Château de Monte-Cristo - En garde, Monsieur Dumas!

TIPĂREȘTE

Povestea castelului

Domnul Alexandre Dumas-tatal, aflandu-se in plina glorie, si-a dorit un loc linistit in care sa poata sa scrie in continuare. Si l-a gasit aici, in Le Port-Marly, langa Saint-Germain-en-Laye (la vest de Paris). In 1844 a stabilit planurile – un palat renascentist pentru ”casa” si un altul, mai mic, in stil gotic pentru cabinetul de lucru, gradini englezesti, cascade, grote... In anul 1847 domeniul a fost inaugurat, apoi a urmat o perioada de petreceri fabuloase, oaspeti, acte de generozitate, aventuri galante etc. La scurt timp, in 1848, fortat de creditori, va trebui sa se decida sa vanda intreaga proprietate, cu toate obiectele de mobilier. Vanzarea se face in 1849, dar Dumas mai ramane aici pana in 1851 cu acordul cumparatorului, dupa care se muta in Belgia.

Intregul domeniu, inclusiv cele doua palate, s-au degradat treptat pana in 1969, cand Sindicatul intercomunal Monte-Cristo (care reuneste 3 comune) si Asociatia prietenilor lui Alexandre Dumas si-au unit fortele si au salvat aceasta proprietate, devenind proprietari in 1970. Initiativa a venit la timp, pentru ca proaspatul vanzator, o societate imobiliara, dorea sa demoleze totul si sa construiasca un complex de locuinte. Domeniul, inclusiv cele doua cladiri, este restaurat si incepand cu 1994 este deschis publicului. Un ajutor important a venit din partea Regelui Hasan al II-lea al Marocului, care a trimis specialisti pentru restaurarea salonului maur de la etajul I, finantand aceste lucrari.

De curand s-a constatat din nou ca umiditatea afecteaza structurile si in prezent se strang fonduri pentru o noua restaurare.

Aceasta este, pe scurt, povestea castelului.

Scriitorul, dupa o viata tumultoasa, s-a stins in localitatea Puys (Franta), iar din anul 2002, ca o recunoastere a sa, este inmormantat la Pantheon.

Vizita la Dumas nu este una obisnuita, ci este o plimbare prin natura la capatul careia ochii si simturile calatorului sunt rasplatite cu cele doua mici palate care apar ca un premiu neasteptat!

Mai intai aveti ceva de mers pana la intrarea pe proprietate, apoi de aici pana la castel. E un domeniu intins, cu traseu marcat de la intrare pana la castele astfel incat sa nu te ratacesti sau sa ratezi ceva. Astfel, dupa ce treci de intrare, esti purtat pe alei mai mari sau mai mici, pe poteci, prin grota, pe langa un parau (sau cum s-o numi) cu cascada, totul imbracat in multa verdeata: copaci – o adevarata padure, gazon tuns frumos, tufe… Chiar daca mai sunt turisti ai putine sanse sa-i intalnesti si uneori ai impresia ca esti singur intr-o padure! Si asa ajungi mai intai la Château d΄If, adica acel cabinet de lucru, un superb palat in stil gotic in miniatura. E inconjurat de apa iar prin geam se vad masuta la care scria, pana, calimara. Incaperea e mica si nu se viziteaza decat prin fereastra inchisa, ca sa ma exprim asa.

De la masa de lucru iti rasare in fata “casuta”, adica Château de Monte-Cristo, locuinta lui Dumas. Foarte frumos ornamentat cu flori sculptate, cu chipurile lui Shakespeare, Homer, Dante etc. este o adevarata bijuterie. Sus de tot, pe cele doua turnulete, sunt chiar initialele lui, iar deasupra intrarii puteti vedea deviza lui Dumas ”J’aime qui m’aime”.

Castelul nu e mare ca cele ale regilor Frantei, dar e impunator si cochet totodata, cu personalitate, si foarte bine integrat in peisaj. La parter este sala de mese, iar la etajul 1 poate fi vazut celebrul salon maur, care in varianta initiala a fost opera unor mesteri tunisieni. De asemenea, exista undeva o vitrina in care sunt expuse cateva din cartile lui publicate in diverse limbi, printre care este si una in română, editie mai veche. Cred ca m-am simtit putin flatata, peste secole, in acele momente… Mai pot fi admirate dormitoare, alte camere care rasunau in trecut de veselia petrecerilor. Interiorul reda foarte bine personalitatea lui Dumas, sau poate pe cea a eroilor lui. Am perceput totul ca pe un loc primitor in care s-a derulat candva o viata, fara acea rigiditate care te intampina uneori in marile muzee.

Din pacate este interzis fotografiatul in interiorul castelului, asa ca nu pot oferi decat pozele de exterior.

Orarul de vizita este, pana la 1 noiembrie, urmatorul: de marti pana vineri: 10.00-12.30 si 14.00-18.00; sambata, duminica si zilele de sarbatoare (cum ar fi de Paste etc): 10.00 – 18.00. Intrarea costa 7,50 EUR pentru adulti si 2 EUR pentru copii de 3-9 ani. Nu este necesara cumpararea biletelor in avans pentru ca nu este aglomerat. Atentie ca in a doua si in ultima duminica ale lunii muzeul este inchis turistilor pe cont propriu, sunt admise doar tururi ghidate.

Plimbarea pe domeniu si in castel poate dura cam 2,5 ore la pas alene sau chiar mai mult daca chiar va place si vreti sa mai stati pe acolo. Se poate face turul si in mai putin timp, cu mers rapid si poze din fuga, dar nu cred ca merita sa bati atata drum ca sa faci jogging la Dumas! In principiu, cu deplasare din Paris cu tot, trebuie luata in considerare cam o jumatate de zi.

Cum se ajunge aici: RER A din Paris pana la Saint-Germain-en-Laye, apoi autobuzul 10 pana la statia ”Les Lampes”, dupa care, conform indicatiilor de pe site, trebuia sa ajung la intrare in 5 minute. Cred ca am coborat mai devreme din autobuz – explicatiile nu erau foarte clare - pentru ca am mers o groaza pe jos (pe putin 30 minute), dupa indicatoarele care aratau spre Château, pe o soseaua care trece si ea tot printr-un fel de padure si rareori apare cate o masina. Eu am avut abonament si pe zona 5 a Parisului, deci nu am cumparat bilet separat pentru RER sau autobuz.

Am vazut ca mai e o varianta – cu trenul din Gara Saint Lazare in directia Saint Nom la Bretèche si se coboara la Marly le Roi, de unde se ia acelasi autobuz 10 pana la ”Les Lampes”.

Saint-Germain-en-Laye este o asezare cocheta situata la 19 km vest de centrul Parisului, in departamentul Yvelines, cu o bogata istorie. Aici s-au nascut multe personalitati, inclusiv regi ai Frantei, si pot fi vizitate, daca mai aveti timp, locul de nastere al lui Debussy (acum parca e birou de turism), Castelul Saint-Germain-en-Laye – fosta resedinta regala, in prezent Muzeul National de Arheologie. Cred ca are multe de oferit pentru a petrece in total o zi intraga in zona, dar nu pot intra in amanunte pentru ca eu doar am mai baut o citronada si m-am grabit spre Paris, unde m-am oprit in zona Pigalle pana tarziu in noapte!

Website castel: chateau-monte-cristo.com/main

---

VIZUALIZĂRI: 2108 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI