjen ce traversau poteca, am pozat și eu unul mare, destul de zdravăn... Am coborât apoi scările ce duc la doc, sunt destule, ne-am pus pelerinele noastre, vestele de salvare și ni s-au dat și saci etanși pentru bagaje. Citisem că este mai bine să stai în spate, barca este ridicată în față, dar n-am știut ce mă așteaptă...

Am mers mai mult decât cu bărcile de pe malul brazilian, turul este mai ieftin și mai spectaculos aici, în plus programul nostru din Foz do Iguaçu era foarte încărcat și nu aveam timpul necesar acelei plimbări, …. am început navigarea pe râul Iguazu. Am pozat mai greu Salto Arrechea ce se poate vedea mergând la ea pe o cărare amenajată numită Sendero Macuco, barca a oprit puțin... Până la urmă a trebuit să mă ridic în picioare și mai mult să-mi fac loc cu coatele pentru că în față erau niște tineri cred că de vreo doi metri, făcuseră un zid și nu se mai vedea nimic, nu se putea poza...

Barca a mers mai întâi prin partea stângă a Insulei San Martin care nu se mai vizitează, trebuie reamenajate scările, pentru a admira cascadele Salto Dos Mosqueteros și Salto Tres Mosqueteros, ce nu se pot vedea de pe malul argentinian, după care s-a întors și am intrat pe partea dreaptă aproape de salba de cascade a râului, le-am enumerat mai sus...

Nu înțelegeam de ce trebuie să avem pelerine, acum cred că nici nu merita efortul de a le folosi, la ambele întoarceri cârmaciul a făcut niște viraje ample, de fapt s-a întors de mai multe ori și apa a intrat în rafale puternice, ne-am făcut fleașcă, dar mi-a plăcut... La întoarcere se putea cumpăra filmul, 700 pesos, de fapt ni s-a spus că ni-l vor aduce la hotel a doua zi după masă, dar noi plecam de dimineață, n-a fost să fie..., îmi pare rău, mi-ar fi plăcut să-l am.

A fost o plimbare frumoasă, a meritat fiecare bănuț, am văzut cascadele de pe apă, le-am simțit parcă și mai bine, nu-mi venea să mai plec...

Ne-am urcat iar în camioane, la grupul nostru au fost două, am mai admirat pădurea, i-am simțit mirosul, i-am ascultat zgomotele... și ne-am reîntors la Estación Cataratas pentru a vedea și Circuitul Superior. Acesta este mai scurt, nu se coboară foarte mult, cascadele se văd mai de sus, se merge destul de aproape de Cascada San Martin, am prelungit cu încă o zi frumusețile acestui parc... Nu am prins niciun curcubeu, dar am avut zile frumoase și ploile care au venit ne-au prins la ieșirea din parc sau în autobuz...

Am vizitat la sfârșit și tarabele guaranilor, am cumpărat un fluier tradițional, interesant prin bățul introdus în el care plimbat produce sunetele muzicale, un coat din lemn și câteva brățări din textile. Am oprit apoi la Gelateria Freddo, lanț cunoscut în toată Argentina, pentru o bere și o înghețată, o pauză de răcorire binemeritată...

Mi-au plăcut foarte mult aceste cascade, mi-a plăcut grandoarea lor, nu mi le imaginam așa uriașe, nu-mi imaginam asemenea căderi masive de ape de forme diferite, cu înălțimi foarte mari și volume imense.

Plimbarea mea în această parte a lumii este de neuitat, am văzut locuri frumoase, pentru mine unice, o minune a naturii!

---

VIZUALIZĂRI: 751 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI