Prima dată în Croația, prima dată la un hostel

TIPĂREȘTE

Pentru minivacanța noastră de trei nopţi în Zadar, am vrut să nu pierdem deloc timpul cu deplasarea în centrul vechi, deci se impunea o cazare în peninsula istorică a urbei dalmate. La prima periere pe booking, prețurile nu erau deloc prietenoase, însă nici prin cap nu-mi trecea să renunț a ne caza în „buricul târgului” . Așa că am intensificat căutarea, aplicând și alte filtre cu alte cerințe sine-qua-non: mic-dejun asigurat, anulare gratuită, curățenie, baie proprie, în ordinea crescătoare a prețului. Iar rezultatul nu întârzia să apară, același mereu: Boutique Hostel Forum, numai că eu aveam o prejudecată deloc favorabilă vis-á-vis de hosteluri și la început l-am tot ocolit, până când mi-am zis că trebuie să mă lămuresc să văd în ce constă.

Nu mică mi-a fost mirarea să constat că hostelul nu avea doar dormitoare cu mai multe paturi și băi comune, ci și camere twin standard sau chiar de luxe, cu baie proprie. Mă uimiseră și comentariile favorabile, precum și nota de peste 9 de pe booking, deci nu avea cum să fie chiar așa de rău.

Aprofundez documentarea, văd că beneficiez și de reducere genius, apoi aplic pentru o twin standard la prețul de 213 €/3 nopți. Deloc ieftin, dar nu eram dispusă să fac vreo concesie, fiindcă, repet, timpul petrecut în Zadar ar fi fost prea scurt ca să-l consumăm cu deplasările prin oraș.

Câteva cuvinte despre Boutique Hostel Forum Zadar

Boutique Hostel Forum ocupă o clădire situată în inima Zadarului istoric, vecină cu Forumul Roman de la care a împrumutat numele, care se încadrează perfect în arhitectura şi aspectul coloristic al locului. Pe vremuri, acolo se afla un hotel numit tot Forum, reconstruit după război de un arhitect vestit al timpurilor. În forma actuală, hostelul datează din 2013.

La prima privire, are o alură austeră neavând balcoane şi se desfăşoară pe trei etaje, la parter existând doar recepţia şi separat o mare cafenea care poartă acelaşi nume Forum Caffé Bar, cu mese scoase afară, în faţa sa, dar şi dincolo de stradă.

Dispune de 37 camere cu o întreagă capacitate de 99 persoane, la etajul întâi se găsesc dormitoarele comune mixte de patru persoane cu băi proprii, numite Forum Duo, la etajul al doilea camerele twin standard numite Forum Meta, 13 la număr, iar la etajul al treilea se află camerele Forum Lux, precum şi două suite superioare.

Dacă la exterior, culoarea stabilimentului se armonizează ideal cu bejul pietrei din care este construit tot Zadarul vechi, la interior te uimesc nuanțele tari și jocul de culori atât pe scări, cât și pe paliere sau în camere. De pildă, treptele sunt vopsite alternativ în alb și albastru, culori regăsite și pe paliere, formând un joc de culori și forme geometrice plăcute ochiului. În cameră, în schimb, predomină portocaliul, deci apar și tonuri mai calde.

Ca spații comune, la primul etaj există o sală cu un computer, o bucătărie comună complet utilată, cu locuri de luat masa, cuptor cu microunde, aparat de cafea, veselă, tacâmuri, dincolo de aceasta, o terasă cu plante decorative și locuri de socializare pentru cei ce vor să ia un pic de aer. În capătul opus, avem toaletă comună, spații de depozitare bagaje după check-out, o sală cu masă de biliard și o bibliotecă, precum și locuri de socializare dispuse, cum altfel, decât în trepte.

Este interesant sistemul de numerotare al camerelor conceput cu cifre romane, doar suntem în apropierea imediată a forumului roman, etajul fiind exprimat în cifre arabe.

Dezavantaje clare: lipsa unui lift și a balcoanelor, cea din urmă putând fi resimțită mai abitir de către fumători, însă pentru aceștia ar fi putea fi compensată de cafeneaua/barul de la parterul clădirii.

Experiența noastră

Am sosit de la aeroport cu autobuzul expres care ne-a lăsat pe strada Liburnska Obala, la 20 m de una dintre cele mai importante intrări în centrul istoric (Poarta Mării), iar distanța totală până la ușa hostelului a fost de vreo 150 m. Amplasarea stabilimentului chiar ne-a dat pe spate: pe strada principală a orașului vechi, numită și Kalelarga, lângă ruinele forumului și lângă turla măreață a Catedralei Sfânta Anastasia, patroana spirituală a Zadarului. Turla este cea mai înaltă construcție din Zadar. Aș spune punctul zero, fără să greșesc, deci o bună parte din preț înseamnă poziția sa excelentă.

Era trecut de orele 19,00 când am ajuns la recepție, iar la check-in totul a decurs șnur: am primit cartela de acces așezată într-o hartă personalizată, împăturită, ni s-a explicat cum ajungem la camera XI situată la etajul 2 (al doilea) , regulile casei, intervalul de mic-dejun, parola de wi-fi, am preferat să plătim la check-in, am primit factură pe loc și ni s-a oferit sprijin în orice privință. Totul cu zâmbetul pe buze, prieteneşte.

Camera este micuță, dar nu cea mai mică pe care am avut-o vreodată, dar foarte luminoasă și cu o priveliște fabuloasă asupra împrejurimilor. Sincer, cei 15 mp de care dispune m-aș fi gândit că reprezintă o suprafaţă nu prea generoasă, însă mi-am dat seama că nestând în cameră prea mult, n-am avea timp să resimțim vreun disconfort. În schimb, camera debordează de veselie, fiind decorată în alb și portocaliu, de la zugrăveala, dulapul, masa și lenjeria albe, la portocaliul mochetei pufoase, al scaunelor sau al desenului de pe tavan.

După intrare, pe stânga se face ușa către baie și după ce o deschid, constat pentru prima dată că nu conține zonă de duș, ci doar chiuvetă, vas de wc şi oglinzi (inclusiv cosmetică) atât pe peretele chiuvetei, cât și pe toată dimensiunea ușii, dar pe dinăuntrul băii. În plus, există uscător de păr, două policioare extrem de utile pentru așezat diverse, cât și consumabile ce aveau a fi reînnoite în zilele următoare. Baia, avea pereții „faianțați” în alb și negru în model ca de tablă de șah, iar pardoseala neagră în totalitate. Totul strălucea de curățenie, iar pe parcurs acest serviciu ni s-a efectuat temeinic în fiecare zi.

Drept în față, de la intrare, se observă un corp pe rotile cu umerașe, care s-a dovedit foarte util, numai bun de agățat repede hainele pe el.

Paturile twin, cu un pic de spațiu între ele, cât să încăpem dacă vroiam să luăm ceva ce căzuse pe jos, de pildă, au fost foarte confortabile, iar lenjeria și posoapele albe, imaculate găsite pe acestea, arătau foarte bine. Nu aveam noptiere, dar, în schimb, aveam o policioară pe perete, deasupra pernelor/capetelor, unde puteam așeza diverse obiecte, precum și priză, dar și întrerupătoarele pentru luminile de citit sau cea generală.

Dar, piesa de rezistență a cazării, așa cum am mai zis, a reprezentat-o priveliștea care ni s-a dezvăluit imediat ce am tras jaluzeaua: în față mesele cafenelei, apoi vestigiile Forumului Roman, în stânga Muzeul de Arheologie, pe dreapta silueta cilindrică a bisericii Sf. Donat, imediat lângă noi, turnul Catedralei Sf. Anastasia, iar dincolo de toate acestea, se zărea marea. Stăteam minute în șir și contemplam peisajul ce ni se așternea la picioare la propriu, căci vederea frumoasă o aveam chiar din pat, iar diminețile nu ne venea să ne ridicăm în capul oaselor până nu ne săturam de imaginea centrului vechi în liniște, fără aglomeraţie. Fereastra generoasă, odată deschisă, stopa aerul condiţionat centralizat şi ne introducea în forfota de afară, semn că izolarea fonică era foarte bună.

Într-un alt colț al camerei se aflau masa cu două scaune, iar deasupra suspendat, televizorul LCD, cu diagonală suficent de mare și multe canale. Pe masă, am găsit două punguțe sigilate, personalizate cu sigla hostelului, în fiecare fiind pusă câte o mască, și o mapă cu materiale informative referitoare la hostel, cafenea, regulile casei.

De partea cealaltă a camerei, trecând pe lângă un pat, aveam ușa ce dădea spre camera de duș și dulapuri generoase încastrate în perete, pe trei niveluri. La cel mai de jos, am găsit răcitorul, foarte util pentru a păstra apa, berea, sucurile pe căldurile din iulie, dar și seiful în celălalt colț. Plus două pahare de sticlă în răcitor.

Ca să vă faceți idee, camera de duș era poziționată spate în spate cu cea în care se afla wc-ul și chiuveta. Era la fel, placată în alb și negru, cu același model tablă de șah pe pereți și pardoseală neagră, cu prosop de picioare, și consta într-un intrând cu oglinzi pe dosul ușii, o firidă, cuiere de agățat prosoapele, apoi în dreapta, locul unde se afla cădița de duș propriu-zisă, cu perdeluță, dar destul de eficientă nelăsând apa să treacă dincolo. Nu mai este cazul să spun că aspectul de curat impecabil l-am remarcat și aici.

Mi s-a părut foarte ingenioasă și eficientă așezarea acestor două spații separat, fiindcă dădea posibilitatea ocupării simultane a dușului și lavoarului, adică în timp ce o persoană era la duș, cealaltă putea fi la lavoar sau wc.

În ceea ce privește wi-fi, după cum am zis, parola am primit-o la check-in, iar semnalul a fost foarte bun peste tot în interiorul hostelului.

Despre micul-dejun am fost înștiințați, tot la check-in, că poate fi servit zilnic între orele 08,00-10,00 în sala dedicată din capătul etajului al doilea, și imediat pentru noi a apărut problema că a doua dimineață îl săream din schemă fiindcă plecarea cu autobuzul la Plitvice era la 08,30, dar până la autogară aveam de mers vreo jumătate de oră, deci nu era timp și de masă. Însă, în prima dimineață, i-am povestit domnișoarei care era de serviciu la sala de mese, ce program urma pentru noi în ideea că poate primim ceva la pachet, și, surprinzător, ne-a zis, că putem veni în fiecare dimineață la masă la orele 07,00 deoarece atunci ea este deja gata cu pregătirile (omletă, bacon prăjit, cârnați) și putem fi serviți fără probleme. Asta mi s-a părut o reală dovadă de flexibilitate și amabilitate, ceea ce aduce un mare avantaj hostelului.

Dacă tot am adus vorba de personalul hostelului, am numai cuvinte de laudă pentru toți lucrătorii, începând cu cei de la recepție cu care am interacționat cel mai mult și terminând cu cei de la curățenie pe care i-am întâlnit în treacăt. Toți tineri, foarte amabili, foarte săritori, cu zâmbetul pe buze permanent.

Altfel, micul dejun mai consta în alimente clasice: chifle albe, negre, dar și pâine pentru prăjitor, roșii cherry, cașcaval, șuncă, salam uscat, cereale, cutiuțe de gem de tot felul, unt, miere, iaurt, murături, fructe, ceai, cafea, sucuri, lapte, etc. Nu foarte pretențioase, dar în niciun caz nu puteai să spui că nu ai ce alege și flămânzești.

Concluzie

O cazare atipică, dar plăcută, și așa cum am declarat, a fost prima dată când am stat într-un hostel. S-a dovedit a fi minimalistă, dar eficientă și complet utilată, așa încât n-am avut parte de niciun fel de lipsuri, ci ne-am bucurat de o ședere excelentă în inima Zadarului istoric. Eu recomand această cazare, deși e cam piperată!

Vă rog, atașați următorul videoclip:

https://www.youtube.com/watch?v=Kbj9zkI-fdI

---

VIZUALIZĂRI: 2533 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI