Castele neogotice in apropierea Budapestei: Nádasdy si Brunsvik

TIPĂREȘTE

Am vizitat in Ungaria castele in stil baroc, rococo, insa, am organizat traseul astfel incat sa ajungem si la doua castele neogotice, in stil Tudor, primul dintre ele fiind castelul Nádasdy, situat la mjlocul distantei dintre lacul Balaton si Budapesta, in Nádasdladány.

Contele Ferenc Nádasdy si tanara sa sotie, llona Zichy au proiectat designul casei lor impreuna, dar moartea prematura a contesei a umbrit constructia. In palatul construit in stilul englez si scotian al anilor 1500 a fost amplasat tot mobilierul si obiectele llonei, ca si cum ea urma sa intre in acesta, in orice moment. A lasat in urma trei copii mici si un sot care si-a adorat sotia, ramanand vaduv timp de treizeci si patru de ani.

Am traversat o gradina engleza si am ajuns la„palatul legendelor” , a carui renovare s-a finalizat in anul 2021, redandu-i splendoarea initiala. Costul biletului pentru adulti este de 2500 HUF.

La parter se gasesc cele mai frumoase incaperi, una dintre ele fiind Salonul de biliard, care avea si rolul de spatiu pentru socializare al barbatilor. Peretii sunt acoperiti cu picturi reprezentand caii indragiti ai contelui Ferenc Nádasdy. Tabloul mare din centru aminteste de vanatoarea memorabila la care au participat Ferenc Nádasdy si invitatii sai. Canapelele si semineul fac din camera un spatiu confortabil, masa putand fi transformata si in masa pentru tenis.

Salonul Mare, locul central al vietii sociale din palat, este zona unde se asculta muzica si sala de dans. Culorile calde ale draperiilor, florile, semineul, scaunele tapitate, confera o atmosfera confortabila. Tot aici sunt expuse si cele mai valoroase obiecte de arta, tapiserii olandeze, picturi cu peisaje, scene biblice sau mitologice ale artistilor francezi, germani sau italieni.

In acest palat nu exista sali de ceremonie in sens traditional, Salonul mare fiind de fapt un living spatios si prietenos, din care putem iesi in gradina de iarna care se deschide spre parc. Spatiile nu au fost concepute pentru baluri, ci pentru viata de zi cu zi a unei familii si pentru primirea oaspetilor.

Respectul contelui Ferenc Nádasdy fata de istoria familiei si mandria acestuia se reflecta in cea mai spectaculoasa sala a palatului, Sala Stramosilor. Multumita lui stema familiei apare in toate locurile. Lemnaria tavanului, ca si cea a peretilor a fost construita in stil englezesc. Plafonul si lambriurile din lemn sculptat, uriasul semineu purtand stema Nadasdy si motto-ul familiei („Daca Dumnezeu este pentru noi, cine este impotriva noastra?” ), precum si portretele celor mai importanti membri ai familiei, alaturi de sotiile si copiii lor, dispuse de jur imprejur, formeaza cea mai ornamentala galerie a stramosilor din Ungaria.

Ramele galeriei originale au ramas goale multa vreme, dar acum majoritatea tablourilor au fost readuse la locul initial. Cu toate acestea, pe langa lucrarile originale, mai exista inca trei fotocopii color (picturile originale fac parte din expozitia permanenta a Muzeului National), o pictura moderna de amator si patru fotocopii alb-negru.

De o parte si de alta a semineului se gasesc cele doua portrete ale contelui Ferenc Nádasdy si ale sotiei sale, llona Zichy. Camera e luminata de candelabre si aplice, iar stema familiei se regaseste si in vitraliile situate deasupra portretelor doamnelor familiei.

Daca barbatii se distrau in Salonul Mare sau in Sala de biliard, doamnele socializau si ele in Micul Salon, conoscut si sub numele de budoir. Mobilierul oriental si european, semineul din marmura, oglinzile, portelanul si picturile au fost aranjate exact asa cum le-a planificat Ilona Zichy. Cu toate acestea, salonul a fost folosit timp de decenii ca memorial pentru aceasta, nu ca loc de petreceri.

Biroul, o mica incapere langa biblioteca, era camera in care contele scria si citea corespondenta, insa totul aici ii amintea de persoane dragi pe care le pierduse in tinerete. Ca si sala stramosilor, peretii sunt acoperiti cu portrete ale sotiei sale, unul in care ea este in rochia de mireasa, iar in celelalt e alaturi de fata ei. Contele isi urmarea sotia si copiii in timp ce statea la biroul lui, care ii permitea o vedere magnifica a parcului. Portretul fratelului sau, Thomas, care a murit prematur, dar si al parintilor si, pictate pe fildes, sunt expuse aici.

In urmatoarea incapere, biblioteca, de-a lungul secolelor, colectia a crescut, fiind aduse aici dupa finalizarea palatului, pana in anul 1880, circa 25234 volume. Astazi gazduieste 1500 volume originale, ce contin fictiune straina, istorie, publicatii de stiinte politice, umanitate si natura, organizate pe rafturile elaborate cu lambriuri din lemn.

Sala pentru mic dejun, folosita si ca salon de trecere, avea un aer masculin, fiind dominata de trofee de vanatoare: cerbi, caprioare, mistreti, capre de munte, cocosi, toate sunt trofeele proprietarului vanate in tara sau in strainatate. Contele avea domenii de vanatoare foarte bine intretinute, el vana regulat pe terenurile din Elvetia, Stiria, dar si Maramures.

La etaj am vizitat Camera guvernantei, aceasta avand un rol foarte important, locuind foarte aproape de familie si copii. Alaturi de aceasta se afla camera de joaca. Familia avea multi angajati pentru ingrijirea palatului, a gradinii, grajdurilor si masinilor. Personalul intern includea majordomul, care conducea personalul masculin din casa, dar si guvernanta, care avea grija de copii, alaturi de mama Ilonei Zichy, dupa moartea prematura a Ilonei. O curiozitate a cladirii este ca bucataria nu era amplasata in castel, ci intr-o cladire separata care se afla in gradina, mancarea fiind livrata in cladirea principala pe sine subterane. Cladirea avea si o biserica separata, sfintita in 1885.

Dormitorul a fost proiectat pentru a fi comun contelui Ferenc Nádasdy si sotiei sale, Ilona Zichy, desi la acea vreme se obisnuia ca cei doi sa detina camere sau apartamente separate.

Baia este dotata cu echipamente avansate pentru acea perioada, dispunand de apa calda furnizata prin incalzirea centralizata a palatului. Apa era pompata intr-un rezervor imens situat in turn, de unde curgea in toalete si bai. Modernitatea era data si de iluminatul electric, in 1910.

In interior, comunicarea se realiza printr-o retea de clopote si tuburi numit„telegraf” . Semnalele din cele doua saloane de socializare si camerele pentru oaspeti ajungeau intr-un fel de„receptie” a zilelor noastre, astfel putandu-se lua legatura cu valetul si servitorii.

E amenajata si o camera memoriala a lui Ferenc Nádasdy.

In subsol existau cazane care furnizau caldura in toate spatiile sociale, printr-un sistem de conducte. Cu toate acestea, a fost nevoie de incalzirea suplimentara furnizata de seminee si sobe de teracota.

Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial si evadarea familiei Nádasdy, cladirea a fost jefuita. Castelul a devenit proprietatea Ministerului Apararii in 1982. Intre 1982 si 1994, cladirea a ramas goala iar starea acestuia s-a deteriorat semnificativ. In cadrul Programului National al Castelelor, cladirea a fost renovata, picturile au fost restituite in Sala Stramosilor, parterul a fost reconstruit, iar o cafenea si un magazin cu suveniruri au fost amenajate aici.

Mi-a placut foarte mult ideea pe care a avut-o curatorul palatului, iesind din formalismul muzeelor. In fiecare camera, un panou asezat discret povesteste despre trecut, in multe locuri poti sa stai in fotolii, sa rasfoiesti copii ale ziarelor vechi, sa scrii scrisori la biroul contelui. Fosta sala de mese a devenit zona de oaspeti a noii cafenele, asa ca putem servi o gustare in acelasi loc in care membrii familiei Nádasdy serveau masa, in timp ce masa contelui asezata cu portelan albastru si alb se afla si ea intr-un colt.

Cel de-al doilea castel neogotic se afla in localitatea Martonvásár, fantasticul castel alb ca zapada in stil Tudor, castelul Brunsvik. Constructia acestuia a inceput in 1785, in stil baroc, insa abia la inceputul anilor 1800, domeniul devine proprietatea faimoasei familii Brunszvik. Extinderile si lucrarile de remodelare ulterioare au adaugat elemente neoclasice si neogotice. Castelul a fost casa a 4 generatii de Brunsviks si apoi a ajuns in mainile arhiducelui Joseph Karl al Austriei. La sfarsitul secolului al XIX-lea, castelul a fost cumparat de Antal Dreher, proprietarul faimoaselor fabrici de bere Dreher. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, cladirea a fost transformata in spital militar, iar in prezent se afla sub administratia Academiei de Stiinte Ungare.

In gradina engleza, ce are o suprafata de 70 de hectare, contele Ferenc Brunszvik a ordonat plantarea unor copaci speciali, precum migdali pitici, cedri si chiparosi de mlastina. Caracteristica speciala a parcului este ca apa paraului Szent László, care trece prin parc, a fost umflata si a fost creata o insula.

Interiorul castelului nu se viziteaza, insa exista in curte, amenajat un Muzeu memorial Beethoven. De ce Beethoven? Marele compozitor german a vizitat de mai multe ori Martonvásár, la invitatia doamnei Brunsvik. Ea l-a rugat pe tanarul Beethoven sa dea lectii de pian fetelor ei. Beethoven a intr-un tarziu si a predat fetelor timp de 16 zile. Mai târziu l-a cunoscut pe fratele lor, contele Franz Brunsvik, care i-a devenit prieten si patron. Beethoven i-a dedicat chiar Appassionata, care ar fi fost terminata in gradina castelului.

S-a crezut mult timp ca Theresa, una dintre fetele doamnei Brunsvik, a fost dragostea compozitorului, insa de curand s-a descoperit ca de fapt nu Theresa, ci sora ei, Josephine, a fost implicata intr-o relatie romantica cu Beethoven. Soarta ei nu a fost de invidiat, deoarece a fost obligata sa se casatoreasca cu un barbat mult mai in varsta, contele Joseph Deym. Acesta a murit cativa ani mai tarziu, dar, in ciuda dragostei lor reciproce, Josephine nu s-a putut casatori cu Beethoven, fiind un om de rand. Al doilea sot al ei a fost contele Stackelberg din Estonia, dar nici aceasta casnicie lor nu a fost fericita. Josephine a murit la varsta de 42 de ani.

Mult mai multe amanunte din viata familiei Brunsvik, precum si obiecte personale, instrumente care au apartinut marelui compozitor, sunt expuse in muzeul Beethoven, pe care noi insa nu l-am vizitat.

Acestea fiind zise, vacanta noastra in Ungaria se apropie de sfarsit, indreptandu-ne spre Budapesta, de unde pornim cu avionul spre o alta destinatie, sper la fel de placuta, Varsovia.

---

VIZUALIZĂRI: 614 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI