Malmaison, castelul Josephinei Bonaparte

TIPĂREȘTE

Cine n-a auzit de Josephina de Beuharnais, prima sotie a lui Napoleon Bonaparte, un italian corsican care a invatat limba franceza de-abia la "liceu" si care nici macar nu stia sa scrie corect frantuzeste, ba mai vorbea si cu un accentuat accent insular, dar care avea in schimb sa devina unul dintre cei mai buni strategi militari ai lumii si cel mai iubit pamantean de catre poporul sau. "Dintre toate femeile ce-au trecut prin viata mea, pe Josephina am iubit-o cel mai mult" exclama adesea cel mai puternic om al vremii sale chiar daca acest iscusit conducator militar, cel mai puternic om al Europei anilor 1800, nu era foarte inalt, avea doar 1,65 m inaltime, exact atat cat avea si Nicolae Ceausescu. Dar asemanarile se opresc aici, sau ba nu! Se pare ca amandoi au fost niste genii ce se nasc doar "odata la 500 de ani!"

Geniul Hexagonului insa, spre deosebire de geniul Carpatilor si-a cucerit faima in lungi si grele campanii pe campul de lupta.

Josephina mai fusese casatorita inainte cu Alexandre Beauharnais, victima a Revolutiei franceze dela 1789, an cand odata cu caderea Bastiliei au cazut si multe capete incoronate sau innobilate.

Castelul Josephinei se afla in cartierul Rueil-Malmaison, un cartier select aflat in partea de Nord-Vest a Parisului, plin cu case cu etaj ce au si cate o curticica acoperita de cateva palme de gazon, multe flori intens colorate si cateva sezlonguri albe lasate parca vraiste, curticica care, aici, in acest oras aglomerat ce-a inceput sa creasca vertiginos si pe verticala, e un adevarat paradis. Castelul e numit "Malmaison" si se afla la aproximativ 12 km de centrul Parisului, pe domeniul Malmaison, ce se intinde pe o suprafata de 0, 61 km2.

Nu la mult timp dupa ce Napoleon este numit comandantul trupelor franceze pentru Italia, acesta o cere de sotie pe Josephina, casatoria fiind oficiata la 8 martie1799, in biroul notarial al familiei "de Beauharnais". In acea perioada sotii Bonaparte locuiau mai mult la castelul Malmaison, un castel mic dar elegant si odichisit cu mult bun gust. In spatele acestuia, o gradina tipic franceza, cu statui de marmura, cu multe flori, cu un bazin circular cu fantana arteziana, cu nuferi si multe alte plante acvatice, asigura un loc de recreere tinerilor casatoriti.

Astazi, o alee acoperita cu spartura de marmura te conduce la intrarea principala si in interiorul castelului, apoi o alta poarta frumos ornata cu doua obeliscuri in miniatura te scoate in gradina castelului. Amandoua pot fi vizitate. Josephina iubea florile si dorea ca gradina ei sa fie cea mai frumoasa din intreg Parisul. Pana la sfarsitul vietii, ea a reusit sa planteze peste 200 de plante exotice, arbusti si arbori adusi din inteaga lume. Astazi au mai ramas foarte putine plante... Se simte lipsa mainii unei femei iubitoare de frumoas si lipsa banilor unui imparat! Dupa ce Champolion a descifrat tablitele de la Roseta, aduse de savantii lui Napoleon din Egipt, a inceput in Franta, "Egiptomania", sau mai bine zis "Egiptofolia" si multe case nobiliare isi amenajau curtile folosind simboluri egiptene, precum cele doua obeliscuri de la castelul Malmaison. De fapt, se stie ca unul ceva mai mare si original, cu o superba tichie de aur a fost adus de soldatii lui Napoleon de la Luxor, din Egipt "ca prada de razboi" si instalat in Place de la Concorde.

Dar, sa intram in castel! In prima incapere, in asa zisa "sala de receptie" gasesti un scurt istoric al domeniului Malmaison, apoi o reproducere la scara mica a castelului si a domeniului. La cere poti apela si la un ghid, dar mai inatai trebuie sa astepti ca sa se formeze un grup de cel putin 10 persoane. Apoi apare sufrageria, unde sotii Bonaparte isi serveau ceaiul de dimineata insotit de faimoasele croasante cu ciocolata, apoi, o sala de biliard si alte jocuri de societate, o biblioteca, (locul preferat a lui Napoleon pentru detenta si meditatie, mai ales in preajma marilor sale batalii), o sala de recepetie cu multe, multe farfurii si tacamuri de aur (aflate sub sticla si "Bip-Bip"-uri, sonore, ca nu care cumva, cineva...), apoi urmeaza dormitoarele.

Josephina avea camera ei, Napoleon pe a lui. Patul Josephinei, flancat de o oglinda mare de Murano, probabil pentru a-si admira frumusetea si-n timp ce dormea, mi s-a parut ceva mai mare decat patul lui Napoleon, mic-mititel, dar care spre surprinderea mea si a tuturor celor prezenti, era croit, dupa parerea ghidului, pe masura celui ce dormea in el. In multe alte sali poti vedea obiecte personale ale Josephinei sau ale lui Napoleon, o colectie de sabii de lupta, ornice bogat impodobite cu aur sau argint, candelabre somptuoase, adevarate opere de arta, mobilier de mahon sau acaju, tablouri familiale sau individuale.

Vizitand acest castel mic, pe care-l parcurgi in mai putin de o ora si la care se ajunge cu autobusul pornind din statia Place de la Defence, oprire statia Rueil-Malmaison, intri parca imediat dupa ce i-ai trecut pragul intr-o alta lume. Intr-un trecut agitat, uneori stralucitor, alteori crud, apoi te lasi purtat de iubirea "coup de foudre" (dragoste la prima vedere) dintre cei doi soti, dar care, din pacate, va avea un sfarsit nedorit. Chiar dupa oficierea casatoriei, atat Josephina cat si Napoleon si-au pastrat vechii amanti, obicei care se pare ca la francezii acelori vremuri era un lucru normal iar la francezii de azi se mai pastreaza inca dictonul ca "o casnicie merge bine doar daca fiecare dintre parteneri ara cate un amant".

Dupa campania din Polonia, Napoleon avea s-o intalneasca pe Maria Walevska, care i-a daruit imparatului un fiu, iar mai apoi sa se casatoreasca "politic" cu arhiducesa Austriei, Maria-Luiza. Ajuns imparat si stapan al Europei, Napoleon se desparte de Josephina in 1809 dar nu si de Malmaison, unde revenea intre campaniile militare si mai ales dupa infrangerea din Rusia. Motivul despartirii? Nu, nicidecum desele infidelitati ale Josephinei din timpul lungilor sale campanii militare ci faptul ca Josephina n-a putut sa-i daruiasca lui Napoleon ceea ce-si dorea el cel mai mult pe lume - un fiu. Despartirea de Josephina, se pare ca nu i-a fost de bun augur, chiar daca cei doi au rams buni prieteni, iar Napoleon a continuat s-o viziteze pe Josephina la Malmaison, pana in anul 1814, cand aceasta s-a stins din viata.

Dupa o serie parca interminabila de victorii pe campul de lupta, ale carei urmari le mai puteti vedea si azi in Paris, admirand gigantica coloana de bronz din Place Vendome, numita si "coloana Austerlitz", ridicata de Napoleon in 1810 din brozul topit al tuturor tunurilor confiscate in aceasta mare batalie, la orizont se profilau insa campiile intinse si inghetate ale Rusiei si cele pline de noroi ale Belgiei si mai ales un satuc anonim, ce avea sa devina celebru in scurt timp, numit Waterloo.

Tocmai in anul in care Josephina se stigea din viata, in anul 1814, Napoleon suferea cea mai mare infrangere a vietii sale pe campiile inghetate ale Rusiei, la Borodino, o avancronica a Waterloo-ului.

Cam atat afli intr-o ora in acest castel parizian, devenit astazi muzeu.

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 3711 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI