Renovată 90%, o cabană model!

TIPĂREȘTE

Cabana Dochia se găsește la 1750m altitudine în apropierea vârfului Toaca de pe Ceahlău. Ne-am cazat aici după urcușul care a durat cam jumătate de zi, cu tot cu pauze și sesiuni prelungite de fotografiat. Precizez că am făcut rezervare telefonic ca să nu avem surprize. Sunt destule locuri în dormitoarele mai mari și mai mici, dar sunt și destui turiști care urcă și înnoptează la Dochia. Ajungând la cabană am și înțeles de ce este atât de căutată.

În primul rând, localizarea e de vis. Pe platoul montan pardosit cu mușchi, iarbă deasă și garnitură de jnepeni, cu vedere la văile și dealurile dinspre răsărit se găsește construcția destul de modernă a cabanei actuale. Trebuie să menționez că ea este încă în curs de amenajare, deși deja oferă condiții la care nici măcar nu poți să speri în vârful muntelui. Cu siguranță ajută destul de mult faptul că sunt trase cabluri de curent electric până sus iar apa este și ea captată și pompată. Astfel, în interior te simți ca într-o pensiune confortabilă dintr-o stațiune. E cald, se găsește de mâncare (la prețuri decente) și de băut, există televizor. Toate astea le-am ochit din prima privire, de cum am intrat în sala principală. Aici sunt mese și bănci și se găsește și recepția/bar. Pe ferestrele mari din termopan se vede afară până hăt departe, pe pereți sunt o mulțime de fotografii care de care mai frumoase, cu Ceahlăul surprins în diferite ipostaze de către turiștii cu suflete de artiști. Pe jos, pe sus și prin poale circulă o mâță mică, neagră și ciufulită ca un drac. E și mamă-sa, tolănită prin colțuri retrase, însă ea, zgâtia, se cațără pe oameni și cere cu mieunat puternic mâncare sau mângâieri.

Camerele sunt înșiruite pe holuri, atât la parter cât și la etaj. Există (cel puțin) o baie mare, comună, foarte curată și modern dotată, pentru dormitoarele mari, iar camerele de 4 paturi au baie proprie, exact ca la hotel. Apa caldă vine seara între 19 și 20, așa cum scrie pe un afiș, dar cabanierul ne-a asigurat că se poate folosi până dimineața. Lux, ce să mai! Tot de la el am aflat că în curând vor avea și internet wifi și că e în curs de amenajare cu locuri de cazare și mansarda.

Dormitoarele (am stat într-unul de 4 persoane) sunt simple și curate, cu zugrăveala proaspătă, cu ferestre și uși din termopan cu lemn stratificat, parchet, paturi de metal cu saltele decente și așternuturi de bună calitate. În baie am avut prosoape, săpun și hârtie igienică. Poate că ar fi util un minim de mobilier pentru bagaje, un dulăpior, comodă, cuier, ceva. În lipsa lor, ești nevoit să te organizezi în propriul pat sau pur și simplu, pe jos.

În vecinătatea cabanei e mai mare dragul să te preumbli, mai ales când soarele se pregătește de asfințit și începe să se joace cu norii și cu culorile pe cer. La 5-10 minute se găsește un mic schit cu o biserică frumoasă, plină de icoane sau, în altă direcție, stația meteo de unde poți urca într-o ascensiune destul de abruptă până la 1905m, pe vf. Toaca, să-ți fluture pletele și să te simți king of the world. Le-am bifat pe amândouă.

Revenind la Dochia, am regăsit cu încântare atmosfera plăcută de cabană care se pare va fi aceeași mereu și oriunde. Am mai schimbat impresii de pe traseu cu alte grupuri, am comentat fotografii și tehnici fotografice, ne-am amuzat. O ciorbă, o mămăliguță cu brânză, un pahar. Cabanierul ne-a mai povestit întâmplări din istoria locală și tot așa. Pe munte te culci devreme. Ne-am retras și am dormit poate cel mai odihnitor somn după multă timp. Lemn, cum s-ar spune. A doua zi, după cafeaua și micul dejun servite rapid în aceeași sală prietenoasă, am plecat să cucerim alte minunății ale muntelui.

---

VIZUALIZĂRI: 5345 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI