Ospitalitate de primă clasă

TIPĂREȘTE

Contrar obiceiului de a-mi securiza excursiile și a lăsa cât mai puțin loc hazardului în organizare, de data aceasta am ales să rezerv doar primele trei nopți, lăsând ca următoarele trei să le petrecem unde vom găsi, respectând totuși traseul.

Alesesem zona Padiș pentru a petrece două nopți și încă de acasă observasem faptul că internetul nu oferea prea multe variante, iar unele dintre acestea nu aveau locuri libere. Ne-am spus în sinea noastră că nu toate pensiunile sau casele de vacanță apar pe site-uri și vom găsi noi o cameră.

Pentru cei care nu au ajuns încă în zonă menționez că există posibilitatea de a te caza sus în Padiș, locul din care se pleacă pe traseele turistice, sau în localitățile Pietroasa și Boga, de la care urci cu mașina pe un drum foarte bun și înclinat până la punctele de pornire în explorarea frumuseților naturale.

E de preferat să rezervi cameră chiar sus pentru a scuti drumurile de urcat și coborât cu mașina, câștigând timp pentru mișcare.

Noi am ales Boga, localitatea din mijloc, pentru a nu risca să urcăm și să fim nevoiți a ne întoarce cu coada între picioare, mai ales că se apropia și seara.

Despre Boga e impropriu să afirmi că e o” localitate” . De fapt, găsesți acolo un sat de vacanță alcătuit din pensiuni, case de vacanță și vile private, fără nicio casă locuită permanent.

Am lăsat mașina și am pornit pe jos pentru a ne încerca norocul. Orizontul de așteptare și succes se îngusta cu fiecare poartă pe care o închideam triști în urma noastră. Mai ales că ne-am fi dorit să rămânem acolo întrucât zona se prezenta foarte frumoasă, cu un râu care o străbătea și șopotea plăcut.

Ajungem la capătul drumului, la penultima pensiune și avem parte de același răspuns” nu avem locuri” , dar cu o continuare cu iz de minimă speranță” să o întreb pe mătușa mea de alături” . Astfel că ultima casă de vacanță ne oferă adăpost într-una din cele două căsuțe de lemn.

Căsuțe care erau dotate cu două paturi supraetajate, așadar 4 locuri în fiecare, cu câte două fotolii și o măsuță.

Baia, destul de curată, era comună și amenajată în afara acestora, cam la 10 metri de cea în care am stat noi.

Curtea casei, acoperită de o iarbă măruntă și moale, îți oferea șansa să îți pregătești un ceaun, așezat pe băncuțe în jurul vetrei focului până ce acesta degaja aromele apetisante specifice. Gardul împrejmuitor de piatră mi-a adus aminte de cele din Anglia, atât de dragi mie.

Atât din curte cât și din balcoanele casei aveai o priveliște superbă spre pereții de piatră ai muntelui, cu o apreciere în plus pentru imaginea dezvăluită în diminețile însorite.

Masa o puteai servi în două filigorii, una mai rustică iar cealaltă amenajată inclusiv cu loc de grătar, chiuvetă cu apă de la rețea și frigider.

Am dormit foarte bine în patul cu saltea moale în prima noapte. În zorii dimineții următoare, la micul dejun, am fost anunțați că ni se oferă posibilitatea de a ne muta în casă, rămasă liberă după cedurata de închiriere a celor doisprezece tineri care o ocupaseră ajunsese la final.

Deși confortul era clar sporit, proprietăreasa ne-a anunțat că prețul perceput se va menține același ca pentru cazarea la căsuță.

Proprietatea este curată și conferă posibilitatea de a te gospodări în sistem self catering sau cu masa pregătită și servită de gazdă.

Inițial a fost construită drept casă de vacanță a familiei ce locuiește în Salonta, iar ulterior transformată în casă de primit oaspeți odată cu sporirea avântului turistic local.

Ai la dispoziție o bucătărie mare și utilată, o sufragerie comodă cu televizor smart, trei dormitoare și două băi, câte una pe fiecare etaj.

De obicei, se închirează în întregime la prețul de 400 lei/noapte, putând găzdui 10 sau 12 persoane, în funcție de disponibilitatea folosirii fotoliilor pat.

La solicitarea turiștilor, micul dejun și cina pot fi comandate la proprietate.

Noi am optat pentru această variantă și am avut parte de o alegere excelentă, cu o delicioasă ciorbă de perișoare în seara sosirii și ceva tărie pentru pofta de mâncare.

E musai să menționez aplecarea gazdei, Rodica, pentru a asigura tot ceea ce era necesar petrecerii unui minisejur de neuitat acolo.

De la sporovăiala și bucuria de a ne fi primit, la dovlecelul pane pregătit dimineața și pus cald în fața noastră la micul dejun și până la gustoasa prăjitură cu fructe pregătită pentru când ne-am întors osteniți seara de pe munte.

Pe lângă dovlecel, micul dejun mai cuprindea brânză, mezeluri, o delicioasă slăninuță, cârnați uscați, ouă pregătite în diverse feluri, salată de vinete, legume iar cina din cea de-a doua seară ne-a fost pregătită la ceaun.

Pe fondul susurului apei aflate la 5 metri de casă, am stat la povești cu gazda în fiecare seară mai mult de două ore, deși kilometrii parcurși zilnic nu erau puțini. Ne-am bucurat că am găsit o persoană cu care ne-am împrietenit aproape instantaneu, foarte atentă la doleanțele noastre și preocupată să ne asigure petrecerea unor clipe foarte plăcute.

Lipsa tehnologiei moderne, în speță a internetului și a semnalului telefonului, a contribuit din plin la crearea unei stări de liniște și confort psihic de care este atât de bine să ai parte măcar din când în când.

Păcat că suntem tot mai prinși în vâltoarea vieții cotidiene în care ni se pare că imposibilitatea de a-ți consulta mesajele și facebook-ul – pentru cei care au și din a căror categorie nu fac parte – constituie un neajuns major, echivalent cu stări de nervozitate și stres.

Îți mulțumim Rodica pentru modul în care ne-ai primit, ne-ai tratat, pentru agitația ta perpetuuă în a ne face să ne simțim de-ai casei!

---

VIZUALIZĂRI: 692 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI