Turul Castelului Bran

TIPĂREȘTE

De cum am ajuns in Bran mi-am propus sa revizitez Castelul, sa vad ce s-a mai modificat intre timp sa imi fac o impresie personala despre actuala sa stare. Pentru ca la Bran nu exista un ghid care sa te introduca un pic in atmosfera si sa iti explice cate ceva despre istoria castelului este mult mai bine sa ajungi acolo cu lectiile facute ca sa nu te trezesti ca ai platit 25 ron ca sa vezi niste camere proaspat varuite. Lipsa unui ghid este inadmisibila si de aceea am dat o nota mica serviciilor generale ale castelului.

Istoria castelului

Chiar daca teutonii au fost cei care au ridicat in anul 1211 o fortareata la Bran, prima atestare documentara a castelului face referire la data de 19 noiembrie 1377, atunci cand fost emis un act de catre cancelaria regelui maghiar Ludovic I de Anjou prin care locuitorii Kronstadt-ului (Brasovul de astazi) aveau privilegiul de a construi o cetate de piatra pe cheltuiala loc. Lucrarile de constructie au demarat, iar in anul 1388 Castelul Bran (numit la acea vreme Törzburg in germane sau Törcsvár in maghiara) fusese finalizat, avand atunci rol de vama si de fortareata impotriva Imperiului Otoman. Toti cei care aduceau sau scoteau marfa din Transilvania trebuiau sa plateasa o taxa de 3% din valoarea marfurilor. Pentru loialitatea aratata fata de Sigismund de Luxemburg, in anul 1407, Domnitorului Tarii Romanesti, Mircea cel Batran primeste acest castel pentru a avea unde sa se adaposteasca in caz de invazie a turcilor.

Cu toate ca in prima parte a domniei sale (1436 – 1442) Vlad Tepes sustinuse Branul și Brasovul, la trei ani dupa ce isi incepe cea de-a doua domie (1456 – 1462), in 1459, ataca Brasovul incercand sa-i descurajeze pe sasii care cereau taxe tot mai mari. Astfel ca suburbiile orasului sunt arse, iar sute de sasi pier in aceasta lupta.

La 1 ianuarie 1498 regele Vladislav al II-lea Jagello da dreptul de folosinta pe zece ani a Castelului Bran sasilor din Transilvania pentru suma de 1000 de florin. Pe linga dreptul de folosinta al castelului, sasii primesc si dreptul de percepere al taxelor vamale. Incantati de afacere, sasii reusesc, pe data de 25 aprilie 1651, sa cumpere castelul de la principele Gheorghe Rackoczi al II-lea.

In anul 1836, odata cu mutarea granite dintre Transilvania și Valahia la Pajura, Branul inceteaza sa mai fie punct vamal. In timpul revolutiei de la 1848 si al razboiului ruso-turc din 1877, atunci cand austriecii au ocupat cetatea Bran, castelul are de suferitstricaciuni considerabile. Brasovenii cer autoritatilor austriece renovarea cetatii, iar intre anii 1883 si 1886, la ordinal autoritatile imperiale, au loc lucrari de reparatii si consolidare. Ocolului silvic regional primeste, in anul 1888, Castelul Bran de la administratia brasoveana, iar intre anii 1888 si 1918 aici au locuit brigadieri silvici, padurari si de inspectori silvici.

La data de 1 decembrie 1920 cetatenii Brașovului oferă castelul, ca urmare a unei hotărâri unanime a consiliului orasenesc condus de primarul Karl Schnell, familiei regale a Romaniei.

In anul 1930 regina Maria isi amintea: “Sunt mulți ani de-atunci, într-o excursie peste graniță îl văzusem stând într-o singuratate nebună pe stânca pe care e înălțat și-mi fluturase prin minte ce încântare ar fi fost să stăpânesc o asemenea fortăreață și s-o prefac într-un cămin. Ce basm ar fi însemnat să chem la viață un mic castel medieval, o adevarată poveste de zâne. Și lucrul de necrezut s-a întâmplat: după doi ani de la răsboiu, autoritățile orașului Brașov au venit la mine într-o delegație solemnă și mi-au oferit castelul de la Bran, ca dar deplin, ca sa fie întreg al meu”. Vechii cetati i-au fost adaugate noi turnuri, sobele au devenit camine seminee, gaurile din ziduri folosite pentru tragere s-au transformat in ferestre, iar pentru ca locuinta sa fie demna pentru o familie regala, castelul a fost dotat cu un ascensor si o conexiune telefonica, iar in curte a fost sapata o fantanace are o adancime de 57m ce servea alimentarii cu apa.

Prin ideile sale, regina, ajutata de arhitectul de origine ceha Karel Liman ce contribuise la amenajarea Castelelor Peles si Pelisor, reuseste sa transforme fosta cetate intr-un adevarat castel, o resedinta a familiei regale. Regina Maria scria: ”Branul însemnă un nou câmp de lucru, chemarea la viață a unui nou vis de frumusețe. Ajutată de un batrân arhitect de încredere, tot așa de însuflețit ca și mine, am început să dau viață zidurilor moarte, să dau suflet vechei cetăți care nu trăise niciodată într-adevar. Am trezit-o din lunga toropeală, am făcut dintr-un lucru orb, un cămin cu ochi mulți privind peste lume. Adormită, depărtată, neajunsă cum era, nu s-a lăsat mai puțin să fie schimbată într-o locuință tihnită și placută”

Castelul a continuat sa se modernizeze astfel incat, in anul 1932, cu ajutorul unei uzine electrice cu turbină montate pe cursul paraului Turcu, atat Castelul Bran cat si localitati din jur precum Bran, Simon sau Moeciu au fost electrificate. In anul 1946 la castel a fost introdusa alimentarea cu gaz metan.

In data de 18 iulie 1938 regina Maria moare la Castelul Pelisor din Sinaia, iar in testamentului ei cerea ca trupul sa-i fie ingropat la Curtea de Arges alaturi de sotul sau, Regele Ferdinand, inima sa ii fie depusa in Capela Stella Maris de pe domeniul de la Balcic, iar Castelul Bran sa revina uneia dintre fiicele sale, principesa Ileana – casatorita din anul 1931 cu Arhiducele Anton de Austria.

Printre randurile lasate scrise de regina Maria se gasesc si acestea “ „Te binecuvântez, iubitǎ Românie, ţara bucuriilor şi durerilor mele, frumoasǎ ţarǎ care ai trǎit în inima mea şi ale cǎrei cǎrǎri le-am cunoscut toate… Fii veşnic îmbelşugatǎ, fii tu mare şi plinǎ de cinste, sǎ stai veşnic falnicǎ printre alte naţiuni, fii cinstitǎ, iubitǎ şi priceputǎ. Si acum vǎ zic un rǎmas-bun pe veci, de acum înainte nu vǎ voi putea trimite nici un semn, dar mai presus de toate aminteşte-ţi poporul meu, cǎ te-am iubit şi cǎ te binecuvântez cu ultima mea suflare”.

Dupa ce se dedica in totalitate spitalului “Inima Reginei” pe care il construise la Bran si in care chiar ea, ca infirmiera, ingrijeste ranitii, principesa Ileana este obligate in anul 1948 de catre regimul comunist sa paraseasca tara impreuna cu cei sase copii ai sai: Stefan, Maria-Ileana, Alexandra, Dominic, Maria-Magdalena si Elisabeta.

Cu ocazia singurei vizite pe care principesa a mai facut-o Romaniei si Branului, in 1991, ea isi amintea: “... Cînd am plecat din Bran, acum patruzeci de ani şi mai bine, un ţăran mi-a adus un coş de mere şi mi-a spus că merele sunt pentru drum, dar coşul trebuie să îl aduc înapoi.

Familia principesei Ileana se stabileste in Boston, Statele Unite in anul 1950, dupa ce statuse cativa ani in Elvetia si in Argentina. In 1959 principesa Ileana si Arhiducele Anton, ramas in Austria, divorteaza, iar aceasta, incepind cu anul 1961 se dedica vietii monahale devenind Maica Alexandra, decizie luata dupa ce fiica sa, Maria-Ileana (alintata Minola) si sotul ei, contele polonez Jaroslav Kottulink, au murit intr-un accident aviatic in Brazilia.

Cu putin timp inainte de a se stinge din viata (decedeaza in data de 21 ianuarie 1991), in 1990, atunci cand avea 81 de ani, Maica Alexandra a vizitat castelul Bran. Principesa Ileana se afla inmormantata intr-o manastire ortodoxa ctitorita de ea si in care a fost stareta in timpul vietii. In mormantul din orasul Elwood se afla, conform dorintelor testamentale, si o cutiuta aurita ce contine o mana de pamant luat de la poalele castelului Bran in momentul exilarii.

Incepind cu anul 1956 Castelul Bran, intrat de acum sub tutela autoritatilor comuniste, este transformat intr-un muzeu castelul copus din Castel, Vama Medievala si Sectia de Etnografie ce cuprindea casele traditionale din parcul domeniului...

In 1987 incep lucrari ample de restaurare a castelului, iar in 1993 se redeschide Muzeul Castelul Bran pentru publicul larg. In anul 1995 a fost si montata o placa memorial pe peretele criptei din stanca in care se odihnise, pentru un timp, inima reginei Maria.

Castelul Bran a fost retrocedat mostenitorilor familiei regale in anul 2006, iar statul roman prin Ministerul Culturii ramane sa se ocupe inca trei ani de administrarea castelului. La data de 1 iunie 2009 Castelul Bran a fost incredintat pe deplin mostenitorilor legali ai familiei regale, Arhiducele Dominic, Arhiducesa Maria Magdalena si Arhiducesa Elisabeta.

Turul Castelului Bran

De cum am intrat in curtea castelului, linistea si racoarea m-au invadat, iar o stare de calm si liniste s-a asternut in jur. Regina a reusit in anul 1922 sa amenajeze la Bran un micut parc englezesc cu flori aduse de la florariile din Codlea, cu sere si cu pomi fructiferi, iar lacul a fost populat cu pastravi si lebede. Datorita cadrului natural de exceptie rezultat, regina Maria a dorit sa fie construita in acest parc Casa de Ceai, un loc in care sa isi intampine musafirii si unde sa poata da receptii. Casa de Ceai avea lumina electrica, apa rece si calda dar si canalizare. Pentru ca regina era bolnava de artrita, iar drumul intre Castel si parc era dificil de parcurs, fusese instalat un lift, iar pentru comunicarea bucatariei din castel cu Casa de Ceai a fost instalat un funicular.

Dupa ce am trecut de frumosul parc am urcat treptele catre castel si am intrat la parter. Prima camera este Camera de garda, o incapere ce pastreaza un camin specific romanesc, un candelabrul de fier si vase masive de metal din sec. al XVIII-lea si al XIX-lea. De aici am mers catre Capela Printului Mircea. O dorinta a a reginei a fost accea ca ramasitele pamantesti ale fiului ei Mircea, mort in 1916, la numai trei ani, de febra tifoida, sa fie aduse in capela de la Bran, dorinta indeplinitat de principesa Ileana in anul 1941. Pictura capelei a fost realizată in anul 1927 de catre pictorul Arthur Verona in stil neobizantin, iar catapeteasma a fost adusa de la muntele Athos.

Turul meu a continuat la etajul I unde m-am indreptat pentru inceput catre Dormitorul reginei Maria , o incapere in care stilurile se imbina placut si in care se gasesc scaune, un jilt, masuta reginei si un divan. Asa cum ii placea reginei, in camera exista mai multe obiecte de cult precum icoane, candele si crucifixuri. In Sala gotica (sau Salonul galben) sunt expuse o garniture de mobila si obiecte gotice impresionante. Tot la etajul I se afla si Sala Mare, o sufrageria decorata în stilul renasterii germane. Scara secreta ce face legatura intre etajul I si etajul al III-lea a fost descoperita in timpul lucrarilor de consolidare a castelului si este astazi accesibila turistilor. Nu va recomand totusi sa urcati aceasta scara pentru ca veti rata vizitarea etajului al II-lea.

La etajul al II-lea, dupa ce am trecut prin Salonul de treceream intrat in Salonul Biedermeier ce pastreaza piese de mobilier realizate in stil Biedermeier in sec. al XIX-lea dar si o frumoasa soba pictata. Poate cea mai cautata incapere de la acest etaj este Dormitorul Regelui Ferdinand ce pastreaza inca o frumoasa soba decorata cu placi de faianta italiana ce a fost realizata in anul 1762 dar si patul cu baldachin in stil baroc Italian realizat in sec. al XVIII-lea si daruit reginei de catre Marioara Voiculescu, o mare actrita a acelor timpuri. In aceasta incapere am observat din nou obiecte de cult dar si piese de arta populara romaneasca. Intrand in Sufragerie am observant imediat tavanul frumos pictat si am distins blazoanele oraselor din Transilvania. Ferestrele acestei incaperi au fost incadrate foarte bine in vechile guri de tragere ale vechii cetati. Pe linga semineul frumos decorat cu cahle sasesti se mai gasesc aici piese de mobilier din lemn masiv realizate in sec. al XIX-lea în stil neobaroc si un ceas cu pendul. Usile au fost pictate cu motive sssesti din zona Rupea. Din sufragerie se poate intra in camera numita Sala Costumelor.

Dupa ce am mai vazut cateva camera ce pastreaza obiecte de decor si piese de mobilier interesante, am urcat catre etajul al III-lea pentru a vizita Salonul de muzica si biblioteca Reginei Maria, cea mai mare incapere a castelului, amenajate in vechiul pod al cetatii Branului. In anticamera salonului am admirat o soba saseasca pictata in sec. al XIX-lea si o garnitură de mobilier din lemn de cedru realizata in sec. al XVIII-lea. In salon se gaseste un semineu asezat pe mijlocul peretelui, iar pe jos, pe linga covoarele cu motive romanesti, se gaseste si o blana de urs. Fotoliul aflat in aceasta camera pastreaza tapiteria originala din 1914. Am admirat fiecare obiect decorative expus in aceasta incapere si am plecat convins ca este incaperea cea mai frumoasa a castelului.

Am urcat catre etajul al IV-lea si ultimul al castelului, acolo unde se afla Sala trofeelor de vanatoare incapere amenajata in vechiul salon al Principelui Nicolae. Soba din teracota din aceasta camera a fost pictata manual, piesele de mobilier au fst realizate la inceputul sec. al XX-lea, iar vasele de faianta sunt de provenienta slovaca. Intr-una dintre incaperile de la acest etaj a fost amenajata o expozitie dedicate reginei Maria in care se gasesc cateva obiecte personale si fotografii vechi. In Apartamentul Principelui Nicolae se gasesc piese de mobilier de provenienta austriaca ce au fost pictate cu ornamente Secession, motivele preferate ale reginei Maria. Dein aceasta camera se poate iesi intr-o loggie de unde m-am putut bucura, ca si principele poate, de frumusetea imprejurimilor. Terasa este locul preferat de catre toti turistii, de aici putand sa admire atat imprejurimile cat si curtea interioara si mare parte din castel.

Am mai putut vizita si Sala de proiectie a castelului, sala in care se pot urmarii scurte filme de arhiva ce prezinta familia regala. Am coborat catre iesire si am intrat cateva minute si in magazinul de souvenir-uri al castelului, un magazine cam sarac dar care ii incant ape turistii straini.

Dupa ce am terminat turul m-am mai plimbat ceva vreme prin parcul castelului profitatnd de timpul frumos. Din cate am inteles au inceput lucrari de reparative la Casa de Ceai ce se doresta sa fie deschisa publicului in viitor. Am regretat ca nu am stiut ca mare parte din mobilerul ce a apartinut castelului este expusa in Muzeul Vamii Medievale situat la poalele castelului, pe drumul ce lega Brasovul de Campulung.

Inima Reginei Maria

Am mars sa vad si Capela din Bran, loc in care s-a odihnit pentru o scurta perioada inima reginei Maria. Capela din Bran este o copie a Capelei Stella Maris din Balcic. In urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940 Romania pierde Basarabia, Nordul Bucovinei si tinutul Herta pe care le cedeaza Uniunii Sovietice, Cadrilaterului pe care il cedeaza Bulgariei si Transilvania care a fost cedata Ungariei. Astfel ca principesa Ileana, care primise ca mostenire castelul Bran si care se ocupase dupa moartea reginei Maria de administrarea si amenajarea lui, aduce in data de 8 septembrie 1940 inima Reginei Maria de la Balcic la Bran si o depune in cripta acestei Capele sapate in stanca linga o vechea biserica de lemn.

Odata cu instalarea regimului comunist, incercand sa stearga istoria familiei regale, acestia lasa spitalul “Inima Reginei” si Capela de linga Bran sa ajunga in paragina. In data de 5 iulie 1968, mai multi activisti de partid in frunte cu directorul Muzeului Bran, Titus N. Hasdeu, au deschis capela si au fortat cu rangile sarcofagul de marmura aflat in interior. De aici au luat caseta ce continea inima reginei si au depus-o in casa de bani a Muzeului Castelului Bran. Din luna martie 1971 caseta se afla la Muzeul National de Istorie a Romaniei, din Bucuresti. Dupa ce a fost deschisa prima caseta, inauntru s-a gasit o a doua caseta argint ce continea inima reginei invelita intr-un steag ce avea imprimat pe o parte drapelul Romaniei, iar pe cealalta parte steagul Marii Britanii... Ambele casete au fost incluse in Tezaurul Istoric al Romaniei, iar inima a fost mutate intr-o cutie de plastic (sau de pantofi…cum au descoperit jurnalistii de la Romania Libera) si se afla in depozitul Muzeului National de Istorie al Romaniei.

In testamentul sau, regina Maria scria: Am redeşteptat la o viaţă nouă micul castel părăsit de la Bran, dar Tenha-Juva (Balcicul) a fost locul cel înfăptuit, acolo mi-a fost dat să fac din vis adevăr, şi fiindcă aceasta a însemnat pentru mine mai mult decât aşi putea tălmăci vreodată, am cerut fiului meu Regele Carol II ca inima mea să fie adusă şi aşezată la Stella Maris, biserica ce am cladit-o la marginea mării. Cu trupul voi odihni la Curtea de Argeş lângă iubitul meu soţ Regele Ferdinand, dar doresc ca inima mea să fie aşezată sub lespezile bisericii ce am clădit-o. În decursul unei lungi vieţi atâţia au venit la inima mea încât moartă chiar, aşi dori să mai poată veni la ea dealungul potecii cu crini ce mi-a fost mândria şi bucuria. Vreau să odihnesc acolo în mijlocul frumuseţilor făurite de mine, în mijlocul florilor ce le-am sădit. Şi cum acolo se găseşte inima mea eu nu vreau să fie un loc de jale ci dinpotrivă de pace şi de farmec cum a fost când eram în viaţă.

Unele (sau cel putin una) dintre organizatiile din Romania incearca sa aduca inima reginei Maria inapoi in Capela de la Bran. Probabil ca acest lucru nu o sa fie posibil. Daca inima reginei Maria ar fi scoasa totusi din cutia de pantofi oare nu ar fi mai drept ca ea sa se odihneasca acolo unde si-a dorit chiar ea, in Capela Stella Maris de la Balcic?

Surse folosite : www.historia.ro ; www.bran-castle.com

---

VIZUALIZĂRI: 3966 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI