Atmosferă relaxantă şi voie bună în 'cuibul' Cucilor

TIPĂREȘTE

Conform Wikipedia, cucul (Cuculus canorus) este o pasăre migratoare, de culoare predominant cenuşie, având mărimea unui porumbel, şi poate fi întâlnit în aproape toate tipurile de habitate, de la păduri până la zonele deschise. Femela acestei specii nu cloceşte, ci depune ouăle în alte cuiburi de păsări, de regulă specii cântătoare. Masculul este cel care poate fi auzit cântând, în acest mod marcându-şi teritoriul. Bineînţeles că veţi spune: Radu nu are toate nucile urcate în pod? A luat-o pe arătură? Nu, dragii mei, nu am nicio problemă cu "motoraşul", (deocamdată!) ci doar vroiam să vă spun că mai sunt şi excepţii printre păsările acestei specii, mai sunt şi cuci care au propriul cuib :), şi încă unul foarte frumos.

Buuuuun! După această scurtă introducere hai să redevin serios şi să vă spun cum stă treaba: pe 16 octombrie este ziua de naştere a consoartei mele, eu sunt într-un binemeritat concediu de odihnă, iar ea avea două zile libere, nu era păcat să stăm acasă? Cum eu sunt un bun cunoscător al saiturilor de turism, mi-a fost uşor să găsesc o locaţie potrivită pentru sărbătorirea acestui eveniment din familia mea, aşa că am ales Casa Cucu din comuna Costeşti, jud. Vâlcea, o zonă frumoasă, în apropierea Parcului Naţional Buila-Vânturariţa, cu multe obiective turistice de vizitat. Comunicarea cu dom' Bebe, proprietarul pensiunii, a fost destul de facilă, am solicitat o cameră triplă pentru o noapte, cu menţiunea că dorim să luăm toate mesele la dumnealor. Zis şi făcut, ieri am pornit la drum pe o burniţă sâcâitoare, dar care pe noi oricum nu ne mai deranjează, doar suntem obişnuiţi cu ploaia. După ce am intrat în oraşul Băbeni, în imediata apropiere a staţiei Lukoil, din DN 64 am virat stânga, am intrat pe DJ 646, şi am tot tinut-o aşa până am ajuns în DN 67 Râmnicu Vâlcea - Târgu Jiu, în apropierea oraşului Horezu. De aici am ,,cârmit-o" la dreapta, am mai mers circa 2 km., apoi am virat stânga, intrând tot pe DJ 646, care se continuă pe raza comunei Costeşti. După aproximativ 3 km. de mers pe DJ 646, am făcut la dreapta, pe DC 646 A, şi la circa 200 m am ajuns la sediul Centrului Cultural al comunei Costeşti. De aici am virat dreapta, am trecut pe lângă pensiunea Arnota, după ce am trecut de aceasta am virat imediat la stânga şi am ajuns la cuibul Cucilor. De menţionat că până la pensiune drumul este asfaltat.

Am lăsat maşina în parcarea din dreapta pensiunii şi am intrat în curtea acesteia. Dom' Bebe nu era acasă, plecase să aducă fân pentru animale, dar ne-a întâmpinat doamna Anastasia, ne-am luat în primire camera, ne-am tras şi noi sufletul după atâta amar de drum, şi am coborât să socializăm, ca nişte buni creştini, cu persoanele care se mai aflau în pensiune. Mi-am lăsat soţioara la o cafea, în sala de mese, iar eu am mers să mă interesez de stadiul în care se afla tortul pentru care discutasem cu doamna Anastasia, bineînţeles în mare taină. Dar haideţi să vă spun repede câte ceva despre pensiune, că după aceea trecem la altele mai vesele, şi uit să vă ofer informaţii utile. Casa Cucu dispune de 2 camere duble, 4 triple, toate cu baie proprie, şi o cameră cu 7 locuri, dar care are 2 băi. Sala de mese este destul de spaţioasă, cu tv lcd şi sistem audio, iar pe tavanul acesteia se pot admira multe exponate din ceramica de Horezu. În spatele pensiunii, lângă curtea pentru păsări, turiştii se pot relaxa într-un foişor unde pot juca şi tenis de masă. Camera triplă în care am stat noi, de mărime medie, rustică, adică din lemn, ca de altfel toate camerele, pe pereţi fiind expuse costume populare specifice zonei. În cameră am avut tv lcd, totodată observând că odrasla mea folosea laptop-ul şi nu s-a plâns de lipsa semnalului wireless, semn că era destul de bun. Un minus acordat, şi nu cu răutate, pentru baie, destul de mică, eu fiind aşa, mai mastodont, m-am descurcat un pic mai greu, însă cabina de duş, destul de performantă, cu tot felul de accesorii, suplinea oarecum lipsa de spaţiu.

Parcarea pensiunii are suficiente locuri pentru turiştii cazaţi aici, iar în prelungirea acesteia gazdele au curtea pentru păsări şi animale. Aici am văzut iepuri din rasa Uriaşul Belgian, imenşi dar şi foarte frumoşi, am admirat căprioara Frăguţa, pe care proprietarul o creşte încă de când era pui, după ce a găsit-o în pădure, mama ei fiind ucisă de braconieri, precum şi păsări din toate speciile, printre acestea si o găină japoneză, pe care n-am reuşit să o fotografiez, că s-a speriat şi s-a ascuns în coteţ, dar despre care proprietarul spune cu mult umor că toarce ca o pisică, o tunde, iar din lâna acesteia face diverse lucruri :). Mare figură de om dom' Bebe! Proprietarii spuneau că pentru copiii turiştilor păsările şi animalele din gospodăria lor sunt o încântare, toată ziua stau printre ele şi le admiră. Să mai spunem că la pensiune, când vremea este nefavorabilă, turiştii au acces la diverse jocuri, plus umorul de calitate al familiei Cucu, nişte olteni de toată isprava.

La prânz, gazdele ne-au oferit ciorbă de porc, carnea fiind afumată, iar la felul doi am savurat carne şi cârnaţi de la garniţă, cu piure şi salată de gălbiori muraţi, ceva de vis, carnea se topea în gură, iar pofta de mâncare ne-a fost stârnită de pălinca pe care am adus-o eu. După ce am mâncat, lumina s-a stins în sala de mese, unde se mai aflau câteva doamne din Bucureşti, şi toată lumea se întreba ce se întâmplă. Eu, chipurile, nevinovat, spuneam sus şi tare că ăia de la CEZ au întrerupt curentul, însă doamna Anastasia a venit cu tortul, au fost aprinse lumânările care se aflau pe mese, şi toţi i-am urat într-un glas un frumos "La mulţi ani" soţioarei mele, pe fondul melodiei trupei 3rei Sud Est, "De ziua ta". Frumos, foarte frumos, un moment la care, pe lângă gazde, au participat cu toate energia şi doamnele din Bucureşti. După ce am degustat tortul, foarte bun, a început nebunia, s-a cântat, s-a dansat, s-au spus bancuri şi poante, am ieşit să dansăm chiar şi afară, deşi ploua, ce să vă spun... dileală totală :) !

Seara, gazdele ne-au răsfăţat cu purcel de lapte la cuptor, cu garnitură de orez şi ciuperci şi diverse murături, continuând totodată cu o porţie zdravănă de umor de calitate.

La micul dejun proprietarii ne-au pus pe masă produse din gospodăria proprie sau cumpărate din sat, până şi untul era de casă, gustul fiind total diferit de cel din comerţ, am avut lapte proaspăt, brânză de oaie, şuncă, zacuscă de hribi, caşcaval din lapte de oaie şi de vacă, produs la Horezu, gem de prune cu nuci, ceva în genul magiunului de Topoloveni, o bunătate... Totuşi, trebuie menţionat un aspect : pensiunea oferă doar cazare, numai la cerere se poate oferi şi mâncare, iar pentru asta trebuie să discutaţi în prealabil cu proprietarii.

Special am lăsat la urmă impresia mea despre gazdele noastre, familia Cucu. Oamenii s-au ridicat din plin la înălţimea aşteptărilor noastre, ne-au binedispus cu glumele lor, au creat o atmosferă mai mult decât plăcută, au făcut ca ziua de naştere a soţiei mele să fie una de neuitat, iar pentru toate acestea le mulţumesc.

Am stat la pensiune doar o noapte, credeaţi că mai aveam chef să mergem pe undeva? Neah, lasă că avem timp să vizităm aceste frumoase locuri şi altă dată. Pe lângă mănăstirile Bistriţa, Hurezi şi Arnota, în zonă mai puteţi vizita şi Schitul 44 de Izvoare, din satul Pietreni, biserica din lemn din satul Grămeşti, Parcul Naţional Buila-Vânturariţa şi alte obiective pe care nu vi le mai spun, vă las să le descoperiţi singuri.

Despre pensiune şi proprietarii acesteia, ce să vă mai spun? Veniţi aici şi vă veţi convinge "pe viu" cu privire la cele relatate de mine în acest review.

Vacanţe frumoase vă doresc!

---

VIZUALIZĂRI: 2073 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI