GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTEFoarte multi din turistii care calatoresc de la Sighisoara spre Medias nu au cunostinta de faptul ca trec pe langa cel mai frumos castel renascentist din Ardeal si unul din cele mai frumoase castele din tara.
Din comuna Danes, la o intersectie, un indicator ne indruma spre Cris. Dupa un drum asfaltat de 9 km, ajungem in satul Cris, unde, pe o portiune mai inalta, se inalta o fortificatie, de la drum zarindu-se doar cateva coloane, “facandu-si loc” printre alte constructii.
Castelul a apartinut familiei nobiliare Bethlen. Deoarece la vremea aceea, in apropiere era granita imperiului habsburgic, imparatul a daruit familiei Bethlen acest teren ca rasplata pentru eroismul dovedit in cruciade. Pozitia era strategic aleasa, castelul avand rol de aparare. Familia nobiliara a fost denumita ulterior ca fiind “ramura de Cris”, deoarece erau mai multe familii nobiliare maghiare Bethlen pe teritoriul tarii, in mai multe zone ale Transilvaniei. Ei au fost denumiti dupa mosiile detinute.
Castelul a fost construit intre anii 1559-1683, pe o constructie mai veche, care dateaza din anii 1300. Dupa ce a fost construit, timp de peste 300 de ani s-au adus modificari mereu, ajungand la forma pe care o vedem azi. Arhitectura castelului poarta amprenta mai multor timpuri, trecandu-se de la stilul gotic la cel renascentist.
Intrarea pe domeniu se realiza pe un pod mobil, care in timp a fost inlocuit deoarece castelul si-a pierdut caracterul defensiv, devenind resedinta nobiliara.
Castelul a fost locuit pana la data nationalizarii, in 1948, cand a intrat in proprietatea statului iar familia a fost nevoita sa paraseasca tara.
In timp, castelul s-a degradat, devenind o ruina.
Au avut loc mai multe etape de restaurare, statul roman cheltuind sume mari, astfel ca in prezent castelul este « in picioare ».
S-au realizat restaurari in anii ’70, apoi dupa anii ’90. S-a dorit punerea in valoare a obiectivului si introducerea lui in circuitul turistic. Insa dupa aprobarea legii retrocedarilor imobilelor preluate prin nationalizare, castelul a fost revendicat de catre familia mostenitoare, prin urmare lucrarile de reabilitare au incetat in 2000 - 2001. In 2007, dupa recurs, castelul a intrat in posesia mostenitorilor, momentan fiind proprietate privata.
Totusi, el poate fi vizitat. Am aflat ca in cazul in care nu gasim pe nimeni acolo, sa intrebam de paznic. Nu a fost nevoie, el urca spre castel chiar cand opream noi masina si intrebandu-l, ne-a spus ca se poate vizita. El este pregatit pentru vizitatori si bucuros sa povesteasca oricui trece pe acolo istoria castelului. Ne prezinta castelul cu mare placere.
Oricine paseste pe acest domeniu, isi da seama ca a apartinut unei familii foarte instarite! Domeniul are doua sectiuni: castelul propriu-zis si conacul.
Vizita incepe cu capela familiei, aflata chiar la intrarea pe domeniu. Era folosita de familie pentru liniste si reculegere. Este o incapere mare, cu numeroase arcade si motive florale. In prelungire, este conacul, unde la etaj, erau camerele servitorilor.
In aceeasi cladire, la subsol, era sauna! Am strabatut pe urma pivnita. Fiind foarte intunecoasa, paznicul ne-a oferit o bricheta – lanterna (care din pacate nu lumina prea mult, dar vedeam cat de cat pe unde calcam), iesind la capatul galeriei.
Totul este din piatra, doar reparatiile tarzii si modificarile ulterioare sunt din caramida. Din materialul vechi nu s-a aruncat nimic, totul a fost refolosit. Am intrat apoi in castel. Castelul este prevazut cu un donjon cu cinci niveluri, ultimul nivel fiind realizat din caramida. Este cel mai inalt turn al arcasilor din tara. Langa turnul central se poate remarca inca un turn, mai mic, care semnifica faptul ca cei care locuiau aici au drept de judecata si de condamnare. Trecerea de la castel la conac se realiza pe un pod de lemn, dar exista si o intrare din curte.
In turn am urcat pe scara in melc. Se spune ca din cand in cand in turn sunt vazute mirese care coboara in fuga, plangand. In plus, castelul ar fi bantuit, prin castel hoinarind fantoma unei contese care nu si-a iubit sotul si a innebunit.
Ne-a fost prezentata si sala de judecata iar gratiile unei ferestre ne dau de inteles ca acolo era temnita, la demisol, intrarea facandu-se din interior, coborand de la etajul intai. Faptul ca era o familie puternica, cu numeroase privilegii se putea banui si din prezenta celor doua statuete – lei imblanziti, unul pe conac, si unul pe donjon, cei doi lei reprezentand puterea
Pe langa acest donjon, in arhitectura exterioara se remarca loggia, prevazuta cu numeroase coloane care sustin arcade. Aici se ajunge urcand scarea de onoare.
Am strabatut numeroase incaperi, fiecare avand o alta functiune: sala de bal, turnul octogonal, foisorul in forma de sageata, etc, in total castelul avand 40 camere. Incaperile sunt mari si prevazute cu numeroase arcade si decoratiuni murale fastuoase, care inca pot fi vazute din loc in loc. Mobilierul si decoratiunile interioare au fost, la randul lor, foarte valoroase.
Foarte multe camere erau prevazute cu bai. Blazonul familiei apare in tot castelul, este un element care ne urmareste peste tot, pe tavan sau pe cantul usilor: sarpele cu un mar in gura si coroana princiara. In legatura cu acest blazon circula o legenda: se spune ca terenul era mlastinos si aici se ascundea un sarpe mare, un monstru, care manca oamenii. Au scapat de el dupa ce nobilul a aruncat un mar cu care s-a inecat. Istoricii insa identifica marul din gura sarpelui cu bula papala si tot asa l-a prezentat si paznicul.
Un alt element deosebit este parcul dendrologic, care se intindea pe 10 ha, in care puteau fi vazute multe plante si multi arbori exotici. Provin din pasiunea unuia din conti pentru botanica. Plimbarea era o adevarata placere si un mijloc de relaxare, avand frumoase fantani arteziene si chiar si un lac in incinta parcului.
De-a lungul plimbarii prin castel, paznicul – ghid ne arata pe fereastra diferiti arbori care au rezistat pana in vremurile noastre. Vedem astfel arborele de ginko biloba, un salcam japonez langa ceea ce a fost o frumoasa fantana arteziana, platani, situati in apropierea fostului lac, iar din foisorul in forma de sageata admiram un stejar piramidal.
In prezent familia mostenitoare cauta obiectele de pret pe care le-a avut familia nobiliara maghiara, dobandite in anii in care au locuit in aceste locuri si pierdute dupa nationalizare.
Vizitand acest castel, oricine recunoste ca este un obiectiv turistic de neocolit. Cu toate acestea, el se ruineaza, familia neavand fonduri pentru reabilitare. Dupa spusele paznicului, doresc sa faca un muzeu. Castelul a fost revendicat, familia nu a dorit contravaloarea in bani, a fost castigat dupa recurs, nu locuieste nimeni acolo si nu aduce nici un beneficiu material. De pe urma lui nu beneficiaza material nici statul roman, nici familia mostenitoare. Vor trece ani pana se vor gasi fonduri si alti ani pana la restaurare, dar pana atunci putem vizita castelul, care, chiar si in stadiul in care se afla, este un obiectiv interesant.
Trimis de biancuta in 18.03.11 18:03:18
12 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (biancuta); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- Coordonate GPS: 46.14367500 N, 24.69239200 E - CONFIRMATE
ECOURI la acest articol
12 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Este frumos castelul dar pacat ca nu se restaureaza. Pe stat nu ar trebui sa-l intereseze daca familia care l-a revendicat si primit inapoi are sau nu bani.
In mod normal pentru astfel de obiective statul ar trebui sa impuna niste reguli clare. Il restaurezi - il pastrezi, nu-l restaurezi ti-l iau, iti dau niste bani in schimb si il restaurez eu.
Stiu ca pare cam comunista parerea mea dar asta e parerea mea.
Rog așteptați...
Andox, exact asta e si parerea mea, poate nu am fost destul de explicita. Ar fi fost un obiectiv foarte atractiv. Am auzit ca familia cauta fonduri nerambursabile pentru restaurare. Problema este ca ei au revendicat foarte multe proprietati si nu stiu daca vor gasi fonduri pentru toate. S-au judecat mult, statul nu a vrut sa cedeze pentru ca a investit mult, bani care acum s-au pierdut, dar... cineva a avut si in acest caz "pile" mai mari!
Multe frumuseti mai avem in tara, de care habar nu aveam. Multumiri ca le faceti cunoscute.
Daca acest castel era locuit in 1948 cand a fost nationalizat, probabil ca era intr-o stare destul de buna. Se pare ca statul a fost principalul vinovat ca el a picat in ruina in primul rand. Abia in '70 s-au apucat de facut renovari.
”Il restaurezi - il pastrezi, nu-l restaurezi ti-l iau, iti dau niste bani in schimb si il restaurez eu.
Nu-s de acord ca statul ar trebui sa-l ia inapoi. Pot sa ajute cu fonduri, fara sa-l ia. Fonduri nerambusabile de la stat sau comunitatea europeana. Cred ca au o obligatie, mai ales ca au contribuit in primul rand la distrugerea lui. Astfel de monumente trebuie protejate, dar nu "renationalizate".
@all... satul Cris e-un sat izolat, renovarea partiala a castelului Cris a durat mult, eu l-am vazut si mai ruinat, satul are o ulita principala foarte frumoasa si larga cu case sasesti majoritatea nelocuite, mai gasesti prin sat cate un sas de 80 de ani (daca au mai ramas vreo 4-5), care tin cate 2-3 case goale de vanzare, proprietarii sunt demult plecati prin Germania, unele mai au si mobila veche saseaca inculsa in pret, curti betonate, gradini frumoase, vita de vie inca mai creste, chiar daca s-a salbaticit, dar cine sa le cumpere? ... satul e la 70 km de Tg. Mures... o casa solida, cu poarta inalta, cu curte si gradina costa prin anii '95-97,20.000 marci germane... acum, nu mai stiu...
Multumesc frumos web 13 pentru melodie, inspirat ca intotdeauna!
Traian S, familiei mostenitoare i s-a oferit contravaloarea in bani, dar au refuzat!
In privinta faptului ca edificiul s-a ruinat pe cand era in proprietatea statului e … istorie! Eu cred ca la vremea respectiva existau multe interese si tensiuni sociale si din acest motiv s-au intamplat multe.
Eu nu sunt nici pro, nici contra retrocedarilor, ar trebui sa stie altii mai bine. Dar din cate se poate vedea, cei care au dat si aprobat legea retrocedarilor au facut-o gandindu-se, ca de obicei, la anii de mandat, fara sa se gandeasca prea mult la implicatii. Eu cred ca nu ar trebui restituite anumite proprietati pur si simplu, ci dupa ce se studiaza istoria cladirii, a persoanelor care au stat acolo, dar si ce urmari vor fi in viitor. Sunt cladiri in care s-a investit, unele dintre ele sunt in prezent cladiri publice, spitale, scoli, etc. , multi sunt « evacuati » pentru a se restitui cladirile. Altele sunt obiective turistice – monument. Retrocedarile se fac « cu ochii inchisi ».
In fine, pe tema retrocedarilor se poate discuta foarte mult, cate persoane atatea pareri, care de care mai subiective. Ziarele sunt pline cu harti si procese despre retrocedari. Eu nu cunosc prea multe pe aceasta tema si ma opresc aici.
Acest castelul ar fi ajuns un Muzeu al Renasterii Transilvane, iar conacul ar fi fost hotel. S-au si facut modificari, astfel ultimul etaj avea deja camere, erau montate usi, era un stadiu avansat al lucrarilor. Amanunte: aici
Acum familia vrea sa darame acei pereti despartitori, dar vor sa faca ceva tot in domeniul hotelier. Castelul ar ajunge muzeu, dar nu stiu ce fel de muzeu si ce fel de valori vor fi expuse. Poate se vrea o casa memoriala daca familia cauta obiectele pierdute.
Eu nu stiu nimic despre acest castel. Mi-am dat cu parerea doar dupa ce am citit impresia ta. Cand ai spus:
"Castelul a fost locuit pana la data nationalizarii, in 1948, cand a intrat in proprietatea statului iar familia a fost nevoita sa paraseasca tara. "
Am interpretat acest "nevoita", ca "obligata" sa paraseasca tara. La prima impresie aceasta "nationalizare" imi pare sa fi fost una silita.
Prin comparatie, in alte tari - de exemplu Italia sau Anglia- sunt multe castele care inca sunt in proprietate privata. Sunt folosite ca hotel, muzeu sau resedinta personala. De multe ori au apartinut aceleiasi familii de generatii.
In general ce s-a intamplat in Romania dupa razboi, a intrerupt un proces (vanzari sau mosteniri si pastrare a castelelor in familie) care in alte tari a continuat firesc.
Chiar in articolul postat de tine, autorul spune:
"Fara a intra in alte detalii, sa precizam ca, in anul 1948, cand ultimii descendenti ai familiei Bethlen pleaca din tara, Castelul din Cris - sau “Bethlen - Cris”, cum i se mai spune - a fost preluat de catre stat. El a avut, ulterior, soarta multor altor monumente istorice...
... Dupa ce a fost folosit, un timp, ca tabara de pionieri a devenit depozit de legume si cereale al I. A. S. -ului din sat, ceea ce a dus la degradarea sa rapida. Din anul 1974, castelul din Cris a fost preluat de catre Directia Monumente Istorice (D. M. I.), incepandu-se o sustinuta activitate de relevare, cercetare, proiectare, interventii urgente, consolidare-restaurare, condusa de arh. Sanda Ignat, activitate ce a durat pana in noiembrie 1977, cand D. M. I. a fost desfiintat. In acea perioada au fost consolidate, in mare parte, corpul nord (Capela), turnul octogonal, turnul donjon si parterul corpului vest, dupa care, intre 1977-1990, a urmat perioada cea mai critica a monumentului, acesta ramanand practic al nimanui. Efectul? Degradarea intregului ansamblu. "
Nu stiu amanuntele exacte ale cazului, dar nu cred ca ar trebui sa i se refuze familiei dreptul de a-si administra cum stie proprietatea. O proprietate care cel mai probabil i-a fost furata, de catre stat.
Cred ca statul are si alte instrumente de control al monumentelor istorice decat nationalizarea.
Daca pe la televizor nu se fac emisiuni, macar asa sa mai aflam despre patrimoniul tarii noastre. Frumos.
Nu stiam de existenta acestui castel, foarte interesant sa aflu ca mai exista un astfel de obiectiv pe teritoriul Romaniei.
Din pacate, in afara de conac, observ ca acest castel este intr-o paragina covarsitoare. Acest lucru mi-a adus aminte si am facut unele similitudini cu Castelul Jezeri din Cehia. Nici acolo nu este restaurat decat o parte si a fost retrocedat familiei, care, l-a donat statului pentru 1 euro!
Poate ca familiile care primesc astfel de obiectve ar trebui sa le doneze cui se poate ocupa de ele. Nu aduce nici-un folos nici statului si nici nu duce numele familiei mai departe daca un astfel de obiectiv ramane in paragina.
In final tot va trebui sa fie dat cuiva pentru ca nu stiu, sincer, cat costa impozitul anual pe o astfel de cladire si un astfel de domeniu.
Neplatindu-se nici taxa de intrare si nici nefacandu-se publicitate, nu vad cum s-ar putea strange macar o bruma de bani.
Felicitari pentru a aduce un astfel de obiectiv la lumina!
Mutat, la reorganizare, în rubrica "Descoperă Sighișoara şi împrejurimile" (deja existentă pe sait)
Articolul a fost deasemenea selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
Mutat, la reorganizare, în rubrica «Castelul Bethlen [Criș, Daneș, MS]» (nou-creată, între timp, pe sait)
Am setat în program coordonatele GPS ale acestei destinaţii, rezultând următoarea poziţionare pe hartă -- click aici.
Ne poţi spune dacă-i ok? (măreşte zoom-ul de pe hartă cât e necesar, până la afişarea poziţionării / încadrării la nivel de stradă etc)- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2020 Castelul Bethlen din Criș – o reședință nobiliară deosebită — scris în 07.09.20 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Nov.2019 Castelul Bethlen Criș (1559–1683), jud. MS, a fost unul dintre cele mai frumoase din Transilvania — scris în 12.12.19 de Dana2008 din TîRGU MUREş - RECOMANDĂ
- Sep.2016 Castelul Bethlen de la Criș — scris în 02.10.16 de adialexe din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată