Un loc perfect pentru relaxare și vizitat Ținutul Buzăului

TIPĂREȘTE

În mod tradițional, în fiecare octombrie facem o ieșire de weekend în doi, doar așa, de relaxare. În acest scop căutăm locuri relaxante, nu departe de casă. Am strâns de-a lungul timpului o listă lunguță (care se tot mărește) și de data asta a venit rândul Căsuțelor din Pădure, localitatea Mierea, jud. Buzău. Pe booking le-am găsit, normal, cu nota 9,2 (din nu prea multe comentarii, ce-i drept), mic dejun inclus, posibilitatea de a ți se oferi și alte mese, parcare, preț bun, împrejurimi ofertante. Și încă un amănunt ce face diferența: ciubăr cu apă sărată. Am rezervat o căsuță pentru 2 nopți, de vineri până duminică (nu știu dacă prețul o fi mai mic în timpul săptămânii) cu mic dejun inclus pentru 900 lei. Rezervarea a fost garantată cu cardul, anulare gratuită până cu o zi înainte, plata la proprietate.

Am trimis un mesaj pe numărul oferit de booking în ziua anterioară sosirii să întreb de cina de vineri, estimând că vom ajunge târziu și nu vom mai avea timp sau dispoziție să căutăm altceva. Cred că am nimerit la domnul-gazdă, căci mi-a dat alt număr de telefon și m-a încurajat să sun acolo. Am vorbit cu doamna-gazdă, foarte volubilă și amabilă și am căzut de acord că vom servi cina la proprietate cel puțin vineri seara. La întrebarea „ce să vă pregătesc?” am răspuns că nu suntem deloc mofturoși și că ne plac surprizele. Cu mențiunea că nu trebuie să fie o cină prea bogată, un singur fel de mâncare fiindu-ne de ajuns.

Într-adevăr, am ajuns după ce se înserase (în premieră pe porțiunea de autostradă Râmnicu Sărat – Buzău! ; hai, că se poate!). Pusesem locația pe GPS și n-a fost greu s-o găsim. Din centura de nord a Buzăului ne-am încadrat pe superaglomeratul DN10 (Buzău-Brașov), dar nu pentru multă vreme, căci în Vernești am virat stânga, a urmat Nișcov și apoi Mierea. Căsuțele din Pădure sunt în partea sudică, pe str. Codrului 19, într-un capăt de sat, la margine de pădure. Partea cea mai provocatoare a venit când a trebuit să traversăm apa Nișcovului; care nu-i chiar râu, dar nici pârâu. Am luat-o ca oamenii pe pod și de-abia am reușit să trecem fără să zgâriem nimic pe la mașină. Pe urmă am aflat că mai bine e să treci direct prin vad, un pic stânga (cum te duci spre căsuțe), locul e amenjat cât de cât. Ulterior așa aveam să facem.

Am găsit poarta proprietății dată în lături, eram așteptați. Am înaintat cu tot cu mașină și am intuit bine, se parchează pe proprietate. Doamna M (avea să se prezinte) a apărut imediat și ne-a întâmpinat cu bucurie. Ne-a dat o veste bună, că vom fi singurii clienți ai pensiunii, care dealtfel nu-i formată decât din 3 căsuțe plus 2 sau 3 camere în clădirea principală; restul ar fi trebuit să fie închiriat de un grup pentru un botez, dar unul dintre ei s-a îmbolnăvit recet de covid, deci au amânat. Am zis „slavă Cerului!” ; botez ne lipsea...

Proprietatea este formată dintr-o casă cu etaj (construcția centrală), la parter aflându-se sala de mese și bucătăria, iar la etaj câteva camere (ce se închiriază doar în caz de forță majoră). În dreapta se află ciubărul, iar cele 3 căsuțe sunt în stânga, aliniate „în adâncime” . Întrucât terenul e în pantă, prima și a doua căsuță se află la nivelul casei principale, iar a treia la un nivel superior. Căsuțele arată toate la fel, gen cabană, construite din bârne groase de lemn. În față, aproape de gard, se afla o construcție în curs de execuție; pesemne se extind.

Am primit prima căsuță, cum era normal. Doamna M ne-a deschis ușa și ne-a prezentat pe scurt interiorul, apoi ne-a spus că ne așteaptă la masă și ne-a lăsat să ne instalăm.

Căsuța este destul de spațioasă, fiind formată din dormitor, baie și terasă. Aspectul general – cald, luminos, conferit de abundența lemnului și de cele câteva detalii decorative. Patul dublu (tot din lemn) ocupă partea stângă, lipit de calorifer (lateral) și de peretele comun cu baia (în capăt). Avea să se dovedească odihnitor, dotat cu saltea bună și lenjerie curată. Am avut doar câte o pernă și n-am avut noptiere, dar ne-am descurcat (am tras un scaun lângă pat). Deasupra, pe perete, e un tablou înfățișând un urs brun.

În restul camerei – taburetul de-l pomeni, o impovizație de dulap (cu bară pentru umerașe, iar la bază un suport de bagaje pe care se odihnea pilota de rezervă), încă un dulap mai mic (înăuntru am găsit halate de baie) și răcitorul. În colțul dinspre baie, o oglindă, încă un taburet și un coș cu prosoape (albe, pufoase, câte 2 dimensiuni de fiecare). Podea de lemn, plafon de lemn, totul de lemn (fiecare căsuță are atașat pe exterior câte un stingător de incendiu). Covorașe ici-colo, perdele drăguțe la ferestre; de draperii nu-i nevoie, căci geamurile sunt mici și zona umbroasă, nu intră prea multă lumină dimineața. Am găsit căldura pornită, termometrul arăta aproape 20°C ; am plusat un pic și până am venit de la masă era numai bine.

Baia conține tot ce e nevoie, toate de calitate și curate: chiuvetă, vas de toaletă, cabină de duș. În plus oglindă, coș de gunoi, uscător de păr. Hârtie igienică destulă, gel de duș, săpun lichid și prosop de picioare. Calorifer port-prosop cu mulți elemenți, astfel că în general era mai cald în baie decât în cameră.

Am inspectat un pic domeniul înainte de a ne prezenta la masă. Am remarcat abundența florilor și a plantelor cățărătoare, bunul gust cu care acestea fuseseră aranjate, am remarcat zonele de socializare și terasele exterioare; cât de fain trebuie să fie acest loc în anotimpul cald!

În fine, am pătruns în sala de mese. Aceasta ocupă bună parte din parterul clădirii principale, fiind mobilată cu mese, băncuțe și scaune; desigur, toate din lemn masiv. Mesele acoperite cu fețe albe, restul cu bucăți de blană artificială. Pe jos e gresie, un TV stă agățat pe perete, o sobă albă frumoasă muncea de zor într-un colț. Câteva scări duc direct la nivelul superior unde se află camerele și tot acest spațiu central se întinde pe toată înălțimea casei. Pe balustrada de lemn de la etaj sunt expuse trofee de vânătoare (cu trimitere la pasiunile fostului proprietar, un apropiat al familiei, după moartea căruia au cumpărat proprietatea, după cum avea să ne povestească doamna M). Mai e o sală mai mică de tranziție între sala mare și bucătărie, și acolo sunt amplasate mese și scaune. Și câteva colțuri decorate foarte frumos, în stil tradițional.

După ce le-am admirat și pozat pe toate ne-am așezat la masa pregătită de gazda noastră pentru noi. Am primit pentru început un platou cu băuturi: țuică de Buzău într-o carafă mică, brumată, ținută la congelator în ultima jumătate de oră, 2 carafe mai mari – una cu vin alb, alta cu vin roșu, sucuri gen Cola, Fanta și apă – acidulată sau plată. Am gustat câte o dușcă de țuică – excelentă, aromată și nu prea tare.

Pe urmă am primit mâncarea. O tavă cu friptură de vită și legume (cartofi, roșii, ardei) la cuptor, piure de cartofi și salată de varză. A fost delicios totul, dar bineînțeles că n-am putut mânca nici jumătate. Am gustat ambele tipuri de vin, însă preferatul meu a fost cel alb, demidulce. Cred că am avut și ceva desert, o plăcintă, cu mere parcă (constat că n-am pozat, nu știu de ce). La final ni s-a recomandat să luăm carafa de vin rămasă cu noi și chiar așa am făcut, ne-am mai pus câte un pahar cu intenția de a-l degusta pe terasa căsuței noastre, în aer liber, însă prea mulți purici n-am făcut, că se făcuse destul de frig între timp.

Am stabilit ora 9 pentru micul dejun și ne-am prezentat în locul știut. Pe aceeași masă erau pregătite chestii cât să hrănească ocupanții a 10 căsuțe, nu doar pe noi 2! 😊 Vreo 4 batoane de salam (rețete diferite, toate de casă, după cum avea să ne spună doamna M), o bucată zdravănă de șuncă afumată, 4 calupuri de brânzeturi, ouă umplute, salată de vinete, de pui cu ciuperci și maioneză, zacuscă, măsline, legume (roșii, ardei, castraveți), Almette, iaurt simplu și cu fructe, unt, vreo 3 borcane de dulceață de casă și miere. Și posibil să mai fi scăpat ceva... Am primit, la cerere, cafea și, la final, ceva prăjitură de casă, alta decât cu o seară înainte. Evident că am gustărit doar cât ne-a trebuit, multe rămânând neatinse.

Doamna s-a oferit să ne prepare ceva și pentru masa de prânz, dar am zis pas. Aveam de gând să ne foim un pic prin zonă și știam că n-o să mai putem mânca prea curând, așa că am zis că mai bine tot cină să fie, dar un pic mai devreme, pe la 6. Tot surpriză 😊. Și am întrebat și de ciubăr – sigur, se poate să-l încălzească, pentru un preț suplimentar (nu mai știu exact, dar nu dărâmător).

Așa am făcut, ne-am foit pe drumuri mai puțin cunoscute, pe care nu mai umblaserăm; zona e minunată și încă prea puțin pusă în valoare. Poate o să povestesc, să văd. Am revenit la ora programată, între timp se oprise și ploaia care ne necăjise pe ultima parte a micului nostru circuit. Cina a constat în sărmăluțe, brânză & smântână și mămăligă aburindă. „Am făcut și un pic de ciorbă de perișoare! Vreți?” N-am putut rezista, suntem ciorbari amândoi: „Doar un polonic, să gustăm!” Desigur, din nou țuiculiță de-aia bună și vin alb aromat. Mi-nu-nat!

A urmat bălăceala, ciubărul ne aștepta încălzit. Alături, pe un scaun, doamna M ne pregătise alte halate de baie (cred că uitase că ne pusese și în dulapul din cameră; unde mai pui că le aveam și pe ale noastre, de acasă, în portbagaj) și prosoape curate. Și șlapi ne-ar fi dat, însă chiar i-am folosit pe cei proprii. N-am stat prea mult, cam o oră, apa sărată nu-i chiar așa de plăcută pentru anumite zgaibe de pe piele (nici nu știi că le ai până ce nu te imersezi!) și, în plus, a început să se răcească destul de repede, nouă ne place mai fierbințică.

Al doilea mic dejun a fost mai soft din start, cred că gazda noastră se lămurise deja cu cine are de-a face. Bine, tot mult am primit, dar nu s-a comparat cu ziua anterioară. Mezelurile erau deja feliate frumos pe o farfurie, bucățelele de slănină și șoric tăiate, feliile de șuncă presată rulate și umplute cu ceva salată de crudități. Am avut icre cu ceapă în niște mini-tarte și din nou salată de vinete, măsline, brânzeturi de mai multe feluri, legume, iaurturi, unt, dulcețuri etc. Ca desert, ruladă cu mascarpone și fructe uscate, foarte bună. De fapt totul a fost foarte bun.

După micul dejun am mai stat un pic să ne tihnească, pe urmă am plătit ce era de plătit (cazarea, cinele, ciubărul), ne-am luat rămas bun de la gazdele noastre și am plecat. Se făcuse din nou vreme bună, senin, soare și galben-auriu peste tot, o zi perfectă de toamnă, numai bună să mai întârzii un pic prin pădurile buzoiene...

Ne-am simțit foarte bine la Căsuțele din Pădure, a fost perfect că am fost singurii oaspeți, nu știu de câtă relaxare am fi avut parte dacă ne-am fi intersectat cu botezul. Doamna M ne-a răsfățat până peste poate, chiar mi-a părut rău de atâta mâncare, sper că nu s-a irosit și a ajuns să fie consumată de familie sau de cine știu eu cine. M-am bucurat și că am mai putut colinda un pic prin Ținutul Buzăului, o zonă ce mi se pare că deține o magie unică și care încă nu ne-a dezvăluit toate secretele.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 74 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI