Castelul Bethlen din Criș – o reședință nobiliară deosebită

TIPĂREȘTE

În acest an atipic din multe puncte de vedere am ajuns de două ori în Transilvania și am vizitat locuri și obiective deosebite. Unul din obiectivele istorice cercetate în cea de-a doua incursiune transilvană se încadrează în categoria „castele nobiliare” și se află în apropierea Sighișoarei. Întrucât cazarea la Casa Trappold din așezarea veche a Apoldului (vezi impresii) induce o imensă stare de relaxare care nu te prea îndeamnă să pleci la drum; totuși am căutat în împrejurimi locuri speciale care să ne destindă, să ne îmbogățească cunoștințele și să nu ne ocupe mult timp.

De mulți ani mi-am propus să ajung la Criș (județul Mureș) și să vizitez castelul Bethlen, iată că dorința mi s-a îndeplinit în acest an. Citisem că edificiul a stat o perioadă în paragină, apoi retrocedat și au început lucrări de restaurare – mă așteptam să găsesc un loc aflat sub semnul amenajării de șantier, plin de materiale de construcții, cu interioare încă nefinisate, etc. Nu îi înțeleg pe cei care vin în vizită și apoi lasă pe Internet comentarii negative privind starea de șantier a castelului – nu s-au documentat minim înainte ca să știe ce îi așteaptă la fața locului? Lucrările înaintează greu, fondurile financiare sunt puține și provin în marea lor majoritate din donații.

Amplasare și acces. Castelul Bethlen este ridicat pe o colină în satul Criș, o așezare mixtă de sași, români și maghiari aflată în stăpânirea familiei nobiliare Bethlen. Accesul către monumentul istoric este facil: mergând pe principalul DN 14 în localitatea Daneș virăm stânga pe DJ 143 și după 9 km ajungem în fața obiectivului. Distanța aproximativă față de orașul Sighișoara este de 17 km, iar față de Mediaș suntem la o depărtare de 40 km.

Autoturismele se pot parca pe marginea drumului, e loc suficient și nu se înregistrează circulație intensă având în vedere că suntem cumva la capăt de drum asfaltat. Găsim indicatoare către castel și în Daneș pe drumul național, și în satul Criș lângă școala generală. De asemenea, satul Criș se află pe traseul Via Transilvanica (viatransilvanica.com/tras ... a-saxonum/harta), lucru marcat printr-o bornă specifică.

Program și tarife. Urcăm o rampă de vreo 60 m pavată cu pietre mari de râu până la un gard metalic pe care este afișat un banner care ne informează că am ajuns la Centrul de spiritualitate „Casa Păcii” – se pare că o fundație franciscană din Deva administrează acum castelul (pentru 50 ani) și conduce lucrările de restaurare. Nu există un program fix de vizitare, pe poartă e afișat un număr de telefon la care poți suna pentru vizitare în caz că poarta e încuiată. Tariful de vizitare este de 10 lei/bilet, bani văzuți ca o donație către fundația care se ocupă de restaurarea castelului Bethlen (am primit un fel de bilet cu date de contact și conturi bancare).

Pe bilet scrie că vizita se face pe propria răspundere, iar doamna care ne-a pus să băgăm banii într-o căsuță de carton ne-a precizat în câteva cuvinte stâlcite în limba română că avem acces liber peste tot. Nu comentez situația patrimonială a moștenirii Bethlen, rolul fundației sau calitatea restaurărilor, am mers la Criș să mă bucur de istoria și arhitectura castelului.

Vizita la castel

Începem periplul nostru în această reședință nobiliară fortificată cu clădirile de pe partea stângă, urmând apoi traseul de sub ziduri către palatul de pe partea dreaptă a incintei. Câteva considerații generale de început: 1. Informații de bază, schițe și fotografii găsim în camerele palatului; 2. Mi se pare că procesul de restaurare a avansat destul de mult față de imaginile văzute acum 7-8 ani: au fost restaurate diverse piese și ancadramente de marmură, s-au consolidat pivnițele, plafoane, s-au turnat scări etc. (din păcate s-a folosit mult beton), s-au introdus instalații de apă și canalizare, precum și instalații electrice; 3. Interioarele nu sunt mobilate, mai este mult de lucru până la deschiderea unui posibil muzeu ca cel de la castelul Kálnoky din Micloșoara (vezi impresii).

Pătrundem în incintă pe latura nordică unde urmează a se reconstrui o porțiune de zid și vedem pe partea stângă aripa Elek Bethlen, partea mai nouă a complexului construit în a doua jumătate a veacului al XVII-lea de Ferenc și fiul său, Elek, pe locul unui conac anterior. Intrăm în capelă, pe ancadramentul ușii ne întâlnim pentru prima dată cu blazonul familiei Bethlen, ramura Criș: un șarpe cu un măr în gură deasupra căruia se află o coroană. În interiorul capelei ne putem da seama de grosimea zidurilor privind spre ferestre și admirăm stucaturi care urmează nervurile arcelor tavanului.

Ajunge pe o scară laterală într-o mică logie, punct de acces în aripa Elek Bethlen, care are o corespondență în capătul opus. Tată lui Elek construise pe colț un turn octogonal și sala mare aurită (un fel de sufragerie cu tavan casetat auriu) în care mai vedem o inscripție cu „binecuvântarea casei” din 1657. Elek Bethlen va completa conacul început de tatăl său cu o aripă de locuit (parterul pentru slujitori și etajul pentru familia nobiliară, unde se afla altă „sală mare” cu o galerie de portrete pe pereți), precum și cu fortificarea reședinței printr-o incintă regulată cu patru turnuri de colț și bastioane romboidale, asemănătoare cu cele de la cetatea Făgăraș (lucrări de fortificație continuate de urmașii săi). Pe fațada acestei aripi de locuit putem admira blazonul familiei într-un basorelief de mari dimensiuni (de la 1683), un leu tocit de vremuri (urmă a stăpânirii romane de altădată), ancadramente din piatră frumos decorate. Încă putem observa materialul de construcție utilizat: piatra, completată în epoci mai noi cu cărămidă. Am coborât puțin în pivniță care se întinde pe toată lungimea clădirii, păstrând sistemul de boltire și ferestrele înguste de aerisire.

Pe latura sudică supraviețuiește zidul de apărare, prevăzut altădată cu galerie de strajă și străpuns de o poartă de mici dimensiuni deasupra căreia zărim o inscripție (1677). Privim zidurile și cele două bastioane de colț din afara incintei – potențialul de apărare era ridicat: existau creneluri, guri de aruncare, ferestre de tragere, drum de strajă.

Ne mutăm pe partea dreaptă unde se află palatul (conacul) , cea mai veche parte a reședinței nobiliare datând de la jumătatea secolului al XVI-lea (bineînțeles pe temelii mai vechi). Elementul care ne atrage cu siguranță atenția este donjonul medieval edificat la 1598 de un anume Mihály Bethlen, ale cărui inițiale le vom vedea în mai multe locuri pe diverse ancadramente de uși. El este cel care comandă construirea ancadramentelor cu fronton triunghiular de la donjon, camerele cu tavan sprijinit pe console, ancadramente de piatră la uși. Cel care definitivează clădirea în spirit renascentist este același Elek Bethlen menționat mai sus, care adaugă ultimul etaj la donjon, amplasând între ferestre basoreliefuri cu ostași înarmați, reconstruind unele camere și înalțând alt element deosebit al ansamblului arhitectural: loggia.

Am admirat din curte ancadramentele ferestrelor de la donjon, precum și soldații înarmați cu halebarde și sulițe (pe unul se mai văd urme de culoare, probabil au fost pictați). Urcăm în donjonul cilindric pe o scară circulară simpatică din lemn și ne oprim la etajele 2-3-4; în jurul câtorva ferestre se mai păstrează urme ale unor picturi murale. Prin ferestrele înguste vedem clădirea de vis-a-vis și împrejurimile. Explorăm încăperile conacului, unele având frumoase decorațiuni cu stucaturi pe tavan și cu ancadramente de piatră (camera fetelor, sala de mese, camera de zi a donjonului etc.). La final ieșim în loggia renascentistă acum împodobită cu mușcate roșii (vedem câteva schițe și o machetă a complexului arhitectural), apoi coborâm pe fosta scară de onoare. La subsol se află închisoarea, turnulețul de pe donjon amintindu-ne că nobilul rezident avea drept de judecată pe moșia sa.

În curte și spre ieșire sub o copertină de protecție se află fragmente din ancadramente, coloane, alte decorațiuni din piatră. Nu știu cât timp au petrecut alții la castel, dar eu am investigat (aproape) toate colțurile/încăperile, astfel că a trecut o oră și douăzeci de minute fără să ne dăm seama.

În jurul castelului a existat o frumoasă grădină englezească, datând probabil din prima jumătate a secolului al XIX-lea: o rețea de poteci trecea printre arborii exotici plantați aici, exista un mic lac și un chioșc de vară, bănci din piatră pentru relaxare, un fir de apă traversat de un pod de lemn. Azi se mai văd câțiva arbori, curbele de nivel, niște scări; probabil că se va reface parțial și acest spațiu de relaxare.

Concluzii. Sper ca restaurarea castelului Bethlen de la Criș să fie reușită, ansamblul nobiliar fortificat să capete din nou strălucire și să fie păstrat în circuitul turistic. Elementele de arhitectură sunt deosebite, complexul reprezintă un patrimoniu de valoare pe harta României. Dacă aveți drum prin zonă vă recomand să vizitați castelul Bethlen, fie și pentru doar 20-30 de minute – cei pasionați de istorie/arhitectură vor descoperi un frumos exemplu de arhitectură civilă și militară într-un sat uitat printre colinele Transilvaniei.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 991 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI