Castrul Porolissum, unul din cele mai bine conservate situri romane de acum 1900 de ani

TIPĂREȘTE

De fiecare dată, înainte de a coborî din autocar, îl întreb pe ghid:

-Cum e drumul?

- Puţin urcuş şi coborâş, nu cine ştie ce.

Am înţeles. Decât să mi se urce inima în gât de la suflu, să mă doară picioarele şi să nu mai pot merge, mai bine stau lângă autocar, mi-am zis. În depărtare se vedeau munţii Mezeş şi peisajul era încântător. Hotărârea să rămân la autocar împreună cu alţi câţiva seniori părea definitivă. Prin urmare la oprire, ţuşti! jos ca o căprioară (capră bătrână am vrut să zic). Aşa mi s-a mai întâmplat anul ăsta la Salina Turda, la Grădina Zmeilor, la cascada Bigar, la Vulcanii noroioşi, la lacul Sf. Ana şi câte şi mai câte în alte locuri cam dificile pentru mine dar pe care totuşi le-am vizitat

Localizare

Vestigiile castrului roman Porolissum se află în satul Moigrad jud. Sălaj (N 47.10477; E 23.92452) la cca 15 km de Zalău pe DJ191C/ DC 21, drumuri bune. Este una din cele mai bine conservate tabere militare romane din România.

Câteva date istorice

A fost construit în anul 106 de către împăratul Traian, în timpul celui de al doilea război daco-roman, din necesitatea de a apăra trecătoarea din munţi dintre Panonia şi Transilvania care era graniţa de nord a imperiului. Dealtfel se pare că numele Porolissum are la origini un cuvânt dac care înseamnă trecătoare. Atestarea documentară e dată de două plăcuţe de bronz inscripţionate cu data de 10 august 106 prin care se acorda unui militar cetăţenia romană. La început castrul a fost construit din lemn dar cum găzduia concomitent peste 5000 militari şi ameninţările de la graniţă erau serioase, după câţiva zeci de ani suprafaţa lui a fost mărită şi a fost reconstruit din piatră. Legiunile romane care au fost cazate succesiv în castru au fost: legiunea a IV-a Flavia Felix, a XIII-a Gemina, a V-a Macedonica şi alte 10.

O legiune avea între 4000 şi 6000 soldaţi împărţiţi în cohorte. Cum soldaţii romani trebuiau hrăniţi, în jurul castrului au luat fiinţă o serie de sate în care dacii făceau negoţ cu militarii vânzându-le carne, fructe, legume. Nu sunt de neglijat nici frumoasele femei dace care s-au căsătorit cu veteranii romani lăsaţi la vatră. Arheologii au dovedit că între romani şi daci erau relaţii paşnice, o serie de inscripţii ale unor stele funerare referindu-se la nume daco- romane.

Curând Porolissum a devenit capitala unităţii administrative Dacia Porolissensis iar sub Septimiu Sever a căpătat titlul de municipiu ca oraş de graniţă puternic dezvoltat economic. În perioada sa de maximă înflorire, în jurul anului 200 d. Hr. În oraş locuiau 15000 de oameni, soldaţi şi civili. După retragerea romanilor în anul 271 sub împăratul Aurelian, castrul roman a fost părăsit dar civilii au continuat să-l locuiască în continuare câteva secole.

Descoperirea sitului arheologic

Săpăturile arheologice au început în anii ´70 şi din prospecţiuni se estimează că oraşul ocupa o suprafaţă de 500 ha dar nu s-a cercetat nici 10% din aceasta. Au fost aduse la lumină frumoasa poartă Praetoria care a fost şi restaurată, Marele Amfiteatru (pe care n-am să-l uit din cauza coborârii abrupte), băi publice, un templu, drumuri largi pietruite. În apropierea forumului se afla şi o cetate dacică la care grupul nostru n-a mai ajuns

Vizitarea castrului

Vizita a început de la casa porţii unde ar fi trebuit să fie un portar care să ne dea bilete (6 lei adult, 3 lei elevi, studenţi, pensionari) dar căsuţa era închisă aşa că am intrat la liber în castru.

Înainte de a ajunge la poarta principală a castrului am trecut pe la ruinele Vămii Romane, locuinţe sacre şi civile, depozite decopertate. Punctul vamal de frontieră de la Porolissum este prima construcţie cu această funcţie din întreg imperiul şi era deservit de sclavi care ştiau să citească şi să socotească. Panouri explicative în limba română şi engleză sunt amplasate lângă fiecare incintă, explicând semnificaţia şi funcţionalitatea acestora. Astefel am văzut ruinele templului zeului Liber Pater transformat în sec.II în templu al zeului oriental Bel şi apoi la sfârşitul sec. III în biserică paleo creştină, semn al continuităţii vieţii comunitare şi după retragerea romanilor în 271.

Castrul are formă de patrulater cu porţi de intrare pe fiecare latură dintre care cea mai importantă era poarta Praetoria aşezată pe un dâmb şi prin care am intrat noi. Poarta Praetoria alături de Amfiteatru sunt principalele atracţii ale sitului. Depăşind poarta Praetoria am trecut pe lângă clădirea Comandamentului (spre care converg toate drumurile), băi publice, depozite.

Am urmat drumul coborând o pantă accentuată pe la poarta Decumana şi am ajuns la Amfiteatrul roman. Era şi este încă grandios având o capacitate de 5-6000 spectatori. Aici se duceau lupte între gladiatori, cu animale sălbatice, se prezentau spectacole de mimă sau jocuri.Panem et circenses! Amfiteatrul are formă rotundă şi este construit din piatră şi lemn care se află într-o stare excepţională. Din fotografii veţi putea aprecia mărimea lui în raport cu cei doi-trei turişti pe care i-am pozat.

Ce m-a impresionat au fost drumurile de piatră comparabile cu cele din Efes. Au fost construite din pietre mari alternând cu blocuri masive şi chiar astăzi sunt într-o stare impecabilă. Încă se mai văd amprentele roţilor căruţelor care au trecut pe acolo acum aproape 2000 de ani. Drumurile largi şi solide permiteau o legătură rapidă a oamenilor şi mărfurilor între Napoca şi Roma trecând prin Potaissa, Apullum, Ulpia Traiana Sarmisegetuza, Drobeta şi peste podul construit de Apolodor din Damasc.

Castrul roman Porolissum esteun obiectiv pe care vi-l recomand să-l treceţi în programul vostru de excursii în ţară. Cu toate că pentru mine a fost puţin cam greuţ, a meritat. Pentru voi e floare la ureche.

---

VIZUALIZĂRI: 1237 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI