Castelul fermecat de lut din Valea Zanelor

TIPĂREȘTE

Situat in comuna Porumbacu de Sus, la aproximativ 300 km de Bucuresti, la 12 km dupa Avrig, castelul de lut a devenit rapid obiectiv turistic, datorita originalitatii lui.

Nu stiu daca patronul, care ne-a intampinat personal la intrare sa ne puna la curent cu regulile “casei”, s-a gandit ca o sa aiba asa mare succes, si nu stiu cum este intr-o zi din cursul saptamanii, dar in sambata in care am fost noi, cu o excursie organizata, era plin de lume!

Reguli putine, dar ferme: “nu se intra cu mancare si bautura din exterior; florile sunt puse acolo sa si ramana; supravegheati copii in turnuri, nu raspundem de ei! ”

Am lasat autocarul sa mearga in parcarea cu plata de mai sus, pe stanga, unde este amenajat un spatiu destul de mare, trecand printre masinile parcate alandala in fata curtii castelului, si ne-am indreptat spre casuta “casierie” desprinsa parca din epoca lui Fred si Barney, unde trebuie sa lasi 5 lei ca taxa de intrare, trecand pe langa un sir lung de lemne stivuite care se potrivesc perfect cu castelul :) (nu stiu daca intentioneaza sa puna cate o soba cu lemne sau cate un godin in fiecare camera/apartament, sau daca va face incalzirea centrala pe combustibil solid).

In curtea castelului, imediat dupa intrare, in dreapta, este un restaurant, deocamdata nefunctional, cu acoperisul “verde” si inflorit, intrarea parand ca se face direct in pamant, si cu o vatra/gratar uriasa.

Am ales sa inconjuram castelul, luand-o prin stanga, prin spatele lui, admirand podul de lemn care pleaca de la una dintre mansarde, si care s-a transformat intr-o frumoasa bolta pentru trandafirii inmiresmati pe o parte si caprifoiul la fel de inmiresmat (mana maicii domnului) pe cealalta.

Ajungand in capatul castelului, m-am distrat vazand toaleta triunghiulara, ca o cabanuta foooarte mica, apoi indicatoarele care te indrumau in diverse locuri.

Am ocolit tot castelul, bucurandu-mi ochii cu frumusetea lui, si mai tare decat atat m-au bucurat toate cuiburile de randunele care s-au stabilit aici, randunele care se potrivesc perfect in peisaj, care si-au facut “casutele”, din aceleasi materiale naturale ca si castelul, si care atrag bunastarea si norocul asupra lui.

Sper ca in momentul in care castelul va fi transformat in hotel, asa cum ne-a spus chiar patronul (la anul, in 2020, castelul va fi pregatit sa primeasca oaspeti in cazare) sa nu strice cuiburile si sa alunge randunelele.

Dupa cum am numarat eu, are ceva spatii de cazare, cred ca in jur de 10 camere, toate avand intrare separata. In afara de turnuri, si una dintre usi era deschisa si puteai sa intri sa vizitezi. Dupa cum am socotit eu, ar putea fi un viitor apartament, cu un living micut, cu o lavita taraneasca pictata cu flori, de sub stergarul cusut, cu o masuta rotunda mica si scaunele cu trei picioare, rotunde si ele, o viitoare baie, micuta si ea, iar la mansarda, in actualul pod deschis de acum, va fi dormitorul, probabil cu patuturi de lemn cu tablii la capete, sau chiar saltele de paie puse direct pe jos :), acoperite cu macaturi mitoase din lana aspra, cu presuri taranesti lucrate manual, cu polite mici de lemn, pe care stau borcane cu flori de camp, accesul facandu-se pe o scara aproape verticala din barne de lemn lacuite (hei… asta vad eu… nu spun ca asa va fi :):):) ).

Constructia a fost finalizata in anul 2014, si executata cu ajutorul mesterilor din Maramures, care au folosit doar materiale naturale: pietre de rau, lemn, pamant, paie, argila si nisip. Peretii sunt foarte grosi, avand in jur de 60 cm grosime, tencuiti la exterior cu var amestecat cu nisip, ceea ce reprezinta cu siguranta o izolare perfecta.

Cu susurul raului Porumbacu la vale, cu padurea frematatoare in spate si cu muntii Fagarasi din zare (varful Negoiu, al doilea ca inaltime de la noi din tara – 2535m), cu linistea binemeritata din momentul in care va fi inchis la vizitare, va fi bataie la cazare. Cred ca sunt deja cereri pentru urmatorii doi-trei ani.

In curtea uriasa a castelului gasesti o rulota de lemn, de unde poti sa iei cate ceva de mancare, meniurile avand preturi intre 25 - 30 lei, pe care poti sa o servesti la una dintre cele sapte mese, de sub “terasa” acoperita artistic cu araci :) .

Mai gasesti inca o cladire mica din lemn, de unde poti sa-ti iei suveniruri, diverse bauturi sau inghetata. Preturile nu sunt deloc neglijabile: un suc natural de 330 ml era 8-10 lei, inghetata intre 5-12 lei, un magnet peste 10 lei. Cu toate astea era aglomeratie peste tot.

Pe sub pomi, pe malul raului, erau puse o gramada de buturugi, sau baloti mici de paie cu pernute, unde puteai sa stai linistit de vorba. In rau, erau intrate cateva picioare desculte, mai curajoase, pentru ca era destul de rece si venea si ploaia.

Am stat la una dintre mese si am urmarit randunelele zburatacite si innebunite de multimea de oameni care misunau prin toate colturile, razand si vorbind tare, si cainii uriasi si blanosi aparuti de niciunde, si am incercat sa-mi inchipui castelul fara lume, si linistea asurzitoare care trebuie sa fie aici noaptea. O sa-l urmaresc in timp… si o sa vreau sa ma cazez aici, cand o sa fie gata!

Cand ne-am intors catre autocar, am vazut ca langa parcare mai era un spatiu in care functiona o terasa, numita Coliba Haiducului, unde gaseai placinte cu branza, si bulz si diverse. Pacat ca am vazut-o prea tarziu.

---

VIZUALIZĂRI: 2250 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI