Atmosferă splendidă. Recomand!

TIPĂREȘTE

Dacă am poposit pe litoralul românesc câteva zile, am zis că n-o fi bai să dăm o fugă şi pe la vecinii din sud, bulgarii. Ne urcăm în maşină şi pornim.

Am ajuns la Nisipuri, am petrecut o zi frumoasă, pe o plajă frumoasă, cu nisip fin, cu apă cristal, am mâncat fructe de mare, ne-am luat suveniruri, ciocolățele, bombonele şi ale prostioare, am mers să plătim amenda pentru parcare neregulamentară şi să ne recuprăm maşina (mmmmda) şi hai înapoi la Techirghiol.

Soțul, documentat temeinic înainte, văzându-mă aşa abătută din cauză de amendă, zice: "Hai să te duc într-un loc frumos! "

Eu: "Nu-mi mai trebuie niciun loc frums, hai acasă (adică la pensiunea la care eram cazați) ! "

El nu şi nu. Face dreapta de la drumul principal şi ajungem într-un sătuc (cu nimic deosebit de sătucele bulgareşti). Apoi ajungem la un chioşc, plătim 6 leva (parcă. 3 de persoană) şi tot înainte. Oprim într-o parcare unde te întâmpină o statuie frumoasă (seamănă cu-n amiral, cu perucă, îmbrăcat elegant, ca pe vremea Renaşterii. Zic şi eu...). Statuia e un monument, de fapt, inconjurată fiind, în semicerc, de nişte clopote. Există şi-o placă inscripționată, c-o ditamai povestirea, dar pentru cine înțelege bulgăreşte:(

În fața maşinii este marea (mă rog, un golf, ceva... Bine, o "ceva" făra cuvinte de frumos). Apunea soarele. Splendid

O luăm la pas urmând drumul şi... SPENDOARE! Veți zice că exagerez, dar aşa am perceput eu peisajul în ziua aia. Mi-a tăiat respirația. Probabil de unde nu aveam mari aşteptări de la acel loc... Eram sus pe stânci, marea la picioarele noastre (la câțiva zeci de metri mai jos), vedeam straturile geologice in depărtare, în "tăietura" stâncilor. Domnule, m-am simțit ca într-un film englezesc :D, eu, o ea îngândurată, privind în largul mării, în bătaia vântului, vânt care mişca şi iarba înaltă ce mă-nconjura... Neeee, nu era iarba prea înaltă şi nici prea verde, dar era superb peisajul. Şi se mai auzea şi-o muzică drăguța de undeva (de la un acordeonist ce cântă la poarta cetății).

Urmăm cărarea şi intrăm în cetate. Drumul e pietruit (parcă). Ajungem la o terasă-restaurant, foarte îngrijită, cochetă. Admirăm doar peisajul, nu ne aşezăm, nu comandăm nimic. Fiu-meu vrea la baie (nu avea nevoie, doar că are o obsesie cu băile, oriunde mergem, el trebuie să viziteze baia. A renunțat rapid la idee, forțat de împrejurări (împrejurări=prețul de 4 leva pentru o vizită la locul de pipi;)).

Terasa avea muşcate, smochini cu smochine si o grotă-muzeu alături. Tot în fața apare o statuie a unui arcaş şi apoi nişte trepte ce coboară spre o capelă mititicăăăă. Apoi spre o terasă cu "spărturi" de unde se poate admira marea.

Există şi chioşculețe cu suveniruri prin zonă. Unele kicioase, altele drăgălaşe (jur că mi-aş fi luat nişte peşti balon împăiați, nişte scoici din Mediterană şi ceva stele de mare, dar scumpe rău:(. Da, asta aş fi cumpărat eu de la un chioşc de la Cap Kaliakra :)).

Am mai făcut nişte poze şi... la drum!

---

VIZUALIZĂRI: 2937 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI